ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este IMG_20191212_115140-189x300.jpg

 

 

Un eveniment caritabil de strângere de fonduri pentru înființarea unui centru de integrare prin cultură!

Data: 22 decembrie

Locaţie: Ambacher Strasse 5, 3051 Unterdambach

Sala Festivă, Campusul Wienerwald

 

Program: expoziţie orele 14:30

concert: orele 17:30

slujbă: orele 19:00

Intrare: 15 euro, copiii sub 18 ani intrare gratuită


 

Care este menirea acestui centru? 

Acest centru valorifică în mod practic potențialul celor care se exprimă mai bine și mai clar prin artă, și celor care vor se facă utili, să servească cutluraDesigur cultura este un termen foarte complex, noi ne referim aici la artele și meseriile implicate în artele spectacolului.

 

Cum veți realiza integrarea? 

Adolescenții și tinerii cu potențial din toate domeniile de activitate adiacente artelor spectacolului*, în special din zonele defovorizate economic ale Europei pentru început din Estul Europei, care vor să-și dezvolte un talent sau să învețe una din meseriile jos numite, vor putea ieși o perioadă de timp (2-6 semestre) din mediul lor și îi vom aduce într-un cadru armonios și disciplinat precum Campusul Wienerwald. Capacitatea actuală este de 250 de locuri/semestru. Aici pe sistem dual de învățământ, adică școală și loc de muncă pentru cei majori, și respectiv loc de practică pentru cei minori, îi vom specializa în domeniul lor forte, îi vom învăța limbi de comunicare internațională, după care îi vom motiva cu locuri de muncă atractive (prin rețeaua internă). Cei care se decid să rămână în compania noastră îi vom trimite înapoi în locurile de unde provin pe o perioadă minimă de 1-2ani să creeze entități economice și să motiveze să valorifice potențialul local! Ceilalți, cu experiența lor deja primită la Campus, îi vom integra cu ușurință în altă parte!

 

*aici se pot înțelege, pe lângă artele teatrale, coregrafie, muzică și arte plastice vor deprinde meserii din domenii de activitate din sferele industriei textile, design vestimentar/croitorie, IT programare/grafică/ web design, logistică/Transport, marketing/ PR, electro-mecanică, mecanică, scenografie, inginerie media/Radio TV, Luterie/Construcție/Reparație Instrumente, Domeniul Juristic- Drepturi Autor s.a.s.m.d.

 

 

 

Ce prezentați la primul eveniment din Simfonia Luminilor? 

Vom prezenta ”lumini” șlefuite, dacă pot spune așa! Adică, copii și tineri foarte talentați din zona de explorare propusă anterior, care au avut parte de o educație asemănătoare cu cea propusă în proiect. Copii care acum pe lângă faptul că se exprimă fenomenal prin artă: muzică și artă plastică, cred că bunul Dumnezeu ne-a lăsat moștnire o lume de vis, și vor să aducă lumină în sufletele celorlalți! Desigur nu vor lipsi Lumina și Cuvântul Creatorului, printr-o scurtă slujbă religioasă, și fiindcă este vorba de o simfonie o îmbinare a artelor, încheiem cu arta culinară, puțin gust din Transilvania!

 

The Harper ´s

3 copii: Anna - 12 ani, Natasha -14 și Jimmy - 16 ani. Toți aceștia cântă la pian încă de la vârste fragede. De asemenea, Natasha și Anna cântă la vioară, iar Jimmy a luat lecții de saxofon. Au participat la un număr de concursuri de pian naționale și internaționale, câștigând diverse mențiuni și premii. Drept urmare, ei au avut privilegiul să cânte în câteva locuri uimitoare, cum ar fi Carnegie Hall din New York, Albert Hall din Londra, Parca Della Musica din Roma și Filarmonica Belarus. Fiind o familie internațională - SUA / Belarus - copiilor le place să studieze limbi străine. Vorbesc limba engleză, rusă și germană, franceză și chineză, și învață muzica în Republica Belarus. Copiii au susținut concerte caritabile în azile de pensionari din SUA, au predat muzică într-o tabără engleză din China. Ei sunt constienți că Dumnezeu i-a înzestrat cu veleitați minunate, și se folosesc de orice oportuniate de a aduce bucurie ascultătorilor.

 

DUO VISO

Sunt primele două fete dintr-o familie de muzicieni cu 4 copii (Tatăl din România, Mama din Belarus) cu 4: Victoria Sarafie are 13 ani, și Sofia Sarafie are 11 ani. Se opreau din joacă ca să asculte suntele viorii, și fredonau toate temele celebre din Opere și Muzică de Balet! Inevitabil, au început să cânte la Vioară și sub îndrumarea unui artist muzician a Teatrului ”Badische Staatstheater” din Germania au vizitat extern cursurile scolii de Muzică din Ettlingen (Baden-Würtemberg). După o vreme când au început să cânte și la pian, și doreau să învețe mai multă muzică ca să cânte pe mariile scene, a început să fie foarte costisitor studiul extern, iar ca talentul și interesul lor să nu se piardă, au fost îndumate cărte o scoală cu profil de muzică: Colegiul Național de Muzică din Minsk- Belarus unde învață și în prezent! Vorbesc fluent limbile germană și rusă și pot să facă conversație în limbile engleză și română. Au debutat de curând pe scena Filarmonicii din Minsk, și consideră că cele mai frumose cadouri primite vreodată sunt momentele petrecute pe scenă: ”fermecând sufletele ascultătoriilor prin vibrația strunelor”!

