Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Spectacolul ,,Nu-nţeleg ce se întâmplă” participant la FIT

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 1
PoorBest 

Spectacolul ,,Nu-nţeleg ce se întâmplă” participant la FIT

jucat la Cafeneaua Culturală ,,La Papion” din Turda

 

redactor Cristina Oprea

 

La Cafeneaua Culturală ,,La Papion” din Turda se desfăşoară proiecte culturale interesante pe întreaga perioadă a anului. Sâmbătă pe data de 16 septembrie 2017 aici s-a jucat spectacolul de teatru ,,Nu-nţeleg ce se-ntâmplă” în regia Danielei Ionescu de la Compania de Teatru ,,Terraveda”din Craiova, participant la Festivalul Internaţional de Teatru Turda. În faţa unui public tânăr cele două actriţe – Ioana Stama şi Daniela Ionescu – au adus în prim-plan o fărâmă de realitate, un dialog între două femei de vârste diferite, cu roluri diferite în viaţa aceluiaşi bărbat.

După spectacolul bine primit, ce a adus numeroase aplauze şi felicitări celor două actriţe, am purtat un scurt dialog cu actriţa Daniela Ionescu.

 

Cristina Oprea: Bine aţi venit la Turda! De ce aţi ales să păşiţi în spaţiul familiei Raţiu, spaţiul dedicat culturii – Cafeneaua Culturală ,,La Papion”?

Daniela Ionescu: Mulţumim pentru primire. Să fiu foarte sinceră, nu am ales eu, noi, pentru că din păcate nu ştiam că există un asemenea spaţiu, a fost alegerea organizatorilor însă m-a bucurat foarte mult acest lucru. Am venit ieri să vedem spaţiul şi am simţit nişte energii foarte bune. Astăzi am apucat să văd şi casa memorială şi a fost extraordinar. Pentru generaţia mea şi pentru generaţiile mai mari decât mine, nu ştiu dacă pentru tineri, dar am observat că nu prea, Ioan Raţiu a însemnat un lucru foarte bun.

C.O.: Pentru Turda Ioan Raţiu şi familia Raţiu înseamnă foarte mult.

D.I.: Pentru România ar trebui să însemne foarte mult. Am spus pentru mine pentru că, din păcate, nu ştiam de acest loc. Pănă la urmă, lucrurile bune se află mai greu.

C.O.: Veţi mai reveni aici dacă primiţi invitaţie?

D.I.: Evident.

C.O.: Spuneţi-mi de Compania de teatru Terraveda la care sunteţi membră, despre dumneavoastră şi despre alegerea de a veni cu acest spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru din Turda.

D.I.: Nu numai că am ales, am trimis înregistrarea spectacolului, atunci când s-a făcut selecţie. Ne-a bucurat foarte mult să fim selecţionate cu acest spectacol. Compania de teatru Terraveda Craiova nu este foarte mare, e cumva la început de drum. Avem această colaborare, am început cu acest spectacol, mai avem proiecte. În principal Asociaţia Terraveda Craiova se ocupă de educaţia tinerilor, copiilor şi pentru că s-au întâmplat lucruri frumoase acolo, am decis să facem şi un teatru şi pentru că avem foarte multe lucruri de spus. E adevărat că nu este foarte uşor, mediul acesta independent, să zicem la modul că, nu suntem o instituţie mare, nu avem buget, dar în momentul în care există pasiune cred că acesta este motorul şi avem sprijinul unor oameni deosebiţi, pentru că altfel nu se pot face lucruri, dacă nu se întâlnesc şi nişte oameni care îşi doresc să facă mai mult decât se face. Despre mine ce să vă spun? Sunt actriţă, am terminat Facultatea de Teatru de la Craiova, însă am un master în Interpretarea caracterelor dramatice în teatru la Sibiu. Mie îmi place, mi-a plăcut să mă perfecţionez tot timpul, am mers la numeroase workshop-uri, am colaborări, am colaborat şi cu Teatrul Naţional din Craiova. Am fost o perioadă angajată la Teatrul Anton Pann din Râmnicu-Vâlcea, după care am ales mai mult sau mai puţin forţată, să intru în acest mediu independent. Nu pot să spun regizori cu nume mari din România pentru că nu s-a întâmplat să lucrez cu ei, mi-aş fi dorit, însă am mers la workshop-uri şi internaţionale şi măcar asta a fost o bucurie. Eu am o experienţă, am numeroase performence-uri, am ales partea aceasta de performance poetry, de recitaluri de poezie, one woman show şi acum, după ceva timp, acest spectacol, în două personaje în regia mea. E un pic pretenţios spus regie, este mai mult o coordonare, pentru că Ioana, colega mea este extrem de tânără, aşa cum cere personajul, ea este acum în anul I la Facultatea de Teatru din Craiova, însă are o experienţă, la modul că, a lucrat mult cu oameni din teatru şi s-a format. Adică nu este o începătoare, are ceva cunoştiinţe în domeniul acesta.

C.O.: Cine sunt colegi de la Terraveda?

D.I.: Sunt două doamne inimoase care în principal se ocupă de şcoală gimnazială. Sunt cadre didactice cu pasiune în teatru. Eu lucrez de şase ani cu copiii de la vârsta de cinci ani, deci clasa pregătitoare până în clasa a şasea. Aşa ne-a venit ideea să formăm un teatru, Teatrul Terraveda, după numele şcolii gimnaziale.

