Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

TABĂRA SALIN ART TURDA 2017 SAU PICTORI TURDENI DESCOPERIND FRUMUSEŢILE CAVNICULUI

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

TABĂRA SALIN ART TURDA 2017

SAU PICTORI TURDENI DESCOPERIND FRUMUSEŢILE CAVNICULUI

 

Redactor Cristina OPREA

La pragul de trecere dintrun anotimp spre celălalt, un grup mic de artişti turdeni, membri ai Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda au organizat o tabără de creaţie în oraşul Cavnic. Aceasta a fost posibilă cu sprijinul financiar al Salinei Turda. Această societate Salina S.A. încurajează dezvoltarea culturii în zonă, în special a artei plastice, având în vedere că a mai organizat şi alte tabere, inclusiv o tabără de sculptură sau chiar expoziţii temporare ale artiştilor turdeni.

Cei cinci protagonişti – Gavril Nechifor, Flaviu Bugnariu, Ovidiu Cosac, Alida Nagy şi Petre Purcariu – au găsit surse de inspiraţie în zona Maramureşului, în oraşul Cavnic. Aici se organizează numeroase tabere de creaţie datorită existenţei unei familii, soţii Tiberiu şi Elisabeta Veress. Domniile lor pun la dispoziţie artiştilor din zonă, dar şi din străinătate, pensiunea ,,Elisabeta”, pensiune ce o deţin, în special pe această perioadă de vară, pentru organizarea unor astfel de manifestări cultural-artistice. Spre exemplu, anul acesta au organizat din nou o tabără cu artişti din Ungaria, ce se află la cea de-a XI-a ediţie. Trebuie menţionat faptul că doamna Elisabeta Veress este un cunoscut artist plastic, ce îţi exprimă trăirile prin diferite mijloace – pictură, fotografie şi sculptură.

La încheierea taberei am dorit să aflu impresiile celor cinci plasticieni şi de aceea am luat fiecăruia câte un interviu. Trebuie să vă mărturisesc faptul că aceştia au mers la Cavnic şi cu o expoziţie de grup, dorind să îşi promoveze creaţiile nu numai cele personale, ci şi a altor colegi. Astfel la Casa Orăşenească de Cultură din Cavnic s-a deschis expoziţia de pictură ,,Culori de Turda” la care au participat Maria Cristea, Flaviu Bugnariu, Ovidiu Cosac, Manole Ciui, Alida Nagy, Gavril Nechifor, Cristina Oprea, Petre Purcariu şi Cornelia Vidraşcu.

 

Am să vă redau aceste scurte interviuri. Primul artist invitat la dialog este domnul Gavril Nechifor, preşedintele actual al Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda.

Cristina Oprea: Domnule Gavril Nechifor, impresii din Tabăra de creaţie plastică ,,Salin Art”.

Gavril Nechifor: Mulţumesc celor care au făcut trimiterea spre zona aceasta. Condiţiile au fost minunate. Galeria care ne-a găzduit pe simeze, impecabilă. Sper să ne fi ridicat şi noi la ceea ce ni s-a oferit. Şi ni s-a oferit foarte mult, ca şi condiţie, ca şi hrană şi găzduirea acestei expoziţii cu care am venit. Mulţumesc fiecărui participant la tabără şi celor care, din varii motive nu au reuşit să fie în tabără, dar ei au avut lucrări pe simeze.

C.O.: Ce credeţi că se va întâmpla în Turda când vor fi găzduiţi artişti din Maramureş, din Cavnic? Cum vor fi primiţi?

G.N.: Eram pregătit a spune că sper să se realizeze ceea ce doream, să se facă un schimb cultural între artiştii plastici din Cavnic şi artiştii plastici din Turda. Eu cred că va fi benefic şi sigur va fi benefic pentru publicul turdean, consumatorul de artă turdean va avea contact cu o altă manieră de lucru decât a plasticienilor turdeni.

C.O.: Tabăra s-a numit Salin Art fiind sponsorizată de Salina Turda.

