Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Culorile Maramureşului aduse în faţa iubitorilor de frumos

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

IMG-2657

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

Culorile Maramureşului aduse în faţa iubitorilor de frumos

de

Felician Săteanu şi Elisabeta Veress

 

Redactor Cristina Oprea

 

Ce poate fi mai mângâietor pentru sufletul românului decât reamintirea rădăcinilor sale păstrate cu sfinţenie în tradiţii şi obiceiuri. Această re - aducere în memorie a modului de a interpreta viaţa, de a o sintetiza cu ajutorul limbajului semnelor ce primesc o încărcătură simbolică şi care construieşte punte între ceea ce suntem şi de unde venim, a putut fi trăită în prezenţa a doi artişti din Maramureş sosiţi la Turda cu două expoziţii distincte.

Felician Săteanu, artist profesionist din Baia Mare, artist preocupat de fotografia artistică a fost prezent la Cafeneaua Culturală ,,La Papion” din Turda cu o expoziţie de fotografie, un fior de autenticitate surprins cu aparatul de fotografiat prin satele maramureşene, fior ce face ca sufletul privitorului să vibreze la simplitatea şi nobleţea, în acelaşi timp, a ţăranului acestei zone istorice. Acest eveniment a fost posibil graţie unui parteneriat cultural între Casa de Cultură din Turda şi Centrul Raţiu pentru Democraţie, respectiv Fabrica de Timp Liber.

În spaţiul intim şi cochet al Cafenelei Culturale ,,La Papion” din Turda au fost expuse un număr de 18 fotografii realizate de artistul fotograf Felician Săteanu, fiecare reprezentând o poveste, aducând în prim-plan omul simplu, ţăranul, care respectă cu sfinţenie locul naşterii, familia şi încearcă să transmită valorile acestea morale transpuse în obiceiuri, mai departe, generaţiei tinere. Chiar dacă tinerii colindă prin lume, e bine ca ei să ştie că undeva, există un spaţiu unde se pot întoarce, ca un far ce nu îi lasă să se rătacească. E pământul pe care au făcut primii paşi ei şi moşii şi strămoşii lor când au învăţat să meargă, unde au spus cuvântul ,,mamă” şi unde sărbătorile au o încărcătură ancestrală.

Aceste eveniment intitulat ,,Fotoetnografica” a fost dublat de prezentarea unor filme documentar – etnografice - ,,Tradiţii uitate – despre in şi cânepă” şi ,,Moşii de Florii” realizate de acelaşi autor. Prezentate în faţa unui public select, de fapt se putea constata că tradiţiile din primul film, nu au fost uitate ci reamintite în sufletele celor prezenţi. Cu un fin spirit de observaţie, studiind în profunzime obţinerea ţesăturilor de in şi cânepă, Felician Săteanu a făcut un ,,drum” de la semănarea seminţelor, culegerea plantelor, realizarea firelor, toarcerea acestora şi până la ţesere. Impresionant este respectul pe care îl oferă locuitorii satelor faţă de aceste plante ce îi ajută să aibă, la final, pânza, atât de necesară în realizarea obiectelor vestimentare. Fiecărui moment îi este atribuit un obicei tradiţional, dar ceea ce este foarte interesant este faptul că, la toate aceste etape participă întreaga familie, respectându-se totuşi o ierarhie, fiecare membru având locul şi rolul lui.

,,Moşii de Florii”, cel de-al doilea film, evocă o sărbătoare de factură funerară, ziua în care sunt comemoraţi cei plecaţi dintre cei vii, dar de care nu trebuie să uite familia şi comunitatea. Evenimentul are loc în preajma Sărbătorilor Pascale. Ce este foarte important şi care marchează oarecum evoluţia noastră este faptul că în tradiţia românească există o simbioză între semnul arhetipal şi cel religios, între vechile credinţe de factură precreştine şi cele creştine.