C.O.: Care este unde?

D.I.: Este în Craiova.

C.O.: Sunteţi deosebită prin ceea ce faceţi şi prin ceea ce transmiteţi. Am fost foarte atentă şi m-aţi impresionat până la lacrimi, dar şi starea dumneavoastră este aceeaşi. Dacă aţi face film cu siguranţă treceţi ,,dincolo de sticlă”, spargeţi bariere şi treceţi în sufletele noastre, ale spectatorilor. Ce spectacol one woman show aveţi?

D.I.: Vă mulţumesc frumos. Mă bucur dacă am reuşit să fac acest lucru. Pentru actori este foarte important asta şi ceea ce mi-aţi spus nu poate decât să mă copleşească. Este un spectacol, aşa cum îl numeşte autorul Vlad Zografi, un spectacol ,,de una singură”, mie îmi place mai mult sintagma aceasta decât cea de one woman show, aşa este uzitată şi atunci îl folosesc pe acesta şi se numeşte ,,America şi acustica”. Şi cum eu sunt înclinată spre partea aceasta de a descoperi şi arăta sufletul omului, cu frământări şi cu trăiri şi cu tot ce înseamnă un om. E adevărat viaţa este cu zâmbete, cu lacrimi şi spectacolul acela tot aşa e, cu zâmbete şi cu lacrimi.

C.O.: Cât durează?

D.I.: Tot 50 de minute.

C.O.: Unde l-aţi mai prezentat?

D.I.: ,,America şi acustica” are ca spectacol vreo cinci ani, premiera fiind în 2012. Din fericire am fost prin ţară cu el, evident în Craiova am câteva reprezentaţii, apoi l-am jucat la Sibiu, la Cluj, în Festivalul Internaţional de la Oradea, în Festivalul Fringe de la Sibiu, am cumva o tradiţie să îi zic aşa, am fost prezentă la patru din ediţiile lor, anul acesta am fost cu ,,Nu-nţeleg ce se-ntâmplă”. Şi în Bucureşti am jucat ,,America şi acustica”. Acum am intrat într-o perioadă latentă zic eu pentru că îl voi relua, e un spectacol drag sufletului meu şi cred că, dacă nu este o comedie, chiar dacă este mai puţin de digerat, asta din ce-mi spun spectatorii, nu pentru că eu aş crede aşa, pune întrebări. Şi cred că asta trebuie să facă un spectacol să pună întrebări, nu să ofere răspunsuri.

C.O.: Ce vă doriţi pentru dumneavoastră ca femeie?

D.I.: Ca femeie vreau să spun că eu sunt împlinită. Adică am bucuria, fericirea să spun acest lucru pentru că am doi băieţi extraordinari, ei sunt mari deja şi chiar mă bucură cu ceea ce fac, am un soţ nemaipomenit. O viaţă frumoasă, fericită în familie. Dacă mă întrebaţi ca şi artist vreau multe lucruri, multe spectacole. Acum sunt în căutare de altceva, ca spectacol. Nu fac lucruri foarte facile. Îi respect pe colegii mei care fac spre exemplu stand-up comedy, eu nu pot să fac acest lucru, adică cred că fiecare îşi are partea lui şi că există loc pentru toţi. Îmi doresc poate şi o comedie, deşi în spectacolele mele există şi momente de comedie. Soţul meu îmi spune tot timpul ,,tu ar trebui să faci mai multă comedie”.

C.O.: Şi soţul...ce profesie are?

D.I.: Soţul meu e profesor chinolog, adică se ocupă cu animalele. Face lucruri extraordinare pot să spun că este un pionier în ţară, la modul că, a adus mişcarea de căutare – salvare în chinologie în România şi cu, competiţii la nivel mondial.

C.O.: Foarte interesant cuplul dumneavoastră. Soţul înclinat către sufletele animalelor şi dumneavoastră dezvoltaţi frumosul în sufletele oamenilor. Ce spun copiii?

D.I.: Da, copiii....băiatul meu cel mare este masterand în psihologie, iar cel mic, în principal este baschebalist profesionist şi evident că face şi o facultate, e la relaţii internaţionale. Ce spun? Se mândresc cu noi şi de când au mai crescut, chiar declară asta ceea ce este un lucru extraordinar. Să îţi spună copilul tău ,,sunt mândru de tine” este o mare fericire.

C.O.: Ce vă doriţi pentru teatrul Terraveda?

D.I.: Să reuşim să facem spectacole de calitate pentru că noi, cei implicaţi în acest proiect, credem că este important să duci lucruri de calitate, cu atât mai mult cu cât lucrăm şi cu copiii şi atunci ei trebuie să aibă modele. Ne gândim tot timpul cum să facem ca să îi implicăm în spectacole, acesta este lucrul care urmează să îl facem, să implicăm şi copiii. Până la urmă eu cred că fiecare, este important, să îşi urmeze visul, să fie fericit în ceea ce face şi să poată face ceea ce îl face fericit.

C.O.: Vă multumesc.

D.I.: Cu mult drag. Şi eu mulţumesc organizatorilor acestui Festival Internaţional de Teatru de a Turda.

 

20170916 171706

 

20170916 171713