Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Dialog despre vibraţia sufletului în faţa efemerelor florilor cu pictorul Gavril Nechifor

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

Dialog despre vibraţia sufletului în faţa efemerelor florilor

cu pictorul Gavril Nechifor

Redactor Cristina Oprea

Pe artistul plastic turdean Gavril Nechifor l-am cunoscut în urmă cu doi ani, când i-am văzut câteva lucrări expuse la un salon de artă. Tema era una florală, dar interesantă mi s-a părut viziunea artistului. De-a lungul acestei perioade m-a surprins cu noi moduri de abordare a tematicii clasice. Surpriza însă a venit anul trecut când am participat la o expoziţie personală pe care domnia sa a vernisat-o la Muzeul de Istorie din Turda. Ca întrun fel de puzzle, tablourile se compuneau şi, recompuneau imaginea creatorului lor. Am dorit de atunci să îi iau un scurt interviu. Şi iată că la început de primăvară domnia sa deschide la Galeria de Artă turdeană o expoziţie cu tematică florală, expoziţie dedicată doamnelor, un dar de suflet pentru cele care ştiu să înflorească alături de soţii lor, bucurându-le vieţile. Dialogul purtat am să îl redau aici apreciind sinceritatea răspunsurilor oferite.

Cristina Oprea: Domnule Gavril Nechifor aveţi numeroase participări la expoziţii sde grup, numeroase expoziţii personale. Este important pentru un artist să participe la astfel de evenimente şi să organizeze expoziţii personale?

Gavril Nechifor: Sigur că da. Din moment ce îşi manifestă actul creativ prin satisfacerea personală a eu-lui, e foarte util să participe şi pentru cei care galeriile de artă, muzeele sunt o oază de linişte, o oază în care cultura, liniştea, mediul, ajută la formarea lor ca sensibilitate, ca oameni, ca devenire.

Cristina Oprea: Au scris despre dumneavoastră mulţi critici de artă. Ce reprezintă aceste prezenţe în viaţa dumneavoastră artistică?

Gavril Nechifor: Criticii de artă vin uneori ca şi un punct nodal. Aşa cum vin expoziţiile, ei punctează şi e e foarte importantă pentru că în realizarea unei expoziţii sau a unui eveniment cultural ei, probabil, fac bilanţul unui ciclu din, poate, viaţa, dar sigur, din creaţia ta ca şi autor.

Cristina Oprea: Ce părere aveţi dewspre şcoala clujeană de artă?

Gavril Nechifor: Şcoala clujeană de artă e vârf de lance şi în ţară şi în străinătate. Sunt reprezentanţi. Şcoala clujeană de artă a scos mulţi artişti plastici din diferite domenii: grafică, pictură, sculptură, design, tapiserie. Au scos mulţi artişti de talie naţională şi internaţională. Sigur că dascălii, uneori, probabil, prin prisma politicii şi nu numai dascălii, cei care gestionează institutul sau institutele poate că sunt tributari vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în jur. Şi atunci sigur, managerial, poate că, uneori, sunt scăpări. Dar din punct de vedere artistic nu avem ce comenta, decât la modul superlativ.

Cristina Oprea: Ce tematici aţi abordat de-a lungul timpului?

Gavril Nechifor: Întro primă fază nu mi-am propus o temă., dar am simţit că, în creaţie, folosesc mai mult alb-negru, apoi am folosit în lucrări mult albastru, apoi a revenit o perioadăcu o tentă de roşuri explozive şi întro perioadă mai târzie, probabil apărând o maturitate, a fost o perioadă de griuri. Sigur că în timp s-au împământenit cumva şi teme. Temele au fost variate – muntele şi marea reprezentând cele două mari entităţi ale polilor spaţiului românesc, peisajul transilvan, apoi a fost o temă, probabil un pic mai modernistă ,,Călătorie în jurul privirii”, a fost o temă fixată a nudurilor şi undeva am zis ,,Grădina visurilor sau erotica grădinii”, apoi a fost tema Roşiei Montane, care fără să fiu influenţat de ceea ce e în jur, cu mult timp, respectiv doi ani, au început să mă frământe văzând ceea ce se întâmplă la Roşia Montană şi, sigur că, apar teme marine ,,Insula” sau tema ,,Copacul” care m-a frământat, copacul şi singurătatea lui se prinde în context şi încearcă împotriva tuturor vicisitudinilor să reziste. Şi acum, ultima temă care nu era fixată, dar practic temele nu le fixez, le simt. Şi atunci dau curs, încep să gândesc şi cu sufletul. Ultima expoziţie e cu temă florală. Florile tratate în diferite etape ale lor, chiar dacă sunt în glastră, mai ofilite sau proaspete, intervin sufleteşte asupra lor şi sigur, manifestarea e finalul pâzei, în care nici nu mi-am propus să duc în exactitatea a ceea ce înseamnă descrierea florii.

