Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Interviu realizat de Tatiana Cocerva (TC) cu artist plastic Victoriţa Duţu (VD)

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 1
PoorBest 

Interviu realizat de Tatiana Cocerva (TC) cu artist plastic Victoriţa Duţu (VD)


TC: Dna, Duțu cum îmbinați literatura, pictura și matematica? Găsiți interferențe între ele, pot servi una alteia sursă de inspirație?
VD: Atât matematica, cât şi literatura mă ajută foarte mult în pictură. Ele se completează reciproc. Sunt cazuri în care mă exprim mai uşor în poezie şi redau acolo ceea ce simt. La fel şi în pictură, pot reda anumite trăiri şi idei, un anumit fel de gândire pe care nu iîl pot reda în pictură. Dar am şi momente când simt nevoia să lucrez numai cu raţiunea şi atunci mă axez pe matematică, rezolvând probleme dificile sau pregătindu-mă pentru elevii pe care îi am în grijă. Îmi place să citesc, dacă se poate tot timpul. Acum spre exemplu, recitesc întreaga Dogmatică a Părintelui Stăniloae. Vreau sa am o privire unificatoare şi de sinteză asupra celor trei volume. Mă ajută matematica în tot, pentru că ea este ordinea şi echilibrul şi întinde privirile către infinit.
TC: Imaginile din cărți vă aparțin? Cine le elaborează?
VD: Da. Tot ce este legat de opera mea îmi aparţine în întregime. Nu las pe nimeni să se amestece. Dacă e cineva care adaugă ceva, mă supăr şi şterg. Mi s-a întâmplat o singura dată când un editor mi-a adăugat de la el o jumatate de pagină unui volum de proză fără să îmi spună, doar mi-a dat cartea editată. Mi-a picat faţa când am văzut cartea, mai ales că erau banii mei. A fost ca o lovitură în moalele capului. Totul tu trebuie să faci, când e vorba de cultură. Toată grafica, fotografia, munca la calculator, picturile, totul îmi aparţine. Regret că prima carte, cea de debut, nu a aparut cu picturile mele, nu înţeleg de ce nu au fost acceptate,ar fi trebuit să refuz dar nu am avut curaj. A fost pentru prima şi ultima dată când accept lucrul acesta. Vreau ca tot ceea ce e legat de opera mea sa fie în intregime creaţia mea.
TC: Cum ați ajuns să participați la expoziția de pictură de la Casino Velden, Austria în cadrul Evenimentului “Lifestyle Day & Woman`s Night Luxury 2014 Casino Velden”?
VD: Am fost propusă de Directorul Radio TvUnirea, Ioan Godja, de la Viena, Austria. Sunt realizatoarea emisiunii “Învaţă şi învinge”, la acest radio al românilor de pretutindeni, iar cea care a organizat totul este Doamna Monica Ioaniţescu.
TC: Care au fost condițiile de participare?
VD: Prefer să nu vorbesc de condiţii. Sunt confidenţiale.
TC: Cu ce lucrări ați mers la expoziție şi câte ați prezentat (mărime, culori, material)?
VD: Au fost în total 34 de lucrări. O parte a acestor picturi au fost expuse în aprilie 2014 la Viena, la Galeria Time. Cu transportul lucrărilor m-a ajutat de Domnul Ioan Godja, prezent la eveniment alaturi de soţia Norica Godja, care, cu topate că este cercetător în chimie la  
CEST Kompetenzzentrum für elektrochemische Oberflächentechnologie GmbH din Wiener Neustadt, iubeşte arta şi cultura. Le multumesc amânurora foarte mult, m-au ajutat enorm, să realizez această expoziţie. Lucrările sunt acrilyc pe pânză la dimensiuni 30/30 cm. şi 50/70 cm.
TC: Este la prima ediție această expoziție, sau au mai fost şi altele?
VD: În Cazino, da, în Viena nu. Am participat cu expoziţie de pictură la Galeira Time şi în cadrul evenimentului  “Ziua Europei la Poarta Maramureşeană” eveniment organizat în fiecare an de Ambasada României la Viena împreuna cu Cercul Cultural Româno Austriac “Unirea” – preşedinte Ioan Godja –  și Primăria Sectorului 10 Favoriten din Viena.
