Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

OMAGIU LUI CONSTANTIN NOICA LA CÂMPULUNG MUSCEL

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 3
PoorBest 

OMAGIU LUI CONSTANTIN NOICA
LA CÂMPULUNG MUSCEL


Autor:
Cristina Oprea

Deşi sunt pictor, de când eram în facultate am fost atrasă de istorie şi filosofie, mai ales că am avut şansa să am un profesor de istoria filosofiei şi istoria religiilor extraordinar, al cărui curs ne captiva. Este vorba de dl. prof. univ. dr. Gheorghe Buş de la pe atunci Academia de Arte Vizuale ,,Ioan Andreescu” Cluj-Napoca astăzi Universitatea de Artă şi Design Cluj – Napoca.
Cursurile dânsului  despre şcoala de filosofie românească  ne-au învăţat să ne respectăm valorile şi să descoperim scrierile acestor minţi fenomenale, pentru că, la seminarii ne prezenta noile cărţi de filosofie şi religie apărute la editura Humanitas. Aşa am reuşit să achiziţionez multe volume (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Eugen Ionesco, Petre Culianu şi alte minţi luminate ale acelei perioade) cu o mare bucurie în suflet pentru că descopeream o altă lume. Am citit pe nerăsuflate două jurnale : Jurnalul adolescentului miop de Mircea Eliade şi Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu. Au reprezentat două şcoli de autoformare, încercând să caut în biblioteca vastă a academiei cărţi la care aceşti corifei făceau referire şi să le citesc pe lângă lectura de specialitate, lectură autoimpusă.
Şi iată că peste timp, aproape 20 de ani, mă ,,reîntâlnesc” cu  filosoful Constantin Noica într-un centru cultural, Centrul Cultural ,,Apa Sărată” Câmpulung Muscel. Aici, la acest centru am fost invitaţii toţi pictorii participanţi la Tabăra de Creaţie ce se desfăşoară de câţiva ani buni în Câmpulung Muscel şi la care eu am participat trei ediţii la rând. În acest centru se organizează de două ori pe an – de Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dumitru – un eveniment de ,,Tradiţii, obiceiuri, folclor în munţi”, dialog între români şi aromâni, organizat de Asociaţia Multiculturală ,,Nicu Hagi”. Şi pentru că se apropia Sfîntul Gheorghe  pe stil vechi această asociaţie condusă de domnul Emil Hagi a hotărât o reamintire a momentului când Constantin Noica, şi el cu rădăcini aromâne, a avut domiciliu forţat la Câmpulung Muscel. La acest eveniment au participat câteva persoane care l-au cunoscut pe marele filosof. Am fost onorată să fiu şi eu invitată ca participant pasiv, în public, mai ales că sunt foarte atrasă de meleagurile muscelene, de peisajele zonei.
Astfel că în ziua de 3 mai mă găseam în sala de festivităţi a Centrului Cultural ,,Apa Sărată” înconjurată de un numeros public. Asociaţia Multiculturală ,,Nicu Hagi” a avut şi parteneri la acest eveniment cultural Primăria Municipiului Câmpulung Muscel, Editura Ars Docendi, Societatea Aromână din Bucureşti.
Evenimentul a debutat cu un cuvânt de deschidere din partea domnului Ioan Crăciun director al Editurii Ars Docendi Universitatea din Bucureşti şi curator al galeriei ,,Arta” Câmpulung Muscel  ce a prezentat un film din 2009 (realizat cu ocazia centenarului C. Noica) interlocutor fiind fiica filosofului, Alexandra Noica – Wilson. Aceasta afirma că ,,momentele cu tata au fost foarte preţioase” sau ,,a fost un timp foarte frumos cu el”.
După acest scurt metraj a urmat un scurt cuvânt de bun venit chiar din partea organizatorului, a domnului Emil Hagi directorul Asociaţiei Multculturale ,,Nicu Hagi”.
A urmat apoi doamna Adina Ştefan  ce a făcut o scurtă referire la cartea ,,Scrisori din Cîmpulung Constantin Noica – Gheorghe Staicu”, domnia sa fiind nepoata domnului Gheorghe Staicu, doctor în ştiinţe economice, prieten al lui Constantin Noica ce l-a găzduit în casa sa Vila Luca, demolată în 2006. A povestit că ,,am fost botezată Adina după sora filosofului”, dar şi despre prietenia celor doi ,,ce a durat şi după detenţie”. În acelaşi timp îşi reamintea cum în vacanţele petrecute la Câmpulung  Muscel ,,găsea pe noptieră câte o carte de Noica” şi cum într-o zi l-a şi cunoscut pe acesta, ce poposise într-o vizită la Câmpulung.
