Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Univ.-Prof. Dr. Sebastian Friedrich SCHOPPMANN

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 2
PoorBest 

Interviu cu Personalități Viena, 10.08.2017

 

 

Univ.-Prof. Dr. Sebastian Friedrich SCHOPPMANN

în dialog cu jurnalistul Mihai ANTHONY

 

SCHOPPMANNSebastian F. SCHOPPMANN, MD, FACS Associate Professor of Surgery

Medic-șef al Clinicii Universitare de Chirurgie din AKH Wien

Conducătorul Upper-GI-Service 

Coordonator al „Cancer Comprehensive Center GET-Unit”.

 

Mihai ANTHONY:

Stimate domnule Profesor Schoppmann, dumneavoastră sunteți recunoscut ca unul dintre celebrii medici austrieci. Cum ați luat decizia de a deveni medic?

Părinții dumneavoastră sunt, de asemenea, medici?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Eu doream dintotdeauna să am de-a face cu oamenii. Meseria de doctor m-a fascinat întotdeauna și chiar dacă imaginile pe care le are un tânăr despre meseria de doctor sunt altele decât din realitate, eu sunt fascinat ca și înainte și exersez în continuare, cu multă plăcere, meseria mea.

Nu, părinții mei nu sunt medici: tatăl meu este cercetător în științele naturii iar mama mea este profesoară de liceu. Eu nu provin dintr-o așa-numită familie de doctori.

 

Mihai ANTHONY:

Pot să vă întreb: cât de mult trebuie să studiezi, să înveți și să te specializezi, până când poți să devii un medic celebru?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Studiul medicinei durează 6 ani și, specializarea în chirurgie durează, după experiența mea, încă cel puțin 10 ani, după terminarea perioadei de specializare, până când poți exercita independent și la un înalt nivel profesional această meserie.

 

Mihai ANTHONY:

Doriți să-mi descrieți pe scurt drumul parcurs până acum în cariera dumneavoastră?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Am studiat medicina la Universitatea din Viena și am avut posibilitatea, de pe atunci, să capăt primele experiențe, relativ devreme, în domeniul cercetării Patologiei ultrastructurale. Apoi, după terminarea studiilor de specializare în Patologie, am putut să-mi continui cercetările în foarte cunoscutul Institut IMP (Institutul de Cercetări pentru Patologie Moleculară) din Viena. Îmi era însă clar că eu doream dintotdeauna să devin chirurg și apoi, după un an de muncă în cercetare, am trecut la chirurgie.

Acest prim an în munca de cercetare fundamentală a rămas intipărit până astăzi în activitatea mea de cercetare și am profitat foarte mult din această perioadă.

Am adunat apoi experință din mai multe studii în străinătate, printre altele cu MUVI la Centrul Medical Internațional de la Kuala Lumpur. De circa 8 ani conduc echipa de cercetare pentru Chirurgia abdominală și esofagiană a Klinicii Universitare de Chirurgie precum și cercetarea tumorilor de stomac și esofag, de pe lângă «Comprehensive Cancer Centers». De aproape un an dețin și funcția de adjunct al șefului Secției de Chirurgie generală și viscerală a Clinicii Universitare de Chirurgie din AKH.

 

Mihai ANTHONY:

În calitate de chirurg aveţi de efectuat o muncă foarte grea. Cât de rezistent trebuie să fii, pentru a trata o rană sângerândă, sau ceva asemănător?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Eu cred că întrebarea nu este: cât de rezistent trebuie să fii pentru a trata o rană sângerândă, ci cum să dovedești gradul de empatie și de compătimire față de pacient.

 

Mihai ANTHONY:

Cât de stresantă este munca zilnică în spital, stimate domnule Profesor Schoppmann?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Ceea ce avem de depășit este așa-numita împovărare tridimensională, și anume: munca cu pacientul, știința și învățătura practică. Aceste trei lucruri se contrapun în munca obișnuită și produc deseori stres.

 

Mihai ANTHONY:

Pot să vă întreb dacă aveţi, în anumite zile sau perioade din an, mai mulţi pacienţi?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Tocmai în domeniul neoncologic, deci nu în tratarea cancerului, există cu siguranță oscilații periodice. Și în domeniul chirurgiei oncologice observăm uneori același lucru.