 

BUN.... (Artă vizuală)

deși născut orb, Dumnezeu a ajutat familia Bunescu, și Alexandru a recăpătat Lumina vederii la un ochi, iar îndată ce a reușit să țină un creion în mână nu s-a mai putut opri din desenat. Maeștrii din artele plastice i-au recunoscut genialitatea încă de mic copil, iar după de a urmat cursuriile Liceului de Arte din Sibiu și a Academiei de Arte Vizuale din Cluj România, a devenit unul din promotorii artei conteporane românești, iar una din capodoperele sale „Prinţesa", lucrarea lui Alexandru Bunescu ce prezintă o locomotivă cu aburi în mărime naturală, este cea mai mare pictură scoasă vreodată la licitaţie şi ar putea intra în Cartea Recordurilor. (Citat www.romanialibera.ro)

 

Ana Neda, un tânăr talent în adoleșcentă: deși provine din mediul rural crescând doar cu tatăl și bunica ei, și-a găsit puterea de expimare prin pictură. Astfel, felul ei delicat și inofensiv de a privi lumea se regăsește în lucrariile ei!

 

MULTUMIRI

Trebuie să menționez că acest prim proiect l-am lansat cu mijloace de finanțare foarte modeste, și doar Cerul a îngăduit să întâlnim oameni buni care ne susțin din puținul lor.

Aici țin să mulțumesc în primul rând conducerii și administrației Campusului Wienerwald pentru încrederea acordată, sunt niște oameni deosebiți! Apoi țin să mulțumesc ”sponsorilor” sunt firme și antreprenori mici, prin care am reușit să demarăm publicitatea, și prin serviciile lor sau produsele lor reușim să acoperim parțial necesitățiile defășurării evenimentului. Mulțumim așadar sucursalei ”monosuisse” din Sighișoara, Restaurantului Chen´s din Neulengbach, Cramei Gorgandin din Sibiu, Berăriei artizanale 1717 din Sibiu, Radio Televziunii Unirea și Asociației Jurnaliștilor Români de Pretutindeni

 

Mulțumesc în avans tuturor celor ce vor susține acest ”proiect pilot” în cultură, și îi așteptăm la eveniment, sau ne pot susține prin donații:

 

Nume: ASOCIATIA JOHANNES BRAHMS

Referință: Donatie Proiect Centru Integrare prin Cultura

IBAN EUR: RO21INGB0000999907478457

IBAN RON: RO55INGB0000999907478427

Banca: INGB CENTRALA

SWIFT: INGBROBU

BIC: INGB

 

Mii de mulțumiri,

ANDREI SARAFIE vicepreședinte Asociația Johannes Brahms

 

 

 

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Deutsch

 

SYMPHONIE DER LICHTER

 

Eine wohltätige Spendenaktion zum Aufbau eines kulturellen Integrationszentrums!

 

Was ist der Zweck dieses Zentrums?

Dieses Zentrum nutzt praktisch das Potenzial derer, die sich durch Kunst besser und klarer ausdrücken, und derer, die nützlich sich machen möchten, um dem Kultur zu dienen! Natürlich ist Kultur ein sehr komplexer Begriff, wir beziehen uns hier auf das Kunsthandwerk, und die beteiligte Gewerke und Berufe der darstellenden Künste.

 

Wie soll die Integrierung stattfinden?

Jugendliche und junge Menschen, die Potentiale aus allen Handlungsfeldern der darstellenden Künste besitzen und zeigen, insbesondere aus den wirtschaftlich benachteiligten Gebieten Europas Osteuropas, die sich ein Talent entwickeln oder eines der unten genannten Berufe erlernen möchten, können sich eine Zeitspanne (2 bis 6 Semester) von Ihrem Umfeld trennen und wir werden sie in ein harmonisches und diszipliniertes Umfeld wie den Wienerwald Campus unterbringen. Die aktuelle Kapazität beträgt 250 Plätze / Semester. Hier im dualen Ausbildungssystem, d.h. Schule und Arbeitsplatz (für Volljährigen) bzw. Praxisort (für Miderjährigen), werden wir sie auf ihr Fachgebiet spezialisieren, ihnen Sprachen der internationalen Kommunikation beibringen, und sie dann mit attraktive Arbeitsplätze motivieren (über das interne Netzwerk). Diejenigen, die in unserem Unternehmen bleiben wollen, werden wir für einen Zeitraum von mindestens 1 bis 2 Jahren zurückschicken, um wirtschaftliche Einheiten zu schaffen, und das lokale Potenzial zu nutzen und anderen zu motivieren! Die anderen können zurückkehren oder wir werden dennen mit ihren bereits erhaltenen Berufserfahrung irgendwo anders integrieren!