G. N.: Da, Salina ne-a făcut bucuria ca prin sponsorizare să putem realize tabăra din Cavnic. Şi acum sigur lucrurile se vor închega şi pentru galleria turdeană şi sigur trebuie să vii cu o deschidere, cu o mulţumire faţă de cei care au găsit timp şi bani pentru artiştii plastici.

C.O.: Mă gândeam că lucrările realizate în tabără să fie expuse şi la Salină. Ce spuneţi?

G.N.: Da. Acolo există nouă sau zece şevalete pe care se pot expune. Vom găsi un moment în care spaţiul să fie puţin mai descongestionat şi cu siguranţă vom face expoziţia.

 

După această scurtă discuţie am abordat un dialog şi cu doamna Veress.

Cristina Oprea: Doamna Elisabeta Veress invitata expoziţiei ,,Culori de Turda”, gazda Taberei de creaţie plastică Salin Art şi bineînţeles o artistă care este prezentă nu numai în această tabără, ci în mai multe tabere vara aceasta, cu un program foarte bine stabilit. Cum aţi primit artiştii turdeni şi ce părere aveţi?

Elisabeta Veress: Foarte bine m-am simţit între artiştii din Turda şi doresc ca şi altă dată să fie alături de noi. Timpul a fost cam scurt, cinci zile este foarte puţin pentru creaţie, deoarece mergem şi pe teren de multe ori. Adevărul e că cel mai mult lucrăm pe teren şi dacă dorim să lucrăm mai mult trebuie să avem şi timp. Mi-a plăcut mult între artiştii turdeni şi aştept cu nerăbdare să ne întâlnim şi la anul, dacă este posibil. Sper că putem duce planurile mai departe, deoarece ar fi păcat să ne oprim. Idei avem pentru lucrări. Suntem doritori de lucru. Dorim să mergem un pas mai departe.

C.O.: Aşa cum spuneam aveţi un plan bine stabilit. Ce urmează în viaţa artistei Elisabeta Veress?

E.V.: După ce pleacă artiştii din Turda trebuie să continui mai departe, deoarece sunt chemată în Hodot, Satu – Mare pentru unsprezece zile. Creaţia este benefică şi pe dorinţa mea. Am să am timp să lucrez deoarece aici am lucrat mai puţin, deoarece am fost şi gazdă. Am mers şi pe teren şi tot ceea ce este frumos în zonă am încercat să arătăm – peisaje din Cavnic pentru că merită să le vedeţi.

C.O.: Organizaţi de câţiva ani tabere, dar sunteţi invitată în alte tabere, de către alţi organizatori. Cum este aceasată relaţie între a organniza şi a fi invitat?

E.V.: A organiza nu este simplu pentru că trebuie să faci faţă ca şi gazdă. Ca şi invitat este o plăcere deoarece pot să creez din tot sufletul.

C.O.: Ce vă place să pictaţi în mod special? Mă refer la faptul că aveţi compoziţii, flori, peisaje.

E.V.: Mă atrage orice. Mă atrage şi fototgrafia, chiar acum am adus de pe simeze câteva lucrări. Şi plus sculptura care mă atrage în ultimul timp.

C.O.: Ca personă sunteţi mignionă, dar aveţi lucrări de mari dimensiuni. Asta şochează puţin. Aşa delicată şi totuşi, aveţi o mare forţă. Cum de vă atrage sculptura?

E.V.: Deoarece numele meu de dinainte de căsătorie este Pietrar, care de fapt este un cioplitor şi poate şi de aceea încerc să fac ceva. Şi nu lucrări de mici dimensiuni că parcă nu am spaţiu să mă desfăşor.

C.O.: Expuneţi sculptură şi pictură în aceeaşi expoziţie?

E.V.: Sculptura este la început. Trebuie să ies din mediul în care trăiesc ca să pot creea, deoarece trebuie timp şi spaţiu, materialele şi sculele necesare pentru lucru.

C.O.: Este greu să sculptaţi?

E.V.: Nu e greu nimic dacă îţi place. Arta nu se poate face decât dacă îţi place.

 

O altă doamnă prezentă în tabăra de la Cavnic este pictoriţa Alida Nagy, o prezenţă discretă dar al cărui talent nativ este vizibil în lucrări. Desenează şi pictează cu mare plăcere şi se observă dorinţa de evoluţie.