Evenimentul desfăşurat la Cafeneaua Culturală ,,La Papion” s-a încheiat rotund, prin prezentarea unui film, tot documentar, realizat de un turdean, regizorul Ovidiu Cosac, o figură marcantă a comunităţii şi nu numai, film dedicat Cimitirului Vesel şi intitulat simplu ,,Săpânţa”. Aici este surprinsă esenţa acestei zone a Maramureşului, faptul că ştiu să plângă, să respecte străbunii, dar să ia sub formă de glumă cea mai mare trecere, ultimul prag – moartea. Unic, acest cimitir e ca o carte, cu multe file, în care surprinzi povestite vieţile celor ce au trecut în lumea drepţilor. Această mare ,,carte” este şi bogat ,,ilustrată” cu picturi realizate pe cruci sau cu mici reliefuri sculptate şi apoi pictate.

Cel de-al doilea popas expoziţional a avut loc în holul Teatrului ,,Aureliu Manea” din Turda, coordonat tot Casa de Cultură Turda. Înaintea concertului ,,Îndrăgostiţi fără noroc” oferit turdenilor de maestrul Tudor Gheorghe şi organizat de Primăria Municipiului Turda, Consiliul Local şi Casa de Cultură Turda, concert mult aşteptat de iubitorii de muzică şi poezie, autentice, a avut loc un vernisaj al unei expoziţii de pictură.

,,Ritmuri cromatice”, ritmuri lăsate pe pânză cu forţă şi graţie în acelaşi timp, de către Elisabeta Veress din Cavnic, Maramureş s-au bucurat de aprecierea, atât a colegilor de breaslă cât şi a unui public numeros.

Au fost aşezate un număr de peste 35 de tablouri, pictură pe pânză, de la mici la mari dimensiuni, compoziţii vizuale în care peisajul maramureşan avea noi valenţe plastice. Ceea ce se poate descoperi privitorul în creaţia pictoriţei este modul său ludic de a descrie peisajul. Jocul cromatic, dintre culoarea plină de vigoare în unele zone ale lucrării şi cea rafinată şi elegantă din alte zone, pare să fie bine stăpânit de către artistă. Deşi tematica aceasta clasică îşi găseşte loc din ce în ce mai puţin în viziunea pictorilor contemporani, ea este mereu nouă prin modul abordare. Elisabeta Veress este genul de artist care mereu caută şi mereu se descoperă. Nu se mulţumeşte cu etapa în care a ajuns şi doreşte mereu să evolueze. La o privire mai atentă se poate observa chiar şi la aceste tablouri că există evoluţii cromatice şi chiar moduri de gândire a spaţiului compoziţional. Fire tenace, studiază şi cercetează cu mare plăcere modurile de reinterpretare a motivului, lucru ce se poate vedea pe pânzele sale. Începând de la ustensile, ritmurile date de urma de pensulă şi cea de cuţitul de paletă, apoi liniile de construcţie, incisive. Fiecare pictură pleacă de la o interogaţie şi se transformă întrun răspuns. Spirit vulcanic, Elisabeta Veress îşi continua cercetarea în domeniul picturii, iar creaţia sa va demonstra asta în viitor.

Cei doi artişti, pe lângă zona din care provin, mai au un punct comun – sunt deschizători de drumuri pentru cei care creează. Elisabeta Veress organizează în pensiunea pe care o conduce alături de soţul său Tiberiu Veress, tabere de creaţie, anual, fără întrerupere de peste zece ani. Felician Săteanu organizează expoziţia şi tabăra de creaţie ,,Fotoetnografica” tot de câţiva ani. De aici se poate concluziona că oamenii cu adevărat frumoşi sufleteşte întind o mână de sprijin şi pentru colegii lor de breaslă creatoare.

Cei doi artişti doresc să dezvolte noi proiecte în domeniul plastic având parteneri artişti turdeni. Probabil că anul viitor vor fi materializate. Dar despre aceste lucruri vă voi scrie atunci.

Întrun frumos oraş transilvan, am asistat la evenimente expoziţionale aparţinând unor maramureşeni, iar unul din evenimente a fost organizat înaintea concertului unui oltean. Iată cum se întâlnesc, din punct de vedere artistic, trei moduri de exprimare româneşti.

 

 

20171013 131458

 

20171019 132710

 

20171019 132754