 

* Hier, neben Schauspiel, Choreografie, Musik und bildender Kunst vertehen sich Tätigkeitsfelder aus den Bereichen Textilindustrie, Bekleidungsdesign / Schneiderei, IT-Programmierer / Grafik / Webdesign, Logistik / Transport, Marketing / PR, Elektromechanik, Mechanik, Bühnenbild, Medientechnik / Radio TV, Luterie (Geigenbau) / Konstruktion Wartung Reparatur von Instrumenten, Rechtsbereich – Copyright, Verwertungsrechte usw.

 

Was präsentieren Sie bei der ersten Veranstaltung der Symphonie der Lichter?

Wir werden polierte "Lichter" präsentieren, wenn ich so sagen darf! Das heißt, sehr talentierte Kinder und Jugendliche aus dem zuvor vorgeschlagenen Forschungsgebiet, die eine ähnliche Ausbildung wie die im Projekt vorgeschlagen hatten. Kinder, die neben der Tatsache, dass sie sich phänomenal durch Kunst ausdrücken: Musik und bildende Kunst, glauben, dass der lieber Gott uns eine Traumwelt hinterlassen hat, und sie wollen Licht in die Seelen der Menschen bringen! Natürlich, wird das Licht des Schöpfers durch einen kurzen Gottesdienst nicht fehlen, und da es sich um eine Symphonie handelt, die eine Kombination der Künste darstellt, schließen wir mit feiner Kochkunst aus Siebenbürgen!

 

DIE HARPER

Eine Familie mit 3 Kinder: Anna - 12 Jahre, Natasha - 14 Jahre und Jimmy - 16 Jahre. Sie alle spielen schon in jungen Jahren Klavier. Außerdem spielen Natasha und Anna Geige und Jimmy nimmt Saxophonunterricht. Sie nahmen an zahlreichen nationalen und internationalen Klavierwettbewerben teil und gewannen verschiedene Auszeichnungen und Preise. Infolgedessen hatten sie das Privileg, an einigen fantastischen Orten zu spielen, wie der Carnegie Hall in New York, der Albert Hall in London, dem Parca Della Musica in Rom und der Philharmonie in Minsk. Als internationale Familie - USA / Belarus - lernen Kinder gerne Fremdsprachen. Die sprechen Englisch, Russisch und Deutsch, Französisch und Chinesisch und lernen Musik in der Republik Belarus. Die Kinder spielten Benefizkonzerte in US-amerikanischen Seniorenheimen und unterrichteten Musik in einem englischen Camp in China. Sie glauben, dass Gott ihnen viele wunderbare Gaben gegeben hat, und sie möchten anderen Freude bereiten, indem sie diese Gaben bei jeder Gelegenheit nutzen.

 

 

DUO VISO

die ersten beiden Mädchen aus einer internationalen Musikerfamilie mit 4 Kindern: Victoria Sarafie 13 Jahre und Sofia Sarafie 11 Jahre. Als kleines Kind freuten sie sich, den Klängen der Violine zu lauschen, und sangen alle berühmten Themen aus der Opern- und Ballettmusik mit! Sie begannen unweigerlich Geige zu spielen, und besuchten unter der Leitung eines Musikers des Badischen Staatstheaters als externe Studium die Kurse der Musikschule in Ettlingen (Baden-Würtemberg). Nach einer Weile, als sie mehr Musik lernen wollten, und sich richtig für die großen Bühnen vorbereiten wollten, hat das externe Studium zu wenig gebracht, und den kleinen Familienbudget war schwer ausgelasstet. Um ihr Talent weiter fördern zu können, müsste man sie in eine Schule mit Hauptfach Musik anmelden: somit das Nationale Musikkolleg in Minsk, Weißrussland! Sie sprechen fließend Deutsch und Russisch und können sich auf Englisch und Rumänisch unterhalten. Sie debütierten kürzlich auf der Bühne der Minsker Philharmoniker und betrachten die Momente auf der Bühne als die schönsten Geschenke, die je erhalten wurden: "Die Herzen der Zuhörer durch das Geigenspiel streicheln zu dürfen"!

 

BUN = GUT .... (Bildende Kunst)

Obwohl blind geboren, kam das Licht Gottes über das Kind Alexander, und er begann mit einem Auge zu sehen, und sobald er es schaffte, einen Bleistift in der Hand zu halten, konnte Alexandru Bunescu nicht aufhören zu zeichnen. Die Meister der schönen Künste erkannten sein Genie als Kind an, und nach dem Besuch der Kurse der Künstgymnasium in Hermannstadt und der Akademie der bildenden Künste in Klausenburg Rumänien, wurde er einer der Förderer der rumänischen Gegenwartskunst, und eines seiner Meisterwerke "Die Prinzessin" das Werk von Alexandru Bunescu, der eine Dampflokomotive in natürlicher Größe präsentiert, ist das größte jemals versteigerte Gemälde, könnte in das Buch der Weltrekorde aufgenommen werden.