Cristina Oprea: Doamna Alida Nagy ce părere aveţi de această simbioză, frumoasa întâlnire cu tonurile şi cromatică maramureşană şi oraşul Cavnic? V-a impresionat ceva în mod special?

Alida Nagy: Da. Mi-a plăcut tare mult. M-am simţit tare bine. Este un décor diferit şi plăcut în care mi-am propus să revin. Culorile, aerul, oamenii sunt diferiţi faţă de ce ştiam şi te stimulează, te îndeamnă spre pictură. Nu am făcut atât de mult cât mi-am propus, dar am adunat nişte impresii care sigur o să mă inspire.

C.O.: Era normal să nu terminaţi tot ceea ce v-aţi propus pentru că aţi şi vizitat zona. Spuneaţi că aţi văzut două biserici.

A.N.: Am vizitat două biserici specific locului. M-am regăsit şi pe mine altfel de cum mă ştiam. Am cunoscut şi colegii altfel decât cum îi ştiam în ,,captivitate” şi oamenii locului care sunt mult diferiţi faţă de cei din zona din care venim.

C.O.: Spuneaţi că doriţi să reveniţi. Tot în acelaşi anotimp?

A. N.: Nu neapărat, dar nu am nimic împotrivă. Ne-a primit cu ostilitatea a zece grade mai puţin care erau acolo de unde am venit, dar ne-am adaptat şi astăzi la plecare este soare, frumos, iar despărţirea este mai puţin tristă.

C.O.: În momentul în care aţi întâlnit aceşti oameni, ce v-aţi propus? Cum v-a arăta compoziţia pe care o să o pictaţi? În ce tonuri vedeţi locurile acestea?

A.N.: Locurile acestea te îndeamnă la culori mai vesele, chiar dacă anotimpul este unul de trecere, de fapt, de la vară la toamnă, deşi în pădure se văd déjà nuanţe care sunt mai calde, cu cât se răceşte vremea, nuanţele naturii devin mai calde, eu în mod obişnuit lucrez în tonuri mai blânde. Am să încerc să îmi aduc aminte de portul popular din zonă şi am să le înveselesc.

C.O.: Trăim tot felul de stări şi tensiuni în marile oraşe. În micile oraşe întâlnim liniştea. V-a copleşit liniştea Cavnicului?

A.N.: M-a surprns puţin pentru că mă aşteptam să găsesc oamneni mai încordaţi, dar sunt nişte oameni nu resemnaţi, împăcaţi şi cred că mi s-a transmis din simţirea lor. Nişte oameni care se refugiază în tradiţional, care nu uită trecutul, care ştiu să fie veseli, liniştiţi şi foarte ospitalieri.

 

Un participant deosebit al acestei tabere este regizorul Ovidiu Cosac, un maestru în arta fotografică.

Cristina Oprea: Domnule Ovidiu Cosac ne bucurăm de soarele răsărit la Cavnic, în tabăra Salin Art. Aş vrea să îmi spuneţi ce reprezintă această zonă pentru dumneavoastră, zonă pe care o revedeţi după douăzeci şi şase de ani?

Ovidiu Cosac: Reprezintă o experienţă nouă şi una pozitivă. În primul rând este natura, despre care nu are rost să vorbim, ea este mereu generoasă, dar, am întâlnit şi natura umană, care de asemenea a fost extreme de generoasă prin gazdele noastre – familia Veress - unde eu admir foarte mult armonia unei familii adevărate, unde cel care munceşte are răbdare şi se sacrifică pentru cel de lângă el, care este artist. Generozitatea acestor oameni a făcut posibilă o întâlnire scurtă, dar extreme de densă. Am cunoscut oameni noi şi prin ceea ce spune un înţelept, poate aceasta este cea mai important experienţă din viaţă, să cunoşti oameni noi, pentru că pe lângă cei pe care îi cunoaştem în jurul nostru, în viaţa cotidiană, în televizor vedem exemple, reeditări ale lui Vadim sau aşa mai departe şi în felul acesta în care noi am petrecut câteva zile, am cunoscut de fapt parte din societatea profundă. Oameni minunaţi care îşi fac treaba lor, care se ocupă cu blândeţe de nepoţi, de copii, de artă, de muncă. Şi asta e un lucru foarte tonic, minunat, să vezi blândeţe, competenţă, hărnicie şi multă prietenie, spre oameni care sunt prima cunoştinţă. Pentru mine această întâlnire a fost prima cunoştinţă cu această familie şi nu numai. Am mai cunoscut şi alţi oameni aici şi ceea ce am perceput este că toţi lângă care am stat, au o calitate umană deosebită. Şi asta nu poate decât să ne umple sufletele de bucurie.

