Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

DESPRE ISTORIE, MITURI ŞI IDENTITATE NAŢIONALĂ LA ALBA IULIA

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

IMG-2657

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

        

               Andrei Marga                                          Ioan Aurel Pop


În perioada 17-19 mai 2018 la Alba Iulia s-a desfăşurat cea de-a XI-a ediţie a Târgului de Carte Alba Transilvana. Ca în fiecare an, cele mai importante edituri din România îşi dau întâlnire în „cealaltă capitală” şi aduc cu ele personalităţi de marcă ale culturii noastre. În 2018, anul centenarului, oamenii de cultură readuc în discuţie, atât evenimentele ce-au făcut posibilă crearea României Întregite, cât şi reflecţii privind ceea ce ne defineşte pe noi ca naţiune după 100 de ani.

Vineri 18 mai 2018 un invitat etalon pentru cultura română postdecembristă a fost profesorul universitar Andrei Marga - cel mai longeviv rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, fost ministru al educaţiei naţionale şi fost ministru de externe al României. Profesor de filozofie contemporană şi logică generală, Andrei Marga a fost ales în conducerea unor organizaţii şi instituţii internaţionale, este laureat al Premiului Herder şi a primit numeroase distincţii naţionale şi internaţionale. În faţa unui public numeros domnul Marga a ţinut un discurs despre identitate naţională şi modernitate. Cu o elocvenţă remarcabilă, domnul Marga a prezentat o evoluţie a conceptului de naţiune din epoca modernă până astăzi identificând din punct de vedere istoric principalele momente. Identitatea individuală creează individualitatea colectivă, naţională. Construcţia unei identităţi naţionale este un drum anevoios la care recurg persoane şi comunităţi. În perioade de criză şi de tranziţie socială şi politică se revine frecvent la discuţii privind identitatea naţională. O astfel de perioadă este cea pe care o parcurge România după căderea comunismului, dar şi după aderarea la Uniunea Europeană.

Una dintre ideile pe care Andrei Marga le-a adus în discuţie este cea a identităţilor multiple pe care le are astăzi individul conştient de sine şi vieţuitor în societatea modernă actuală şi anume: identitate profesională, locală, civică, etnică, politică, religioasă, naţională, europeană ş.a. Aceste identităţi multiple sunt mereu în legătură cu problemele pe care ele le pun în diferite contexte ce caracterizează dezvoltarea societăţii României şi politicile Uniunii Europene. Tocmai de aceea, susţine dânsul, identităţile se schimbă fiind forţate de datele istorice. Oricât ar părea de neaşteptat, există o dinamică a identităţilor!

Referitor la identitatea naţională, aceasta a apărut ca un act de voinţă a indivizilor şi comunităţilor. Ea este o construcţie din date ale vieţii pornită din aceleaşi nevoi de funcţionare şi organizare şi este strâns legată de societatea modernă. Identitatea naţională s-a format ca urmare a unei istorii proprii în interacţiunile timpurilor şi a felului în care această istorie este privită şi asumată. Prin urmare, istoria este mediul forjării identităţii naţionale.

Vorbind despre identitatea naţională a românilor, filosoful Andrei Marga face o trecere în revistă a abordărilor istorice de la Şcoala Ardeleană până la Adrian Marino. Insistă pe un studiu făcut de un mare sociolog, Virgil Bărbat, care astăzi este pe nedrept uitat. Acesta considera că naţionalismul orientat spre trecut a făcut mult rău în istoria românilor. Raportarea nostalgică la vremurile apuse arată o disfuncţionalitate a sistemului politic ce nu este în stare să ofere alte trăsături identităţii naţionale decât trecutul care este investit cu tot ce este mai bun. Şi cu acel trecut se identifică naţionaliştii! Ori pentru români şansa este să se uite spre viitor, să se angajeze activ pentru a-şi face un viitor demn care să-i apropie mai mult de esenţa democraţiei şi de europenism. Andrei Marga se concentrează pe trei abordări ale identităţii naţionale: cea a lui Virgil Bărbat-cea mai cultivată personalitate clujeană interbelică, cea a sculptorului Constantin Brâncuşi-cel mai notoriu artist român şi a scriitorului Liviu Rebreanu-cel mai important romancier de până acum.

În constituirea identităţii naţionale a românilor în secolele XX-XXI, Andrei Marga identifică trei momente principale: naţional-comunismul lui Nicolae Ceauşescu după anul 1971, revoluţia din decembrie 1989 şi aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Toate acestea au valorificat ceea ce are România specific ca identitate naţională-limba, istoria, tradiţiile, cultura pro europeană. În finalul conferinţei, autorul încearcă să stabilească ceea ce marchează identitatea naţională a românilor ajungând la concluzia că sunt plini de paradoxuri. Totuşi susţine două teze, prima se referă la faptul că românii sunt ca toţi ceilalţi care aparţin culturii europene doar că este un decalaj care poate fi surmontat. A doua teză susţine faptul că românii se află sub impactul istoric al conducerii lor. Şi această istorie a arătat că românii s-au lăsat conduşi prea uşor de oameni nepotriviţi!

Dacă ar fi să identifice o trăsătură care să ne definească identitatea noastră naţională, Andrei Marga sugerează plasticitatea, acea trăsătură de adaptabilitate şi disponibilitate de a lua o formă instituţională sau alta şi de a permite o politică sau alta! Acea trăsătură care permite ca oameni fără nici o competenţă să ajungă în funcţii de răspundere şi de decizie, ca fuşereala să fie la ordinea zilei, ca diletantismul să învingă! Ca „cei diştepţi” de care vorbea Constantin Brâncuşi să conducă guverne, partide, instituţii şi să imprime o direcţie pe care poporul să o urmeze fără să se revolte şi fără să se întrebe dacă este cea corecta!!!!

