Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării

 

Hotărât lucru, lujerul limbii române a înflorit lângă podul lui Apollodor din Damasc, poate chiar înainte ca acesta să fie aruncat arc peste Dunăre. De aceea, Drobeta, pe harta lumii înseamnă poarta prin care păşeşti spre nemurire.
Dar Drobeta mai este şi pământul sfânt în care a păşit providenţial Carol I, întemeiatorul STATULUI ROMÂN MODERN, CONTEMPORAN şi indivizibil. Urbea s-a dezvoltat, aşadar, din timpuri străvechi în apropierea castrului roman Drobeta, şi cu mult înainte în dava care, e posibil să fi avut acelaşi toponim. Punct strategic, inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau în toate punctele cardinale unde vieţuiau dacii liberi.
În perioada antichității române a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui Hadrian orașul a căpătat rang de municipiu (în 121), populația acestuia fiind în acea vreme de 14.000 de locuitori.
În timpul lui Septimiu Sever, cel care a ridicat un turn, să fie mai aproape de Dumnezeu, în Cetatea Severinului, a fost ridicat la rangul de colonie (în 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei.
Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de cca. 40.000 de locuitori. Cetatea Severinului este prima fortificaţie zidită din piatră din zona riverană Dunării, de primă importanță atunci când purcedem la studierea sistemului defensiv al Ţării Românești. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod treptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană.
În anul 602 d.Hr. în evul mediu a fost construită de Regatul Maghiar, Cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de însuşi Suleiman Magnificul. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat Turnu Severin, când Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului cu cetăţeni proveniţi din oraşul care tocmai decăzuse - Cerneţi.
Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz Von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. Mărturisesc că nu numai pentru aceste interesante glorioase amănunte istorice iubesc eu Severinul.
Istoria, foarte scurtă de data aceasta, face că în urmă cu 50 de ani, mai bine zis în vara anului 1969, să-mi încep prodigioasa activitate de producător de energie electrică chiar aici în orașul ce s-a format în jurul turnului lui Sever. Primii șase ani, dintr-un interval de peste 44, i-am petrecut în acest minunat oraș, orașul vieții mele cum îl rostesc de fiecare dată cu multă plăcere, dar și cu mândrie. Revin de multe ori în urbea dunăreană.
De cum văd Castelul de apă (la intrarea în oraș) parcă anii plecați de aici dispar, iar următorul pas pe care-l fac, este... către Dunăre. Pot să spun acum că mereu, acolo, mă simt acasă. Mai iubesc Severinul și pentru că am aici prieteni cum alții n-au. Ca să-i înșirui pe toți aș transforma scrierea într-un pomelnic: Ileana Roman, Florian Copcea, Dan Șalapa, Gigi Vilău, familia Boroianu, familia Ochea,familia Ochea, cei care m-au găzduit, Geta Iacob, Marius Dragomir, Elisabeta Udriște... și de ce nu primarul orașului, Constantin Gherghe, iată doar câţiva dintre ei.
În ziua de 5 decembrie am fost invitat la” Gală Premiilor de Excelență”, eveniment– sărbătoare ce se află la ediția a VI-a. Iată că, sub egida Consiliului local și a primarului Constantin Gherghe, un eveniment deosebit se perpetuează și, la sfârșit de an, spre aducere aminte şi cinstire, sunt sărbătoriți oamenii locului, oameni care lasă ceva în urma lor, o dâră, semenilor. Sunt aceştia valori ale neamului românesc, ale orașului și județului Mehedinți. Anul acesta au fost omagiate 30 de personalități. Li s-au acordat premii simbolice, dar și câte un portret executat în goaşe de renumitul Ștefan Popa Popas. Premiile au început cu secțiunea învățământ și primul care a deschis șirul evenimentelor a fost profesorul Laurian Crăciunescu. A activat în domeniul fizicii și a ocupat numeroase funcții în sistemul de învățământ severinean. A urmat doamna profesoară Manuela –Suzy Prajă, actualul director al fostului Colegiu Național “Traian”, liceu ale cărui cursuri le-am urmat și eu până să revin la Rm. Vâlcea.
Următorul din lista premianților a fost domnul profesor Lucian Căpitănescu, un om deosebit cu o carieră strălucită în domeniul biologiei. Domnul profesor Constantin Plăvițu, doctor în fizică – Universitatea București, a fost următorul premiat la secțiuneaînvățământ. Cu o deosebită activitate în cadrul Universității de Vest – Timișoara în domeniul științelor economice, a fost premiat domnul profesor Gheorghe Băileșteanu. A urmat apoi secțiunea scriitori unde, rând pe rând, au urcat pe scenă să-și ridice premiile: Iancu Bârneanu, Emilian Iachimovski, Mihai Octavian Ioana și SorinVidan.
Șirul premierilor a continuat cu cel al pictorilor: Dumitru Remus Rotaru și Ioan Aurel Gârjoabă. În cadrul galei premiilor și-au făcut loc și interpreți, unii dintre ei și-au dovedit harul chiar interpretând mai multe cântece. Aceștia au fost: Ion Magheru, Angela Magheru, Eugen Daniel Zorilă, Teodora Bratu și Pavel Ciobanu.
