Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Temă pentru visul meu...România

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 4
PoorBest 

Temă pentru visul meu...România

 

Vă veți imagina, poate, că visul meu e unul obișnuit, unul ce poate fi oricând vis de noapte, vis de zi, visul cotidianului nostru sau visul unui trecut ce vrea să devină prezent și... tot așa...Vă veți imagina că voi vorbi despre mine, despre cât de asumată sunt sau pot fi pentru a-l duce la împlinire. Veți crede că știți totul despre el, despre visul meu, după ce veți citi primele rânduri, convinși că nu mai e nevoie să duceți lectura până la capătul mesajului meu.
Visul meu nu e unic, îl trăiți și voi, deși nu e nimic din ce vă imaginați că aș putea spune. Visul meu e vis de noapte, e vis de zi, e visul ființei mele ce duce cu ea prin cotidianul de astăzi, prin cel de ieri, prin glasul copilăriei mele, prin zilele maturității de acum, respirația fiecărui cuvânt pe care îl rostesc. Cuvintele mele spuse prin ființa mea, prin vocea mea, prin amintirile ce mă poartă prin lumea asta neuitând cine sunt făcându-mă să mă simt acasă ori ce câte ori rostesc cuvintele limbii române.
Limba română, limba culturii mele, limba neamului meu sărăcit de multe, împovărat de prea multe în momentele lui de agonie, de tristețe sau împlinit prin idealurile sale.
Limba română fugărită, neînțeleasă, dezisă, neîmpletită în taina ce poartă suflul neamului nostru, taina pământului pe care știm să călcăm cu toată talpa piciorului fără a ne teme că vom fi alungați de altcineva decât de noi.
Mult timp nu am purtat în calendarele românismului nostru semnele sărbătorilor culturii naționale. Mult timp am crezut că ea nici poate fi sărbătorită de vreme ce e a noastră, de vreme ce ea există, chiar și atunci când luăm notă de prezența ei vădită, chiar și atunci când o declarăm minoritară în raport cu alte culturi ce se doresc, ce par, ce se știu majore. Ce jale o fi în sufletul culturii noastre când uităm de ea fără să ne dăm seama că am uitat, de fapt, chiar de noi. Anulând cultura ființelor cu care ne naștem, anulăm, de fapt, ziua nașterii noastre, momentul din zi sau din noapte când am cântat pentru prima oară, momentul prim al zilei de început de școală, momentul unic al dialogului cu părinții noștri, zâmbetul dimineților când am știut că aparținem acestui pământ.
Cultura română e la fel ca oricare altă cultură. Poporul nostru asemeni oricărui popor.Națiunea noastră întocmai în toate datele ei oricărei altei națiuni. Ce ne diferențiază este...? Spuneți-mi, voi ce credeți că ne diferențiază de ne simțim minoritari în toate? Sau aproape toate? Să fie de vină Nicolae Filimon că a anticipat prin al său Dinu Păturică unul din portretele exponențiale ale lumii noastre, să fie pașoptiștii prin spiritul lor justițiar, să fie Titu Maiorescu ce își dorea ca retorica să fie har, să fie Nichita cu ale sale versuri ce înveșmâmtează trupul limbii române sau poate Grigorescu, sau poate Preda cu Imposibila sa întoarcere?
Diferența dintre noi și alții, dintre minoritari și majoritari, cred, este o iubire ce pare imposibilă. Imposibil să nu înțelegi că poți fi nimic făcând din limba culturii tale, limba română, propriul bici al cuvintelor care se nasc firesc din tine, al nuanțelor ce numai ele te pot defini, al sentimentelor ce nu ar fi sentimente dacă nu ai ști să le duci la cumpăna înțelesului dintre ele, că istoria prezentului tău se naște și din exilul lui Eliade dar și din suferința lui Bălcescu, că nimeni nu te va primi în pragul casei tale așa cum doar limba română știe să o facă, casa neamului tău, al poporului tău majoritar prin trăirile sale.
15 ianuarie e Ziua Culturii Române, ziua fiecăruia dintre români prin respirația unică, prin glasul unic al pământului nostru sub formă de inimă.
La mulți ani, România!!! Fii mândră de toți ai tăi oriunde s-ar afla căci visul fiecăruia dintre noi ești tu, suntem noi în toate ale noastre, suntem versul lui Eminescu cel ce a știut să facă din cultura română șansa majorității existenței sale.


Lect. Univ. Dr. Otilia Sîrbu


juhug