 

Ana Neda, ein jüngeres Talent im Jugendalter: Sie stammt aus dem ländlichen Raum und wuchs nur mit ihrem Vater und ihrer Großmutter auf. Sie fand die Kraft der Ausstellung durch Malen. Ihre zarte und harmlose Art, die Welt zu betrachten, steckt also in ihren Werken!

 

DANK

Hiermit muss ich erwähnen, dass dieses erste Projekt, mit sehr bescheidenen Finanzierungsmitteln ins Leben gerufen habe, und nur der Himmel uns erlaubte, wertvolle Menschen zu treffen, die uns wiederum unterstützen. An dieser Stelle möchte ich mich vor allem bei der Leitung und Verwaltung des Wienerwald Campus für das entgegengebrachte Vertrauen bedanken, denn oftmals haben wir aus unserem Wunsch heraus, alles so schnell wie möglich in relativ kurzer Zeit zu organisieren, sie auch außerhalb des Arbeitsplans gestört, und manchmal ihre Ordnung auch gestört! Dann möchte ich mich bei den "Sponsoren" bedanken, bei Firmen und Kleinunternehmern, die uns die Werbemassnahmen ermöglicht haben, und durch deren Dienstleistungen oder Produkte wir Teilweise den Bedarf der Veranstaltung decken können, hier erwähne ich die Filiale der Firma "monosuisse" aus Schäßburg, Chen´s Restaurant in Neulengbach, das Weingut Gorgandin aus Hermannstadt, die Brauerei 1717 aus Hermannstadt, Radio TV Unirea und der Verband rumänischer Journalisten.

 

Vielen Dank im Voraus an alle, die dieses "Pilotprojekt" in Kulturbereich unterstützen können, und wir freuen uns auf Ihr Besuch! Sie können uns auch durch Spenden unterstützen:

 

Name: ASOCIATIA JOHANNES BRAHMS

Referenz: DONATIE PENTRU CENTRUL DE INTEGRARE PRIN CULTURA

IBAN EUR: RO21INGB0000999907478457

IBAN RON: RO55INGB0000999907478427

Bank: INGB CENTRALA

SWIFT: INGBROBU

BIC: INGB

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este DUO-VISO-1-225x300.jpg Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este DIE-HARPER-300x225.jpg

În zilele de 3-4 decembrie a.c. la Centrul Expoziţional Olympia din Londra (Marea Britanie) a avut loc Expoziţia Internaţională de Securitate 2019, un eveniment special care a reunit personal din sectorul guvernamental, Industrie, sectorul militar, securitatea cibernetică, mediul academic şi consumatori spre a dezbate provocările actuale la adresa securităţii şi de a se informa asupra celor mai recente tehnologii din domeniul securităţii.

În cele două zile ale expoziţiei au avut loc mai multe conferinţe: Summitul Contra-terorismul global, Conferinţa Protejând Locurile aglomerate, Summitul global Infracţiunea gravă şi Crima Organizată, Conferinţa Securitatea Cibernetică etc.

O zonă a spaţiului expoziţional a fost desemnată pentru prezentarea de drone şi tehnologie împotriva dronelor.

 

La expoziţie au participat peste 375 de furnizori internaţionali care au prezentat produse recunoscute la nivel mondial, un număr de peste 13500 de vizitatori, 200+ vorbitori experţi.

Canada, SUA şi UE au avut câte un pavilion prezent la expoziţie.

 

Paralel cu Expoziţia Internaţională de Securitate în aceeaşi locaţie s-a desfăşurat şi Expoziţia Intervenţie în caz de Dezastre 2019 sub deviza:a pregăti, răspunde, proteja, recupera.

 

Partenerul oficial de Caritate al evenimentului a fost organizaţia Care of Police Survivors iar principalul partener media, publicaţia International Security Journal.

 

Corespondent: Ion-Marius Tatomir

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 05-225x300.jpg Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 07-220x300.jpg

În scurgerea imperturbabilă a Timpului, anul 2019 începe să-şi cam facă bagajele pentru încheierea definitivă a călătoriei sale pe Planeta Albastră, îngrămădind în ele ajunsuri şi neajunsuri ale fiecăreia dintre cele 365 de zile trăitoare, însă, milostiv, ca şi precedenţii săi “fraţi calendaristici”, ne lasă ca “dar de suflet” perpetuu clopoţeii copiilor din mahalaua ieşeană a Ţicăului, care n-au mai sunat zglobiu la fereastra bojdeucii lui “moş Ionică”, acompaniindu-le nevinovata lor urătură, vestitoare de“mâine anul se-nnoieşte”, aşa cum obişnuiau ani de-a rându-l să i-o spună la trecerea dintre ani. Nici el n-a mai ieşit să-i “omenească” cu plăcinte, mere şi nuci,aşa cum îi plăcea s-o facă dintotdeauna.A ieşit doar Tinca Vartic spunându-le cu durere că... “moş Ionică a lor nu mai este.” Flacăra lumânării ce pâlpâia în fereastra bojdeucii îi întărea spusele grele. Era ultima seară a anului fatidic 1889; anul în care Domnul i-a chemat pe rând la El, nedespărţindu-i nici în moarte, pe cei trei prieteni, aşa cum erau legaţi şi în viaţă: Mihai Eminescu, Veronica Micle şi Ion Creangă, că despre ei şi prietenia lor este vorba în cele ce urmează.