Întâlnirea avută cu domnul Andrei Marga a fost urmată pe data de 19 mai 2018 cu preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. În Sala Unirii la ora 11 a început conferinţa acestuia cu tema Rădăcinile istorice ale Marii Uniri. În prezenţa unui public foarte numeros, domnul Ioan Aurel Pop a continuat discursul domnului Andrei Marga aducând în discuţie identitatea naţională, miturile despre istoria noastră cu privire la Unirea din 1918 şi direcţia spre care se îndreaptă istoria actuală.

Istoric specializat în perioada medievală şi a epocii medievale timpurii, Ioan Aurel Pop este profesor universitar, rector al celei mai bune universităţi din România Universitatea Babeş–Bolyai din Cluj-Napoca, academician şi preşedinte al Academiei Române, membru în diverse instituţii naţionale şi internaţionale, personalitate enciclopedică recunoscută pe plan european. Este una dintre cele mai avizate voci din cultura română contemporană. Conferinţa a plecat de la ideea cărţii sale care a fost lansată în cadrul Târgului de Carte şi anume Istoria, adevărul şi miturile. Într-un limbaj foarte accesibil, cu o logică şi structură impecabilă, cu veritabil talent oratoric, discursul a ţinut publicul cu sufletul la gură. Expresivitatea cuvântului şi a vocii, profunzimea celor spuse au făcut ca această conferinţă să fie un adevărat curs universitar adresat marelui public.

Cartea prezentată a apărut ca o reacţie la lucrarea lui Lucian Boia Istorie şi mit în conştiinţa românească din anul 1993. În anul Centenarului Unirii cartea lui Ioan Aurel Pop se doreşte a fi o invitaţie la a scrie corect istoria din perspectiva izvoarelor istorice şi nu din dorinţa de spectaculos şi de relativizare a oricărui aspect din istoria noastră. Una din ideile pe care academicianul le-a prezentat este cea referitoare la faptul că Lucian Boia afirma că românii transilvăneni nu doreau unirea cu România. Evident că au existat unii care nu agreau deloc această idee, aproximativ 10% din populaţie, dar să generalizezi, aşa cum a făcut-o Boia nu este corect şi nici acceptabil. Ioan Aurel Pop, ca un istoric adevărat, scrupulos şi atent la toate faptele şi izvoarele istorice, sublinia pericolul pe care îl reprezintă uşurinţa cu care se scrie istoria de către personaje care nu au pregătirea adecvată de istoric. Pasionaţii de istorie scriu adesea cărţi foarte bune , dar nu trebuie omise niciodată izvoarele istorice. Pledoaria autorului merge înspre tipul de cercetare istorică critică, bazată permanent pe noţiunea de adevăr istoric şi pe evitarea ideilor şocante fără susţinere istorică. Mai bine de 60 de minute în Sala Unirii a răsunat vocea unui iubitor de ţară, a unui istoric ce respecta adevărul surselor, a unui român care face apel la unitate în acest spaţiu sacru pentru ce s+a petrecut în 1918, „anul astral al istoriei noastre”.

Ioan Aurel Pop a vorbit de identitatea noastră ca români şi a insistat pe limba română, limbă romanică, trăsătură specifică a romanităţii noastre şi a apartenenţei la un spaţiu european. A adus în faţa noastră documentele istorice, textele autorilor italieni din secolul al XIV-lea, cum ar fi Antonio Bonfini, secretarul regelui Ungariei Matei Corvin. Românii se trag din romani, iar limba românilor nu a putut fi răpusă! Astfel, subliniază autorul, apărarea limbii a fost şi este secretul existenţei românilor.

Vorbind despre rădăcinile unirii din 1918, Ioan Aurel Pop arată că există încă din secolul al XVI-lea elemente care conturează conştiinţa naţională, dorinţa românilor de a fi împreună într-un stat puternic, condus de români, fără a depinde de vreo putere străină. Astfel este menţionat numele lui Mihai Viteazul, apoi generaţia de la 1848, Memorandiştii şi în cele din urmă generaţia care a făurit Unirea din 1918. Unirea din 1918 nu a fost un cadou pe care ni l-au făcut Marile Puteri, nici o consecinţă a războiului. A fost dorinţa românilor exprimată în adunări plebiscitare la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia! A fost voinţa românilor recunoscută de Marile Puteri în Conferinţa de la Paris din 1919-1920. Vorbind despre aceste evenimente chiar în locul unde cei 1228 de delegaţi din întreaga Transilvanie au decis Unirea cu România, a fost un act de recunoştinţă şi de respect faţă de eforturile atâtor români pentru a împlini un ideal.

Din perspectiva noii funcţii pe care o are de scurt timp, cea de preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop a spus că este o datorie a instituţiei de a relata mereu adevărul istoric, de a repara greşelile făcute în abordarea unor subiecte, de a recunoaşte şi a îndrepta erorile istorice. Dar, în acelaşi timp, nu trebuie să ne autoflagelăm şi să ne demonizăm singuri! Şi nu trebuie să ucidem speranţa şi credinţa într-o Românie mai bună.

În anul Centenarului, într-un loc de suflet pentru toţi românii, Ioan Aurel Pop şi-a încheiat conferinţa cu cuvinte profetice :

Vrem să vieţuim cu demnitate, nu să supravieţuim”. Şi acest lucru este posibil pentru că ţara ne ţine pe toţi, fiindcă toţi suntem ţara! Ea ne cere însă muncă onestă şi critică a tot ce este rău şi viciat în societatea noastră. Pentru că speranţa majorităţii românilor trebuie să fie România, o Românie mai bună!!!

Prof. Cetean Daniela Valeria

Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan „ Alba Iulia

.

.