TC: În ce țări ați mai expus lucrările?
VD: Am fãcut expoziţii de pictură în România, Elve,ia de două ori, Polonia, (organizată de Domnul Cornel Calomfirescu, consul al României în Polonia), Italia, la Festivalului de la Sanremo, Marea Britanie - Londra la Galeria “Brick Lane” 2014, Franţa, în 2014 împreună cu Artec mondial şi Japonia. În aprilie 2015 voi avea expoziţie la New York.
TC: Care țară va impresionat cel mai mult? Și prin ce anume?
VD: Nu pot să fac un clasament. În fiecare ţară a fost superb şi am avut multe de învăţat. Însă, cea mai provocatoare ţară şi cel mai incitant oraş rămâne România şi binenţeles Bucureştiul. Este un pariu cu mine: consider că nu trebuie să plec din ţară ca să mă afirm, ci stând în ţara mea să meg cu picturile şi cărţile peste tot.
TC: Cu ce se deosebește o expoziție în străinătate cu o expoziție în România?
VD: Acolo e mai organizat, se ocupa altcineva de tot. Acasă tu trebuie să faci totul. Este şi o mai bună percepţie. Dar şi aici e public care gustă şi simte pictura, arta şi poezia. Iar dacă e sa vorbesc de publicul larg, nu am văzut şi nu cred ca sunt diferenţe. Diferenţele mari sunt la vârfuri şi acolo trebuie să ajungem şi noi. Spre asta trebuie să ţintim, spre vârfurile lor. Cred că fiecare român care vrea să se realizeze, nu trebuie să-l aiba în vedere pe cel asemeni lui dintr-o altă ţară ci să-l aiba ca model pe cel care, e mult mai sus decât el şi, să îşi dea toată silinţa să fie la fel sau sa tindă spre asta. Cred ca aici e problema noastră. O pătura mai mare de oameni, mult mai mare care sa tintească spre vârfuri, sa fim comparabili cu ei. Nu cred ca va mai dura mult. Unii au ajuns la aceasta înălţime.
TC: Dna Duțu, povestiți-ne și despre soarta celor opt lucrări expuse permanent la Consulatul Român din Klagenfurt, Austria.
VD: E o poarta deschisă, o posibilitate de colaborare pe viitor. O sa încerc alaturi de Doamna Simona Regenfelder sa organizăm pe viitor o alta expoziţie. Lucrările fiind în consulat sunt văzute permanent de publicul de acolo. Pentru mine e ceva foarte frumos.
TC: Apropo, poate astăzi un pictor din RM să se întrețină și să-și expună lucrările și peste hotare fără a fi sponsorizat de către cineva? Şi dacă da, în ce mod?
VD: Cred ca problema aceasta este foarte spinoasă. Să fii pictor e o chestiune de business de înaltă clasă. Trebuie sa fii un manager foarte bun şi să investeşti timp, răbdare şi străduinţă ca să fii cunoscut. Cred ca sunt pictori care vând şi care trăiec din artă. Cunosc şi eu câţiva dar umblă foarte mult dupa colaborări. Îşi caută tot mai mult clienţi. Eu nu am ajuns la acest stadiu, nu traiesc din artă şi nu cred că aş putea. Sunt profesor de matematică la catedră iar meseria mă onorează. Nu mă intersează că unii strâmbă din nas la cuvântul “profesor”. În afară, oamenii de cultura, profesorii sunt foarte respectaţi. Ei fac parte dintr-o alta categorie. Cât priveşte sponsorizarea, e foarte bună şi bine venită, dar nici un pictor nu trebuie sa se bazeze pe asta, ci pe ceea ce reuşeşte să realizeze. Sponsorizarile sunt ocazionale, baza e ceea ce faci tu. Trebuie să cauţi oamenii cărora să le aduci schimbări în case, să le faci frumoase apartamentele prin oferta ta. Şi trebuie să te adaptezi. Dacă aştepţi doar să găseşti sponsorizări e aşa de frustrant, nu îţi mai vine să faci nimic. Asta îţi micşorează din valoare şi din ambiţie. Trebuie să te descurci de unul singur. Este foarte bine când eşti ajutată dar tu trebuie să creşti şi să reuşeşti în afacerea ta.
Nu trebuie sa te lasi niciodata învins. Să crezi în tine până la capăt.

 

DSC 0560

 

 

DSC 0555