Se împlinesc, iată, 130 de ani de atunci, de la acel 31 decembrie 1889, de când Ion Creangă i-a urmat în moarte pe nedespărţiţii săi prieteni, “fratele” Mihai Eminescu şi “sărmana” Veronica Micle, fără de care n-ar mai fi putut să trăiască.

Despre prietenia celor trei “corifei” literaţi s-a tot scris şi se va mai scrie şi de aici încolo, fiind considerată, fără tăgadă, cea mai expresivă din literatura română. Fie că ating parţial doar “secvenţe” ale prieteniei dintre Eminescu şi Creangă, fie că abordează doar “crâmpeie” ale iubirii pătimaşe dintre “Emin” şi “dulcea Veronică”, exegeţii vieţilor şi creaţiilor literare ale acestora (şi nu numai ei!) au văzut în împreunata legătură a trăirii lor pământene o “Trinitate a iubirii şi prieteniei”, devenită după moartea lor o “constelaţie” veşnică şistrălucitoare pe bolta luminoasă a întregului neam românesc şi (de ce nu?) pe cerul înalt al culturii universale.

Numitorul comun al prieteniei “celor trei” este fără niciun dubiu oraşul Iaşi, urbea cultural junimistă, acolo unde, începând cu luna noiembrie a anului 1874 şi până la 1 octombrie 1877, când Poetul a părăsit “dulcele Târg” în favoarea Bucureştilor, prietenia celor “trei iezi cucuieţi” (vorba hâtrului Ion Creangă) avea să prindă rădăcini puternice, să crească viguros şi să înflorească în toată splendoarea ei minunată.

După doi ani de la momentul fericit al primei cunoştinţe (ca student la Viena) cu Veronica Micle, “o doamnă de aceeaşi vârstă cu el, cu păr bălai bogat şi ochi albaştri, căsătorită de 8 ani cu Ştefan Micle, rectorul Universităţii ieşene”, de care s-a îndrăgostit “la prima vedere”, în toamna lui 1874Mihai Eminescu răspunde pozitiv chemării junimiste şi vine la Iaşi, mânat aici şi de dorinţa revederii “îngerului blond”. Reluarea legăturii lor s-a făcut în mod “epistolic – protocolar”, ca apoi, în urma frecventării seratelor literare ale Veronicăi, ale altor numeroase manifestări culturale ieşene, „a început între cei doi o poveste tumultoasă de dragoste, care avea să continue, cu toate meandrele ei până la sfârşitul vieţii” , confirmată şi de George Călinescu în ampla sa lucrare monografică „Viaţa lui Mihai Eminescu”.

Împlinirea acestei „tainice şi pătimaşe iubiri” este destăinuită de poetul însuşi: „Ziua de 4/16 Febr. 1876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut-o pe Veronica în braţe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ţine toată viaţa mea.” Dar, aidoma scrierii biblice a Vechiului Testament, în urma răuvoitoarelor clevetiri mediatice ale protipendadei vremii şi a nelipsitelor bârfe academice despre ispita „fructului oprit”, Mihai Eminescu a fost „izgonit” în cele din urmă, în toamna lui 1877, din „Edenul ieşean”, spre disperarea „scumpei sale Veronicuţe” şi dezolarea prietenului său „Ionică” , rămas de pripas la bojdeuca lui din Ţicău.

Prietenia dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă, consemnată în Istoria literaturii, a început în iulie 1875, mai întâi, la o conferinţă cu învăţătorii, urmată apoi de „o inspecţie la clasă” la Şcoala din Păcurari, unde Eminescu, în calitate de revizor şcolar, îi remarcă „institutorului Ion Creangă modul fericit în care ştia să predea lecţiile copiilor.” De aici mai departe între ei s-a înfiripat o trainică prietenie, care avea să uimească prin stranietatea celor două firi diametral opuse: Eminescu, „fire romantică şi visătoare,introvertită, melancolică şi însingurată”, iar Creangă, „fire jovială, extrovertită, mereu zâmbitoare şi glumeaţă, gata oricând să-ţi spună o snoavă, o vorbă de duh”. Diferiţi şi în cultură, la Eminescu fiind una vastă, cunoscătoare a filozofiei şi limbilor străine, la Creangă fiind una restrânsă, atâta cât a primit-o la şcolile de la Humuleşti, Broşteni, Tg. Neamţ, la Şcoala de Catiheţi de la Fălticeni şi la Seminarul de la Socola, apropierea strânsă dintre ei avea la bază o expresie pronunţată a inteligenţei, a agerimii minţii şi a harului inspirator al vorbirii populare, cum şi o perfectă comuniune de concepţii şi idei, care puneau mai presus de toate folclorul şi înţelepciunea populară. Influenţa acestei prietenii s-a văzut de îndată ce Eminescu, în toamna lui 1875, l-a introdus pe Creangă la Junimea, unde acesta a citit „Soacra cu trei nurori”, povestire publicată imediat în revista Junimii „Convorbiri literare”. După cum scria şi A. Panu în „Amintiri de la Junimea”, de atunci „mai nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu; amândoi intrau la Junimea, amândoi ieşeau de la Junimea.”