C.O.: Fotografia, filmul şi teatrul.

O.C.: Dei am avut câteva, să zicem vreo două sesiuni, unde am văzut şi câteva filmuleţe făcute de diverse persoane. Am făcut fotografie, care e pasiunea mea. Spaţiul pentru fotografie e destul de generos, chiar dacă nu peisajul este prima mea opţiune. Am schimbat experienţe, am întâlnit elevi minunaţi care sunt pasionaţi de această zonă a fotografiei şi o fac organizat. Asta este foarte bine, pentru că astăzi fotografie face toată lumea, fotografie bună fac puţini pentru că nu ştiu, o fac intuititv şi fotografia, ca oricare dintre arte, cere o anumită pregătire. Ce să vă spun? Filmul era cumva tot din zonă. Am văzut nişte creeaţii ale unui domn din Baia Mare, extreme de interesante, domnul Felician Săteanu. Am văzut un film al lui Cornel Mihalache pe care îl ştiam bine şi care este făcut tot în zonă, cu un personaj extreme de interesant şi după mulţi ani de zile, ne-am uitat şi la filmul pe care l-am făcut despre Săpânţa şi zona civilizaţiei lemnului. Pe colegii de la pictură i-am văzut destul de fervenţipentru că nu poţi să rămâi impasibil la ceea ce ţi se oferă din punct de vedere al locului. Teatrul urmează în curând pentru că la Turda începe Festivalul Internaţional de Teatru şi sunt sigur că vom vedea lucruri minunate, mai ales că vreo trei din spectacolele care se joacă le cunosc şi abia aştept să văd publicul turdean cum va reacţiona.

C.O.: Vorbim de fotografia color, dar mai este fotografia alb-negru sau viaţa în alb şi negru.

O. C.: Fotografia alb-negru în opinia mea este cea mai expresivă pentru că nu vine culoarea să ne fure ideea, să zic aşa. Sigur sunt subiecte pentru fotografia alb-negru şi pentru color, însă repet, fotografia alb-negru care a fost începutul a rămas mijlocul de expresie, ca să fac un pleonasm, mijlocul de expresie cel mai expresiv. Sigur, peisajul este în principal pentru culoare, dar e bine ca cel care face fotografie să abordeze ambele laturi şi după aceea să decidă cum este mai bine.

C.O.: Avem nevoie de fotografie?

C.O.: Aici ar fi foarte multe de spus. În general a fost fiica vitregă a artelor şi a intrat relativă târziu prin anii 50 – 60. Sigur că cei care practică alte domenii o privesc uşor depreciativă din faptul că fotografia se poate multiplica imdeiat şi în nenumărate exemplare. Dar fotografia are atributele ei pe care alte arte nu le au, unul dintre ele ar fi surprinderea clipei pe care pictorul nu poate să o facă şi nici arta interpretativă, moment care este irepetabil şi care nu putem să îl aducem înapoi decât prin fotografie. S-a terminat cu galaxia Gutenberg. Cuvintele au fost folosite câteodată ca minciună, pe când în fotografie e mai greu sa minţi, adică realitatea se consemnează, nu se discută.

 

Şi după acest dialog despre frumuseţea acestei arte, urmează o discuţie despre culoare şi românism cu pictorul Petre Purcariu.

