Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

FLACĂRA RARĂ CARE NU PÂLPÂIE ÎN ORICE SUFLET

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

,,FLACĂRA RARĂ CARE NU PÂLPÂIE ÎN ORICE SUFLET”

sau despre spectacolul ,,Omul cu mârţoaga”

scurt interviu cu actorul şi regizorul Dan Tudor

Redactor: Cristina OPREA

 

 

În prima seară a Festivalului turdean ,,Teatrul pe Drumul Sării”din acest an, publicul a fost invitat la să participe la premiera spectacolului ,,Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, spectacol ce aparţine companiei de teatru ,,Maşina de Vise” a binecunoscutului actor şi regizor Dan Tudor, cel care a şi regizat această piesă.

,,Omul cu mârţoaga” va împlini în 2017, 90 de ani de la prima reprezentaţie pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Această comedie în patru acte, aparţinând lui George Ciprian este foarte profundă, lăsând spectatorul să descopere dramatismul unei vieţi, cea a personajului principal Chirică, interpretat extraordinar de Dan Tudor.

Un arhivar cu o memorie extraordinară, deşi un om simplu, Chirică este convins că toate eforturile lui se vor materializa într-o reuşită. Cu o mare consideraţie faţă de semenii săi, găsind explicaţii pertinente în atitudinile lor, înţelegându-le gesturile, chiar dacă acestea îi marcau existenţa, îşi continuă demersul fără a încerca să îşi motiveze atitudinea. Credinţa lui netulburată în această reuşită se va materializa.

Idealistului Chirică i se opun celelalte personaje, care îl părăsesc, care îl iau în derâdere, fiind ancorate în materialitatea vieţii şi incapabile să creadă în visul lui. Toţi se îndoiesc, numai el, prin atitudinea lui, demonstrează că, în lupta dintre materie şi spirit, spiritul învinge. Viaţa lui şi viaţa unui cal, o mârţoagă în care nu mai credea nimeni, două destine asemănătoare, ce se salvează reciproc.

Dar şi după ce destinul său se transformă şi scapă de grijile materiale, Chirică rămâne acelaşi idealist, care găseşte în interior puterea să îi ierte pe toţi. Pe tot parcursul piesei sunt împletite şi despletite destinele unor oameni.

Din distribuţie au făcut parte Dan Tudor, Marius Bodochi, Andrei Duban, Tudor Filimon, Alina Chivulescu, Dragoş Ionescu, Afrodita Andone şi Orodel Olaru. O trupă de actori extraordinari ce au impresionat prin jocul scenic şi care s-au bucurat de un ropot de aplauze, aprecieri sincere ale publicului vădit impresionat.

La sfârşitul spectacolului am avut un scurt dialog cu Dan Tudor, regizorul spectacolului, dar şi actorul ce a interpretat personajul principal - Chirică.

 

Cristina Oprea: Debut la Festivalul ,,Teatrul pe drumul Sării” sau nu?

 

Dan Tudor: Nu. Am venit de foarte multe ori aici. Am şi regizat la Teatrul din Turda.

 

Cristina Oprea: Ce înseamnă pentru dumneavoastră personajul din această seară?

 

Dan Tudor: Înseamnă în primul rând un personaj încărcat de istorie, istorie teatrală. Primul interpreter al acestui rol a fost George Calboreanu, aşa de-a lungul anilor a fost interpretat, mai de curând, de exemplu, de Sebastian Papaiani, a fost interpretat de Grigore Vasiliu Birlic. E un mod de a ne cunoaşte, de a ne regăsi, e chiar o formă de credinţă în interpretare, dar şi spectacolul acesta despre asta vorbeşte.

 

Cristina Oprea: În spatele comediei afişate este de fapt o dramă. Ce vă place să jucaţi?