Prietenia lor „nedespărţitoare” cunoaşte o trăire intensă, după 3 iunie 1876, odată cu găzduirea lui Eminescu la bojdeucă, acolo unde a stat aproape o jumătate de an. Hălăduind împreună pe dealul Şorogarilor, pe la Aroneanu şi Sculeni, pe alte coclauri de pe colinele ieşene ale Tătăraşilor, Cetăţuii şi Gălăţii, amândoi sporovăiau până la ore târzii din noapte în ceardacul din spatele bojdeucii, „fiind cei mai fericiţi oameni din lume”. Atunci, în acea perioadă fertilă, uneori, li se alătura în vorbirea lor însufleţitoare de la bojdeucă şi Veronica Micle, găsind aici un loc mai „ferit” pentru poezia iubirii. Iar, după cum afirmă şi scriitorul C-tin Parascan, „doctor” în Creangă şi custode al Bojdeucii ani îndelumgaţi: „aici şi atunci au fost scrise de Poet cele mai frumoase poeme şi poezii de dragoste închinate Veronicăi Micle, muza lui inspiratoare, iar Povestitorul abia prididea cu zor să-şi aşternă scrierile sale de duh pe teancuri de hârtie.”

În scurtă vreme, însă, la sfârşit de octombrie 1877, asupra „trioului prietenesc” s-a pogorât ca un trăsnet nenoroculplecării „precipitate” a lui Eminescu la Bucureşti, lăsându-i amărâţi şi pustiiţi sufleteşte pe cei doi dragi prieteni ai lui.

Iată ce-i scria Creangă „fratelui Mihai” în dec. 1877: ,,Ai plecat și mata din Iași lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. (...) Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat și părăsit de toți. (...) Vino, frate Mihai, vino , căci fără tine sunt străin“.Dar, cu munca lui de „sisif” la redacţia ziarului „Timpul”, nu se vedea revenirea.

Legătura întreruptă cu Veronica a fost reluată mult mai târziu, dar imediat după decesul soţului ei, Şt. Micle (8 aug. 1879), atunci când „Eminul ei iubit” a văzut posibilitatea „oficializării” iubirii lor. La îndemnul lui vine la Bucureşti în sept. 1879 şi petrec împreună „o lună de miere”, după cum consemnează şi Ioan Slavici în „Amintiri”. Dar perspectiva sumbră a posibiliei pierderi a „pensiei de urmaş” a Veronicăi şi precaritatea situaţiei financiare a lui Eminescu pentru un trai comun fac imposibilă căsătoria visată şi cei doi îndrăgostiţi deprimaţi au păstrat de aici încolo iubirea lor printr-o corespondenţă plină de patetism şi desnădejde, aşa cum apare aceasta şi în volumul inedit, editat în 2000 de către prestigioasa editură ieşeană Polirom. Deprimarea Veronicăi a fost şi mai accentuată când, în 1883, la Iaşi, la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare, apar primele semne ale bolii Poetului, care aveau să-i curme treptat şi creaţia şi viaţa. O ultimă încercare disperată de a-şi salva iubitul o face în 1888 când merge să-l vadă la Botoşani şi de acolo reuşeşte cu greu să-l ia de lângă sora lui Harieta şi să-l interneze la Bucureşti, la sanatoriul doctorului Şuţu. Mutându-se la Bucureşti pentru a-i alina suferinţa, la ultima ei vizită dinaintea morţii Poetului, Veronica răpusă de jale la vederea lui, compune ( în 20 de minute!) tulburătoarea poezie, Raze de lună: „Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună! /.../ Noi visam eternitate în durata unei clipe.”

Dar, „clipa cea repede / avea să se lepede ..” la ora 4 a dimineţii de 15 iunie 1889, aşa cum fusese anticipată de Poet în ultima sa poezie „Stelele-n cer”. Mare păcat!

Consemnând înhumarea Poetului „sub un tei” din Cimitirul Bellu, presa vremii a înserat şi o notiţă: ... „o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori de Nu mă uita”, concluzionând: „Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.”

Şi chiar ea a fost! Înveşmântată în imensa-i durere, părăseşte Bucureştiul şi îşi caută leac de alinare la Mănăstirea Văratec. Suferinţa fiindu-i copleşită de pierderea „dragului ei Emin”, aici începe să fie stăpânită de gândul necurat al suicidului, pe care-l exprimă şi poetic, la 1 aug. 1889: „ O! Moarte vin de treci /.../ Mi-e dor de-un lung repaos...Să dorm, / Să dorm pe veci.” Şi, astfel, după ce a înghiţit voit „un flacon de arsenic”, fără să mai poată fi salvată, pe 4 august 1889, „la fix 50 de zile de la sfârşitul lui”, Veronica Micle pleacă în Veşnicie spre a-l întâlni şi a fi iarăşi împreună. A fost înhumată creştineşte în cimitirul Mănăstirii Văratec, alegându-se din ea „pulbere ţărână”, după cum i s-a încrustat şi pe placa de mormânt.