Cristina Oprea: De la Turda la Cavnic, un drum foarte bine făcut sufleteşte, pentru că de la expoziţia personal deschisă la Turda mergem spre tabăra de creaţie Salin Art. Cum vă simţiţi acum la încheierea acestei tabere?

Petre Purcariu: Mă simt trist că trebuie să plec, dar în acelaşi timp bucuros, aş putea spune fericit pentru că am ajuns aici împreună cu colegii din această frumoasă asociaţie, de care eu, de la Sighişoara m-am ataşat foarte mult de ei, dar aici i-am cunoscut altfel, de fapt cu toţii am fost altfel.

C.O.: Mediul?

P.P.: Da, mediul, care pe lângă frumuseţea zonei şi oamenii au mare, o foarte mare importanţă prin felul lor de a fi atât de deschişi cu noi. Mergeam pe stradă, la un moment dat, cu o sesiune de fotografie, pe străduţele acestea, copilaşii trecând pe lângă noi, îmi spuneau ,,sărut-mâna” sau ,,bună ziua”. Oamenii sunt foarte plăcuţi aici.

C.O.: Ce aţi pictat? Ce v-a impresionat aşa de mult încât să surprindeţi şi să lăsaţi pe pânză o urmă?

P.P.: A fost greu să decid pe pânză ce imagine să aleg, a zonei acesteia frumoase, dar am reuşit până la urmă să adaug o căsuţă pot spune, părăsită, dar cândva a fost locuită, dovedindu-se zugrăveala de pe acea căsuţă, care era în steag tricolor. Frumos.

C.O.: O pată de românism.

P.P.: O pată foarte mare de românism, văzând mai departe, aici chiar şi la biserici steagul este pus, chiar dacă s-a rupt, dar este acolo. E frumos.

C.O.: Sunteţi professor. Aţi dori să veniţi în zonă cu elevii?

P.P.: Eu da….dar ar fi greu să accepte elevii.

C.O.: De ce ? E prea multă linişte, nu există acel tumult din oraşele mari?

P.P.: Da. Acum, presupun, în felul meu, o zi poate ar fi frumos.

C.O.: O excursie practic.

P.P.: Doar atât. Trebuie să fie limitat tot acest lucru pentru a vedea şi ei frumuseţile.

C.O.: Aţi expus la Turda şi probabil că vă pregătiţi poate anul viitor sau peste doi ani. Lucrarea cu acea căsuţă a românismului o să o expuneţi?

P.P.: Da. O voi expune. Îmi doresc să o expun. Chiar dacă e un lucru pe care nu l-aţi ştiut îl voi spune. Mama mea este unguroaică, tatăl meu este român. Dar eu sunt roman.

C.O.: Dacă a existat această frumoasă întâlnire şi dumneavoastră sunteţi rodul acesteia, înseamnă că trebuia să ajungeţi aici să pictaţi.

P.P.: Da…. Dar încep cu vârsta, probabil, timpul în care tot mai mult înaintez, să cred în destin…în ceva anume…

C.O.: Sunteţi vorbitor de două limbi, ştiţi maghiară şi română. Pentru că este o zonă în care trăiesc şi maghiari, v-aş ruga să spuneţi un cuvânt de încheiere în ambele limbi.

P.P.: Am să spun în limba maghiară ,,Egeszseges minden iol” – sănătate pentru fiecare, sănătate la toată lumea.

Toţi avem aceeaşi credinţă, indiferent de naţie sau cine suntem noi. Dumnezeu să vă ajute şi totul să fie bine.

 

Apoi a urmat un dialog despre artă şi credinţă cu domnul Flaviu Bugnariu vicepreşedinte al Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda .

Cristina Oprea: Domnule Flaviu Bugnariu, Tabăra Salin Art, prima ediţie sper, cum vă simţiţi acum, la încheierea ei?

Flaviu Bugnariu: Aveţi dreptate este prima ediţie, sperăm să nu fie şi ultima. Mă simt foarte bine, având în vedere bunătatea şi ospitalitatea cu care am fost primiţi de familia Veress, condiţiile pe care ni le-au pus la dispoziţie….mă simt foarte bine.

