Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

TRAIAN VUIA și Marea Unire a Românilor de la 1 Decembrie 1918

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 2
PoorBest 

Col(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

 

 

Eu nu lucrez pentru gloria mea personală,

ci lucrez pentru gloria geniului uman” – Traian Vuia

 

La 18 martie 1906, inventatorul român Traian Vuia realiza la Paris primul zbor autopropulsat din lume, cu un aparat de construcție proprie, mai greu decât aerul.

Aparatul de zbor, proiectat și realizat de Traian Vuia, era denumit Vuia-I, zis și ,,Liliacul”, s-a ridicat un metru în aer, a zburat 12m după care a căzut la sol, din cauza unor defecțiuni tehnice.

Evenimentul epocal a fost marcat însă, dându-i inventatoruluui curaj și speranțe pentru acțiuni de perfecționare a proiectului.

Traian Vuia întreprinde o serie de cercetări privind parametrii de zbor pe modelul Vuia-I, și ajunge la concluzia că pentru asigurarea stabilității de zbor este nevoie de un motor mult mai puternic pentru propulsie. Astfel, inventatorul achiziționează un motor de tip Antoinette modificat, și aparatul Vuia-I devine Vuia-II, brevetat în anul 1907 în Belgia. Acest aparat avea performanţe mult sporite, astfel că, în 1907, el avea să zboare pe o distanţă de 70 de metri, la o înălţime variabilă.

         

 

Aparatrul de zbor, Vuia-I                                                                                        Schița aparatului de zbor, Vuia-II

 

Traian Vuia, s-a bucurat de recunoașterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită francezului de origine braziliană, Alberto Santos-Dumont.

Contemporanii lui foloseau pentru aparate de zbor diferite artificii tehnice pentru decolare:catapultarea sau tracțiunea cu alte vehicule. În cazul fraților Wright, aceștia foloseau șine pentru lansarea mașinii lor de zbor.

Viitorul inventator român s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Surducu Mic, județul Timiș, copilărind și urmând cursurile școlii primare în această localitate.

Urmează apoi cursurile liceale la Lugoj, între anii 1884-1892.

Încă din copilărie îl pasionau științele tehnice, îl fascinau zborurile păsărilor și a zmeelor. Pe timpul când urma cursurile liceale la Lugoj a construit mai multe modele de aparate de zbor de tipul zmeelor.

După ce a trecut examenul de bacalaureat, în anul 1892, Traian Vuia a plecat la Budapesta. S-a înscris mai întâi la Politehnică, dar veniturile pe care le avea nu i-au permis să urmeze cursurile acestei facultăți, și de aceea se va transfera la Facultatea de Drept. La 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în ştiinte juridice solicitând, în conformitate cu drepturile minime pe care le avea un student român, ca diploma eliberată să fie redactată în limba latină şi nu în limba maghiară.

Aflat în capitala Franţei, Traian Vuia a luptat neobosit pentru realizarea dorinței de unire a românilor din Transilvania, ducând o adevărată campanie pentru unificarea cu România.

Astfel, împreună cu alţi fruntaşi români aflaţi la Paris, la 30 aprilie 1918 a pus bazele „Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania”. Noua societate, avea drept organ de presă revista „La Transylvanie”, unde Vuia a publicat numeroase articole prin care să susţină cauza de unire cu România a transilvănenilor.

Totodată Traian Vuia s-a manifestat nu numai pe plan științific și tehnic, dar și în domeniul diplomației, cunoștințele juridice și relațiile pe care și le crease în Franța i-au permis să acționeze eficient pentru apărarea drepturilor românilor de pretutindeni și de acasă.

La Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920) a participat în calitate de consilier, în cadrul delegației române, la consfințirea realizării României Mari și recunoașterea actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 pe plan internațional.

Cu această ocazie a publicat lucrarea „Le Banat” spre a face cunoscute realităţile conaţionalilor de aici. În aceeaşi perioadă, a publicat sub pseudonim o colecţie de articole apărute în Austro-Ungaria, în care erau calomniate celelalte puteri participante la Conferinţa de pace: Rusia, Franţa şi Marea Britanie.