Revenind la Ion Creangă, însingurarea care-l măcina sufleteşte după plecarea „Bădiei Mihai” devine şi mai apăsătoare, iar la aflarea din presă a îmbolnăvirii Poetului face prima criză de epilepsie în şcoală, „chiar în faţa şcolarilor, care ţipau înspăimântaţi”. Aceste crize s-au iscat tot mai des, oricând şi oriunde şi s-au agravat îngrijorător după moartea dragului său prieten, despre care a luat cunoştinţă tot din ziare. Mărturiile strânse de biografii săi sunt unanime: „era văzut plângând ca un copil, îi pronunţa numele cu glas stins. Nu mai mânca, nu mai comunica, în schimb îi citea poeziile cu glas tare şi adormea cu cartea sub cap.” Boala şi durerea încercată aveau să atingă o culme tulburătoare de îndată ce i-a parvenit şi vestea morţii cumplite şi a Veronicăi, după cum a şi notat: „După câteva săptămâni aflu că la începutul lui august sărmana Veronica Micle, cea care venea uneori pe la bojdeucă, s-a sinucis.” Era prea multă durere pentru sufletul său. De aici mai departe se lasă şi el stăpânit de gândul morţii prin care voia să-şi regăsească iubiţii săi prieteni. Şi-a împlinit acest gând morbid în ziua de 31 decembrie 1889, când, aşa după cum relatează fratele său Zahei (cu care avea o tutungerie pe Sărărie la vale): „într-o zi friguroasă din cale afară, scriitorul a ieşit după tutun şi întâlnind un prieten au trecut pe la brutăria Szzakmary, unde a înfulecat – la foc automat – câteva crafle calde cu dulceaţă, apoi pe la băcănia lui Şoituz, unde a băut câteva coniace şi a continuat, neînsoţit, să facă – o staţie – la Bolta Rece, ajungând într-un târziu la bojdeucă şi s-a trântit pe pat.”

Înserându-se, înainte de sosirea copiilor din mahalaua Ţicăului la urat, Tinca Vartic l-a aflat fără suflare şi i-a aprins înfiorată o lumânare la căpătâi. Sufletul lui Nică a Petrei, humuleşteanul, luase drumul Cerului, în căutarea bunilor şi nedespărţiţilor săi prieteni.

A fost înmormântat pe 2 ian. 1890 în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Au trecut de atunci 130 de ani şi câţi vor mai trece în veacul de acum şi în toate veacurile care vor veni în cadenţarea infinită a Timpului, amintirea cei trei prieteni nedespărţiţi nici în moarte va rămâne de-a pururi o strălucitoare Trinitate a culturii române şi universale, că nu se va putea vorbi vreodată de Mihai Eminescu – Omul total al Culturii Române - fără să i-o alăturăm pe Veronica Micle, muza lui inspiratoare şi nu se va vorbi nicicând de Ion Creangă – Marele Povestitor al Neamului – fără să nu fie pomenit Mihai Eminescu, prietenul care i-a înrâurit harul scriitoricesc.

Mihai Caba

Galerie foto:

 

 Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 2-225x300.jpg

Mormântul lui M.Eminescu de la        Mormântul Veronicăi Micle de la M-rea Văratec

Bellu

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 3.jpg


Mormântul lui Ion Creangă din cimitirul “Eternitatea” de la Iaşi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este concert-300x212.jpg

COMUNICAT

 

Corala Memorial din Timișoara vine din nou în mijlocul comunității noastre din Wiener Neustadt pentru a ne încânta cu un recital de colinde românești.
Prof. Alexandru Crețescu, dirijorul acestui grup minunat de interpreți a pregătit un repertoriu bogat care să ne aducă bucurie și vestirea Sfintelor Sărbători ale Nașterii Mântuitorului. Așadar vă invităm cu drag să luați parte la acest concert, care va avea loc în Capela Sfânta Ecaterina din incinta Protopopiatului Romano Catolic din Wiener Neustadt, vizavi de Dom, joi 19 decembrie 2019, începând cu ora 18:00.
Intrarea este prin donație liberă!

Adresa:
Domplatz 1,
2700 Wiener Neustadt
Info:
06643419664

Vă așteptăm cu drag!

 

Despre noi

Corala MEMORIAL Timișoara născută din bucuria primordială de a cânta și pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru harul primit.