 

Mihai ANTHONY:

Vi se întâmplă, câteodată, să nu-l mai puteţi ajuta pe un pacient?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Da, din păcate, se întâmplă deseori ca, tocmai în domeniul chirurgiei oncologice, să vină la noi pacienți cu un stadiu avansat al tumorii, când știm exact că noi, cu o intervenție chirurgicală, nu mai putem ajuta. În acest caz sunt necesare discuții intensive și meticuloase, când trebue să informăm pacientul despre această situație.

 

Mihai ANTHONY:

Vă afectează soarta (boala, sărăcia) unor pacienţi ai dumneavoastră?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Bine-nțeles că trăim, în parte și soarta pacientului. Este însă imperios necesar, în special după discuții repetate, să păstrăm o anumită distanță necesară, pe de o parte pentru a putea fi și pe mai departe apropiat profesional față de pacient și, bineînțeles, pentru autoapărare.

 

Mihai ANTHONY:

Care a fost pentru dumneavoastră cea mai dificilă problemă de conducere şi cum aţi rezolvat-o?


Profesor SCHOPPMANN:

Eu nu aș denumi „cea mai dificilă problemă de conducere“, cred însă că așa-numitul stil de conducere, în domeniul medical, s-a modificat considerabil în ultimii ani. Este o relație colegială esențială și care se află la un anumit nivel. Bineînțeles că, în câmpul tensionat dintre generații, se poate vedea și o anumită zonă de fricțiune.

 

Mihai ANTHONY:

Într-o conferinţă despre actualele aspecte ale chirurgiei, spuneaţi, în urmă cu 7 ani:

“…Chirurgia s-a modificat esenţial în ultimii ani. Pe lângă strategiile şi procedurile operative, chirurgia modernă trebuie văzută astăzi ca o parte a unei acţiuni interdisciplinare. Chirurgia, care însemna să-l vezi pe pacient o dată înainte şi o dată după operaţie, ar trebui să aparţină istoriei.” Cum s-a modificat chirurgia, după părerea dumneavoatsră, în ultimii ani, în sens pozitiv sau în sens negativ? Ce mai poate fi îmbunătăţit, în acest domeniu?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Chirurgia s-a modificat în ultimii ani. De la o muncă comandată a devenit un concept general specializat de tratare a pacientului. Au trecut de mult zilele când cunoșteai pacientul abia pe masa de operație și prima preocupare era efectuarea manuală a meseriei. Aceasta este, în ochii mei, o evoluție foarte bună. La ce trebuie să avem grijă este ca evoluția pregătirii medicale, cu toate aceste modificări pozitive, să nu afecteze antrenamentul manual al activității. O parte a chirurgiei este munca manuală și aceasta trebuie să fie bine exersată.

 

Mihai ANTHONY:

Ce muncă, de spital sau cu oamenii, vă face mai multă plăcere?

 

Profesor SCHOPPMANN:

Cea mai mare plăcere este, de fapt, întregul amestec dintre convorbiri, operații, evoluția în cercetare și, de asemenea, interacțiunea cu ceilalți colegi.

 

Mihai ANTHONY:

Pentru a respecta deontologia profesiei noastre, eu nu ar trebui să pun partenerului meu de discuţie întrebări intime. Cititorii noştri doresc totuşi să afle cât mai mult despre personalitatea intervievată şi de aceea îmi permit să vă rog să ne spuneţi ceva despre familia dumneavoastră.

 

Profesor SCHOPPMANN:

Pe scurt: eu sunt fericit căsătorit și am 4 copii care reprezintă marea mea bogăție.

 

Mihai ANTHONY:

Stimate domnule Profesor Schoppmann, vă mulţumesc cu cordialitate pentru acest Interviu şi vă doresc multe alte succese în viaţa şi în activitatea dumneavoastră.

 

Profesor SCHOPPMANN:

Şi eu vă mulţumesc!

 

 

 

Mag. Mihai ANTHONY

Journalist & Literat