Mereu activ, nu numai în cercetarea aviatică, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, inginerul român a creat în 1943 „Frontul Naţional al Românilor din Franţa”. Această organizaţie a acţionat în legătură cu rezistenţa franceză, în lupta împotriva ocupaţiei germane.

Dar Traian Vuia nu a abandonat nici un moment cercetările în domeniul aerodinamicii și a mecanicii avioanelor. A aprofundat studiul asupra parametrilor de stabilitate a aparatelor pe timpul zborului și a caracteristicilor de manevrabilitate.

Astfel, el a fost preocupat de zborul vertical şi de menţinerea aparatului la punct fix în zbor. Numeroasele experimente întreprinse se vor concretiza în brevetul „Perfecţionări la mijloacele de propulsie, de tracţiune şi de sustenaţie”, cu aplicabilitate la nave, elicoptere sau roţile cu palete ale turbinelor.

În perioada 1818-1925, după numeroase cercetări de succes, a proiectat și realizat prototipurile a două elicoptere, pe care intenționa să le introducă în fabricație în România.

Aceste realizări le prezintă la o conferință științifică pe tema elicopterelor, la Societatea Franceză de Navigație Aeriană, precum și direcțiile de perfecționare a soluțiilor constructive și a domeniilor de utilizare ca zboruri comerciale pe distanțe scurte. Propunerile lui Traian Vuia au contribuit la definirea căii de evoluție tehnică a avioanelor în detrimentul dirijabilelor, care erau mult prea riscante și cu viteze de zbor limitate.

În 1923 intenţiona să treacă la producţia de serie a aparatelor sale de zbor şi a unor elicoptere, la uzinele Reşiţa. Inventatorul i-a dat unui prieten următorul mesaj pe care să-l ducă în ţară: “Povesteşte prietenilor de acasă tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu un aparat ‘mai greu decât aerul’. (…) Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul…” Din nefericire, el nu a primit sprijinul pe care l-a solicitat şi a fost nevoit să-şi amâne revenirea în România.

Inventatorul român a colaborat eficient cu francezul M. Yvonneau, iar la Expoziţia „Traian Vuia” de la Bucureşti din anul 1957, acesta declara cu entuziasm că: „Vuia proiectase pe vremea aceea un aparat cu patru rotoare, în tandem, înzestrat cu o cabină pentru 100 de pasageri. Din nefericire, ideea a rămas în suspensie”.

Vuia nu era interesat numai de aerodinamică, ci şi de ameliorarea performanțelor tehnice ale motoarelor. În plus, în 1925, a realizat un generator de abur original, cu circulaţie forţată unică, cu presiune si temperatură înaltă şi cu randament termic ridicat.

Calitățile lui de inventator desăvârșit i-au atras aprecieri deosebite din partea guvernului francez, care i-a oferit resursele necesare pentru a proiecta și realiza, împreună cu Victor Tatin, a unei torpile folosită cu succes de marina militară.

De asemenea, Traian Vuia a fost desemnat să țină a cuvântare la Expoziția Internațională de Aeronautică de la Paris, din anul 1937, din partea conducerii pavilionului românesc. Dar a ratat acest eveniment datorită faptului că directorul Dimitrie Gusti s-a îmbolnăvit și noua conducere nu a mai avut interesul pentru a desfășura această acțiune. Acest episod l-a marcat profund pe Traian Vuia, fiind împiedicat și cu alte ocazii să aducă în România rezultatele muncii lui în domeniul aeronauticii, și în general al mecanicii.

În 1950, Traian Vuia revine în ţară, grav bolnav, și la 3 septembrie în același an se stinge din viaţă la Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Astfel trecea la cele veșnice încă un mare patriot român care a depus toate eforturile pentru realizarea visului de veacuri a poporului român, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și formarea ROMÂNIEI MARI.

 

Col.(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI                                                      

 

Președintele Comitetului de Inițiativă ,,CENTENAR - MAREA UNIRE - ALBA IULIA - 2018”