C.O.: Aţi lucrat! Aţi fost unul dintre cei mai prolifici artişti din tabără deşi timpul a fost destul de scurt. Ce va motivat?

F. B.: Locurile frumoase te inspiră şi oamenii buni. Să nu uităm totodată că această tabără a fost posibilă prin bunăvoinţa doamnei director Maria Simona Baciu de la Salina Turda. Salina a finanţat această tabără de creaţie şi pe această cale îi mulţumim doamnei director şi sperăm să nu fie ultima tabără finanţată de către Salină.

C.O.: De aceea s-a şi numit Tabăra Salin Art pentru că e normal să se amintească faptul că Turda are o ,,Poartă către Apuseni” şi către inima pământului. Aţi realizat şi lucrări ce au fost prezente şi în expoziţia ,,Culori de Turda”. Cum a fost vernisajul?

F.B.: Deci, au participat mai mulţi colegi de ai mei. Am fost mai mulţi în această expoziţie, într-un spaţiu frumos la Casa de Cultură a oraşului Cavnic, ce ni s-a pus la dispoziţie şi unde au fost condiţii foarte, foarte bune. Au venit invitaţi oameni din Cavnic, a venit televiziunea. Am avut onoarea de a prezenta lucrările noastre în prezenţa unui auditoriu care a apreciat munca noastră şi sper să le fi plăcut.

C.O.: Aţi fost puţini artişti în această tabără. Sper ca anul viitor să întâlnesc mai multe prezenţe artistice în plain-air, la lucru. Sunteţi vicepreşedinte la Societatea Culturală ,,Filarmonia” Turda. Ce părere aveţi de faptul că se organizează prea puţine tabere de creaţie. Din ce motiv?

F.B.: Cred că acest fenomen se datorează şi educaţiei pe care oamenii o primesc de-a lungul vieţii, care, în România spre artă este puţin cam deficitară şi întotdeauna se pune problema şi la o tabără de creaţie, problema financiară. Şi totdeauna trebuie să găseşti pe cineva dispus să tea jute financiar ca să poţi face aceste tabere de creaţie. Noi sperăm că vom dezvolta gustul pentru aceste tabere de creaţie unui număr mai mare de doritori care ar vrea să încurajeze arta în România. De altfel Salina este o poartă către lumea întreagă şi ne-a ajutat mult faptul că ne-a finanţat această tabără de creaţie.

C.O.: Aţi pictat două biserici. Ce înseamnă pentru dumneavoastră domnule Bugnariu, credinţa?

F.B.: Am pictat două tablouri cu biserici. Credinţa există în noi în fiecare şi sper să fie în fiecare. Credinţa în Dumnezeu este supremul omenirii, zic eu şi este un lucru minunat.

C.O.: În viaţă încercăm să depăşim anumite tensiuni iscate în diferite conjuncturi. O tabără de creaţie este ca o reuniune familială. Ce părere aveţi despre colegii care au fost în tabără?

F.B.: Colegii mei sunt artişti, unii fotografi, unii pictori, unii graficieni. Sunt nişte colegi frumoşi din punct de vedere al sufletelor şi fiecare a încercat să imortalizeze ceea ce a văzut, pe pânză, pe hârtie, fiecare folosind materialele pe care le-a avut şi care l-au inspirat. Eu am pictat acele două biserici fiindcă biserica maramureşeană este ca o rază de lumină trimisă pe pământ de către Dumnezeu şi este un simbol al Maramureşului, un symbol cunoscut în toată lumea. Şi dacă pe toată lumea a impresionat pe mine nu avea cum să nu mă impresioneze.

C.O.: Vă mulţumesc.

Astfel se încheie suita de interviuri luate artiştilor turdeni ce au făcut un scurt popas sufletesc în zona Maramureşului, filtrând peisajele prin sufletele lor şi redându-le cu generozitate. Probabil, în scurt timp creaţiile domniilor lor le vom regăsi pe simezele galeriilor de artă.

 

20170826 114845

 

20170826 115103

 

20170826 115141

 

20170826 115347

 

20170826 132958

 

20170914 003511

 

AFIS EXPOZITIE CAVNIC 1

 

Tabara SALIN ART