În domeniul teatrului a fost premiată doamna Stela Popescu, omul care a activat foarte mult la Palatul Copiilor, Centrul de librării, dar și la” Școala Populară” – Drobeta Turnu Severin.
La secțiunea” Muzeu” au primit premii: Gheorghe Petre, Doina Benea și Dan Bălteanu.
Și istoricii au fost premiați în cadrul acestei sărbători severinene: Mite Măneanu, binecunoscut zonei și nu numai. Pentru prodigioasa activitate de istoric, mai ales în studierea și stabilirea locului istoric unde a avut loc” Bătălia de la Posada”, Ciobotea Dinică, cunoscut nu numai în Craiova, ci și în întreaga Oltenie și în țară, Paula Șalcău -, istoric al culturii eleniste”, iar ultimul, Răzvan Stroe, mărturisea:” Sunt geograf profesionist activ”.
Episcopia Severinului şi Strehaiei a avut premiant în persoana părintelui Nicolae Jinga de la Orșova. Domeniul medical în cadrul galei a fost reprezentat de medicii: Elena Melencu –” În calitate
De conducător al Direcției Sanitare Județene Mehedinţi m-am zbătut mult și am reușit să coordonez și să răspund de bunul mers al stării de sănătate în toate spitalele din județ!”. Gheorghe Drăghia –”... absolvent al facultății de stomatologie București - 1966”. Alexandru Spătariu –” Membrual Societății Române de Chirurgie”. Nu putea să lipsească de la marea sărbătoare severineană și secțiunea Sport.
S-au prezentat să-și ridice premiile: Marin Dobrescu –” Profesor emerit, metodist, director alcomplexului Olimpic de înot” și Lena Stere -” Multiplă campioană europeană și mondială la Judo”. Lista celor 30 de premianți s-a oprit aici.
Printre premieri asistența s-a delectat cu dansuri, balet, cântece de toate genurile, dar și cu o renumită formație de muzică ușoară din Serbia. Am observat aici la Drobeta Turnu Severin că fenomenului cultural-istoric-religios, cel căruia-i datorăm existența, i se acordă o mare importanță.
Consiliul local și primarul Constantin Gherghe merită toate laudele. Bine-ar fi ca asemenea manifestări, unde edilii recunosc și pun la mare preț valorile, să existe în cât mai multe locuri din țară.
În cuvântul său primarul a garantat că această sărbătoare,” Gala Premiilor de Excelență”, ajunsă la ediția cu numărul șase va continua, iar în anul următor vor fi invitați toți cei care au fost premiați la edițiile de până acum.
Nu am ratat ocazia să-i” smulg” primarului Constantin Gherghe, prietenul meu de-acum și de” ieri”, câteva gânduri pentru vâlcenii mei, unde domnia saspune că are mulți prieteni:”
Există clipe în viață când gândurile te poartă prin lumi nebănuite, unele pierdute în istorie, altele regăsite în cuvintele unor oameni. Acest sentiment l-am avut când Puiu Răducan, om aflat mulți ani la Drobeta, mi-a cerut, să lansez către vâlceni un salut. Ce să le spun vâlcenilor? Că deseori am trecut prin orașul lor unde mi-ar fi plăcut să mă fi născut? Că, în scurtele mele popasuri am fost sensibilizat de istoria locurilor? Că Râmnicul este un univers continuu în care, ca niște stele, ard inimile nemuritoare ale unor cărturari? Că Râmnicul înseamnă pentru mine o cetate eternă unde încă se mai aud glasurile voievozilor care au băut apă din Dunăre și Olt? Dunărea curge prin timp și istorie așa cum o face de la începuturile lumii. Uneori gândul o oprește și o ascunde printre ecouri de cuvinte. Aceste cuvinte pot fi și ale dumneavoastră. Încă odată, porțile Drobetei sunt deschise. Vă așteptăm! Dragi prieteni vâlceni, câte nu ar mai fi de povestit! Pentru sărbătorile care ne așteaptă, vă doresc numai bine. Vă invit mai întâi la Drobeta...”. Iată câteva cuvinte pentru noi, rostite de un gospodar de excepție, primarul Constantin Gherghe, care după avatarurile muncii de edil șef al orașului, știe să-și premieze valorile, oamenii care fac și au făcut ceva pentrucomunitate. Iată că, orașul, unde frumosul își leagănă dorurile în apele Dunării ostoindu-le în poveștile munților, orașul unde mi-am început ABC-ul de făuritor de lumină, a învățat să simtă iubirea revărsându-și prea plinul în sărbători sfinte de sfârșit de an. Mai iubesc Severinul și pentru că reşedinţa Episcopală din Râmnic, actualmente arhiepiscopie, care datează din secolul al XIV-lea, s-a hotărnicit aici,  venind de la Drobeta Turnu Severin. În anul 1370, reşedinţa episcopală a Severinului a fost înfiinţată în oraşul de pe malul Dunării.
Şi primul episcop a fost Daniil Critopol, grec, cărturar din Vicina, care sub numelereligios de episcop a devenit Antim, şi care a slujit între 1370-1381.
Din cauza persecuţiei maghiare, a fost mutată la Strehaia şi, în final, la Râmnicu Vâlcea. Noi vâlcenii și severinenii facem un pod peste timp să menținem mereau trează cultura NEAMULUI ROMÂNESC, cultură, care, alături de biserică și istorie ne-a adus până aici.
Nu am putut părăsi urbea dunăreană fără să merg să revăd două dintre locașurile de cult atât de dragi mie: mănăstirea Sfânta Ana de la Orșova și mănăstirea Vodița. Bucuria a fost și mai mare că am întâlnit-o pe maica stareță Iustina Popovici, dar și pe părintele Emilian de la Vodița.
Le-am dăruit cărți, am vorbit. Un călduros, La Mulți Ani!” zic și eu din acest colţ de pagină atât severinenilor, cât şi vâlcenilor, dar şi tuturor prietenilor!
La Mulţi Ani, oameni buni!


Puiu Răducan,
Olăneşti, 06.12.2014.