 

Dan Tudor: Nici un lucru nu e numai alb sau numai negru. Până şi în Hamlet, le spun studenţilor, sunt profesor la Facultatea de teatru şi le spun că acolo s-au pus groparii care stau cu un craniu, într-un loc în care parcă nu ai regret şi sunt cele mai amuzante personaje din piesă. Şi tot un lucru valabil, la teatru e bine ca spectatorul să plângă când tu te ţii şi nu faci asta.

 

Cristina Oprea: Cum este să ai propria companie de teatru?

 

Dan Tudor: Eu am şi propria companie şi lucrez în toate teatrele din Bucureşti şi nu numai din ţară, dar este o împlinire a activităţii mele artistice. Am ajuns şi în Austria, de exemplu, cu un spectacol la care ţin foarte mult Taxi Blues, am jucat la Viena cu Marius Bodochi şi n-ar fi fost posibil acest lucru, numai printr-o întreagă muncă birocratică, depus acte la ICR, făcut un întreg demers. Asta, după părerea mea, e o mare libertate, de a merge cu spectacole chiar în toată lumea.

 

Cristina Oprea: După acest festival, ce urmează în cariera dumneavoastră, atât ca actor cât şi ca regizor?

 

Dan Tudor: Eu am avut, chiar alaltăieri, pentru că tot vorbim, o să vedeţi dumneavostră pe internet, o premieră cu un nou spectacol, cu Hagi Tudose, unde sunt actori din toate teatrele din Bucureşti şi actori mulţi, sunt patruzeci şi trei de actori, un spectacol regizat la Teatru Metropolis, unde sunt chiar toţi colegii mei de aici, dar gândiţi-vă că până la patruzeci şi trei sunt destui şi îl are în rol principal pe marele actor Virgil Ogăşanu şi pe Costel Constantin, Adela Mărculescu, ca actori din generaţia veche. Deci e un spectacol care acuma a fost lansat, de câteva zile, chiar premiera oficială, că spuneaţi ce mai urmează, va urma premiera oficială a acestui spectacol. Au fost patru zile de avampremieră şi acum urmează să facem premiera oficială. Spectacol cu tot ce poţi obţine mai bun, să zicem, ca regizor. Cu o cheltuială mare pe decoruri, o cheltuială mare pentru compoziţia pieselor muzicale originale, pentru coregrafie adecvată, cu costume. E un spectacol pentru cei care pot să îşi facă timp şi au cum să ajungă în sala Teatrului Metropolis, ori noi vrem să ajungem şi la spectatorii noştri de oriunde, pentru că sunt minunate aceste întâlniri şi te încarcă, descoperi sensuri. Chiar ne găsim sensul nostru de a exista ca actori, de a veni în întâmpinarea oamenilor, completând paleta. Există tot felul de lucruri în ziua de astăzi, cei care au bani nu au altele, cei care au altele, nu au bani.

 

Cristina Oprea: Ce îşi doreşte omul Dan Tudor? Regizorul, actorul am înţeles că este împlinit.

 

Dan Tudor: Îmi doresc să fie copiii mei bine, să îi văd fericiţi şi să facă meserii care să le placă atât de mult. Ne spunea domnul Beligan, am avut norocul de a regiza ultimul spectacol din viaţa dânsului Nemuritorul şi spunea că meseria asta ţine până când s-a terminat ultima dragoste plus încă o zi.

 

Cristina Oprea: Pentru că a venit vorba de copii, ce le doriţi copiilor dumneavoastră?

 

Dan Tudor: Să fie sănătoşi, să îşi găsească omul potrivit în viaţa lor.

 

Cristina Oprea: Vă urmează în meserie?

 

Dan Tudor: Nu. Şi nu am avut grijă ca acest lucru să se întâmple, au destine individuale, altele decât al meu şi asta mă bucură.

 

Cristina Oprea: Ce doriţi publicului?

 

Dan Tudor: Să vină la teatru. Sigur că pentru un spectator de teatru viaţa se întoarce între ultimul spectacol pe care l-a văzut şi următorul.

 

Cristina Oprea: Vă mulţumesc.

 

omul cu martoaga