Cristina Oprea: Aţi avut o expoziţie personală la Muzeul de Isorie din Turda, anul trecut. Ce a reprezentat prezenţa lucrărilor dumneavoastră în muzeu?

Gavril Nechifor: O bucurie. Atât pentru mine, pentru cei care au organizat, în speţă muzeul, muzeul va rămân cu o sală care va fi dedicată, în Palatul Princiar, şi pentru artă contemporană şi nu aş zice în ultimul rând, o bucurie mare a fost pentru public pentru că, acele condiţii de expunere, condiţiile în care au fost păstrare tablourile, condiţiile în care publicul s-a simţit în mediul cu adevărat cultural. Deci, concluzia, o bucurie.

Cristina Oprea: Aveţi lucrări în colecţiile unor muzee din ţară. Cum credeţi că sunt ele gestionate în cadrul acestor instituţii?

Gavril Nechifor: Bănuiesc că foarte bine. Sigur că un muzeu de talia Muzeului de Artă clujean, Muzeul Naţional de Artă Bruckenthal, Muzeul de Istorie din Rimetea, cred că oferă acele condiţii care se cer pentru a păstra lucrări impecabile, pentru că blazonul lor implică asta. Ele sunt păstrate, vor fi expuse atunci când muzeele respective organizează, periodic, anual sau când simt nevoia, expoziţii de artă contemporană – pictură, grafică, sculptură, modelaj, tot ce implică.

Cristina Oprea: Dacă un copil ar veni la dumneavostră să vă spună că doreşte să meargă pe calea artei, ce sfaturi i-aţi da?

Gavril Nechifor: I-aş spune întro primă fază că se înhamă la un lucru greu. Dar dacă văd că acel copil vrea să facă asta, simte, pleacă dintro pornire năvalnică, aşa cum spunea Petre Pandrea ,,priveghetoarea se înalţă în înaltul cerului şi cântă nu din spirit practic ci din pornire năvalnică”, atunci pentru acel tânăr sau pentru acei tineri aş fi o carte deschisă.

Cristina Oprea: Viaţa socială vă influenţează creaţia?

Gavril Nechifor: Sigur că da. Asta e o condiţie sine qua non. Tot ce se întâmplă în jurul nostru ne influenţează. În bine sau în rău. Dar lucrurile astea, sigur, trecute prin prisma sufletului, influenţează şi actul creativ, ca şi gamă cromatică, ca şi tentă de culoare, sigur că tot ce e în jurul nostru ne influenţează.

Cristina Oprea: Deschideţi o expoziţie personală pe 1 martie 2018 la Galeria de Artă a Municipiului Turda. Vorbiţi-ne despre această manifestare.

Gavril Nechifor: E o bucurie să fac asta. La cincizeci de ani am avut o expoziţie la Muzeul de Artă din Cluj, la cincizeci şi cinci de ani am avut o expoziţie retrospectivă la Muzeul Bruckenthal din Sibiu şi la şaizeci la Muzeul de Istorie din Turda. Expoziţia de faţă vine ca o bucurie oferită consoartelor noastre, femeii în general, cu tema florilor. O temă care necesită parcă o mai mare vibraţie a sufletului, gânditu-te la ceea ce ne oferă bucurie, ca şi culoare, ca şi iz, miros, floarea.

Cristina Oprea: Un subiect mai puţin abordat, atunci când vorbim cu un artist plastic – partea financiară.

Gavril Nechifor: Eeee, aici lucrurile stau cum stau. Tot ce se întâmplă în jurul nostru, actul creativ necesită nişte unelte, culori, pensule şi partea asta pecuniară nu o putem depăşi decât cu ajutorul tot a femeii, acea soţie care e în jur şi care înţelege că banii din bugetul familiei trebuiesc alocaţi pentru ceea ce înseamnă culoare, pânză, carton, hârtie, liant, pensule, ramă, sticla acolo unde necesită şi asta nu le putem face numai cu înţelegerea lor (a soţiilor) pentru că din bugetul familiei, banii care se scot pentru a-ţi manifesta creaţia pe suprafeţe, trebuie să o înţeleagă cineva.

Cristina Oprea: Ştiu că este o întrebare destul de uzuală, dar ce îşi doreşte artistul Gavril Nechifor?

Gavril Nechifor: Ce îşi doreşte Gavril Nechifor? Fiind în Postul Paştelui, pentru că sigur nu vom putea păstra acel regim, să zic, alimentar, dar dorinţa mea este ca măcar să nu ne mâncăm între noi.

 

Privindu-l pe artistul Gavril Nechifor mi-am dat seama că, sub această calmitate ardelenească proverbială, se poate descoperi un căutător, un artist frământat de interogaţii, care însă îşi dozează cu mare grijă toate cercetările, păstrând un ritm interior.

 

nechifor