O altă invitată de seamă a fost doamna Ileana Stan redactor la un post de radio din Melbourne, Australia ce a depănat amintiri legate de acest important eveniment.
A urmat apoi să-şi împărtăşească amintirile împreună cu noi, publicul avid de noutăţi, doamna Simona Pâslaru, fiica unui ilustru profesor de limba română şi franceză din Câmpulung Muscel, ce i-a fost elevă domnului Noica, atunci când acesta preda limba germană, în particular. Domnia sa îşi amintea că ,,uneori ne duceam acasă la Constantin Noica în mahalaua Scheiului, unde avea o singură cameră” şi unde nimic nu era modficat, cu o singură excepţie ,,un singur lucru era mereu schimbat – etajera de cărţi”. Alocuţiunea domniei sale s-a încheiat astfel ,,pentru mine Constantin Noica prin simplitatea lui, prin modul firesc şi cald, a devenit un mod real de viaţă”.
Amintiri despre profesorul Noica ne-a împărtăşit şi domnul Decebal Rădulescu, acesta fiindu-i elev tot la limba germană. Dar pe lângă această materie, filosoful i-a oferit şi alte lecţii de viaţă.
Despre amintiri de la Păltiniş a vorbit doamna doctor Belivan, ce era studentă la Universitatea Babes Boyai Cluj - Napoca, Facultatea de Medicină şi care se găsea într-o tabără studenţească în perioada în care deja filosoful se afla la Vila 23, camera 13. ,,Era un domn care din prima privire îţi inspira aristocraţie” şi care ,,un lucru îl repeta mereu – e nevoie de cultură”. În opinia domniei sale Constantin Noica ,,a dat o aureolă Păltinişului”.
Cel care a încheiat scurtele evocări a fost domnul Alexandru Gica ce a vorbit despre relaţia dintre Constantin Noica şi aromâni, o prezentare succintă, foarte interesantă în încheie adăugând ,,să vorbim puţin şi să facem mult”.
După aceste evocări,  a urmat un al doilea eveniment acela al dezvelirii bustului lui Constantin Noica realizat de sculptorul Radu Adrian, amplasat chiar în holul mare de intrare în Centrul Cultural ,,Apa Sărată”.
A urmat un spectacol în care solişti de muzică populară românească au interferat cultural cu soliştii de muzică populară aromână.
Spectacolul a debutat cu câteva cântece interpretate la fluier de dl. Piţigoi şi nepoata acestuia, domnişoara Piţigoi, ce iî urmează calea muzicală, dezvoltându-şi aptitudinile pentrtu mai multe instrumente de suflat precum ocarina şi naiul. Ansamblul folcloric de copii ,,    Plaiuri Muscelene” a încântat spectatorii cu dansuri populare specifice zonei fiind acompaniaţi de orchestra ,,Carpaţi şi Pind” ce aparţine centrului cultural mai sus menţionat.
Sper să nu fi notat greşit numele unei mici soliste de muzică populară Adelina Oiceanu ce a interpretat cu mare dăruire un cîntec muscelean.
Au fost şi oaspeţi, astfel că prima invitată a fost din Piteşti, doamna Mihaela Răcoare solist profesionist de muzică populară. Au urmat apoi câteva jocuri susţinute de Ansamblul folcloric ,,Carpaţi şi Pind”.
A sosit momentul când pe scenă a intrat Ansamblul folcloric aromân ,,Boatsea Pindului” purtând frumoasele costume aromâne şi interpretând muzica specifică, dar cu mare dăruire.
După ce dansul ,,Căluşul ” jucat de membrii Ansamblului folcloric ,,Carpaţi şi Pind”  s-a încheiat, a urcat pe scenă o altă invitată de seamă, tocmai de pe meleagurile Moldovei, doamna Elena Sima, ce a adus frumosul grai moldovenesc bine acompaniat de muzică şi la dăruit celor prezenţi.
Din folcloul aromân a interpretat câteva melodii cu o voce suavă, doamna Corina Elena Badea. Distinsa doamnă l-a invitat apoi pe scenă pe solistul invitat din Macedonia, nimeni altul decât Pero Tsatsa, ce a impresionat publicul cu vocea sa.
Manifestarea s-a încheiat în armonie sub privirile organizatorilor, a domnului Emil Hagi, a distinsei sale soţii, doamna Mihaela Hagi.
Sufletele românilor şi aromânilor au vibrat la aceste acorduri muzicale, astfel că pacea şi liniştea au coborât peste oraş odată cu înserarea, domnind exact cum au făcut-o de sute de ani.
Eu doresc cititorilor şi tuturor celor ce intră în legătură cu RadioTv Unirea tihnă sufletească şi armonie în viaţă. Aceasta a fost mica mea prezentare a unui eveniment cultural important.