ÎNCEPUTURI
Istoria Coralei MEMORIAL se scrie din anul 2003, când, la 1 noiembrie, a luat fiinţă din iubire pentru muzica corală, din bucuria de a cânta împreună cu unii oameni pentru oameni. Primele concerte:
17 Decembrie 2003 la Domul Romano Catolic din Timişoara și 26 Decembrie 2003 Episcopia Ortodoxă Română din Vârşeţ. Membrii fondatori: Alexandru Creţescu, Paula Antal, Luminiţa Liubimirescu, Roxana Sipca, Magdolna Rabatin, Olimpia Guiu, Adela Dan, Jeanne Creţescu, Teofil Liubimirescu, Dani Haias, Benjamin Szucs, Ciprian Curescu. De-a lungul celor 16 ani de existenţă Corala MEMORIAL a fost un proiect dinamic, ongoing, care a primit cu bucurie corişti de toate vârstele, talentaţi, profesionişti și amatori. Unii au rămas, alţii şi-au luat zborul spre proiecte muzicale măreţe în România sau în lumea largă. Ne reântâlnim cu bucurie şi ne reamintim de vremurile frumoase petrecute împreună și recunoaştem toţi, fără excepţie, că viaţa noastră este bogată, datorită experimentului muzical MEMORIAL. Muzica corală ne-a dat şansa ca, în această viaţă, să ne vibreze inimile la unison.

DIRIJOR
Recitaluri și concerte Conducerea muzicală este asigurată de la început şi până în prezent de prof. Alexandru Creţescu, absolvent al Conservatorului din Timişoara, clasa chitara clasică, în prezent profesor de chitară clasică la Colegiul de Arta Ion Vidu Timişoara, artist instrumentist şi totodată dirijor al corului. În 2006 a obţinut premiul juriului pentru cel mai bun dirijor la Festivalul Internațional de la Praga.
Suita concertelor de Paşti şi Crăciun susţinute în Bisericile din Timişoara a devenit o tradiţie. În fiecare an, la 17 decembrie, dedicăm memoriei martirilor Revoluţiei din decembrie 1989, concertul de la Domul Romano Catolic. Sunt câteva locuri în ţara unde revenim cu plăcere ori de câte ori avem ocazia: Brasov, Sibiu și din 2008, adaugăm pe listă Arad și Caransebeș. Corala MEMORIAL a participat la diverse manifestări organizate de Casa de Cultură a municipiului Timişoara, de Primăria Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, Directia Judeţeană de Cultura Timiş, concerte pentru strângere de fonduri în scopuri caritabile. În 2005 apare primul nostru CD. Din anul 2006 cartea noastră de vizită se îmbogăţeşte cu primele participări la festivaluri și concursuri internaţionale dar şi cu primele medalii.
Începând cu anul 2011 am plecat să colindăm prin Europa, ajungând deseori în Serbia, Ungaria, Austria şi Germania. A devenit o traditie, ca într-o formulă ce este drept restrânsă, de 7 sau 8 corişti, să petrecem Sărbatoarea Naşterii Domnului în zona Heidelberg - Mannheim - Frankfurt, mulţumită d.lui prof. Josif Herlo, neobosit animator și organizator de evenimente pentru comunităţile de români din aceasta zonă.

FESTIVALURI
Sunt demne de menţionat participările noastre la festivaluri de muzică corală: Festivalul de muzică sacră organizat de Filarmonica din Timişoara (2004, 2005 și 2006) Internationales Adventsingen, Viena 2004 Festivalul Internațional “Mundi Cantant” – Olomouc, Cehia 2006 Festivalul Internațional al Cântecului de Advent şi Crăciun - Praga 2006 Festivalul de muzică religioasă Bucureşti, Patriarhia Română, decembrie 2007 World Choir Games - Graz 2008

PREMII
Istoria Coralei MEMORIAL se împarte în două etape: înainte şi după câştigarea primei medalii internationale, in iunie 2006, la Festivalul Internațional “Mundi Cantant” – Olomouc, Cehia: medalia de argint la categoria folclor, un titlu care ne confirmă, ne incurajează şi ne responsabilizează. În același an, 2006, două distincții noi: medalia de argint la Festivalul Internațional al Cântecului de Advent şi Crăciun de la Praga şi premiul special al juriului pentru conducere muzicală, acordat dirijorului Alexandru Creţescu.
Din 2006 Corala MEMORIAL este membră a Asociatiei Nationale Corale din România.
Mulțumiri tuturor celor care ne susţin şi ne încurajează în proiectele noastre:
Casa de Cultură a municipiului Timişoara, prof. Pavel Dehelean, Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş, prof. Ciprian Cipu, Asociaţia “Memorialul Revoluției din Decembrie 1989” dr. Traian Orban, Mitropolia Banatului, Episcopia Româno-Catolică, Vicariat Greco Catolic Timișoara, Primăria Timişoara, Consiliul Local Timişoara Iulius Mall, Alcatel România, Romics srl, Ambalajul Metalic sa, Prompt sa, Fornetti srl, Siemens VDO srl , Banusport srl, Club Soroptimist Int.l Timişoara, ING Asigurări Mass media: Radio Timişoara, Renaşterea Bănăţeană, Agenda, Radio West City Radio, Ziua de Vest, Şapte seri, Asociația pentru Literatură Muzică și Cultură “A.I Cuza” - Heidelberg - prof Josif Herlo