Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Ioan Andreescu şi florile sale

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

Ioan Andreescu şi florile sale -

trăiri mărturisite în tablouri

 

articol de Cristina OPREA

Pe 15 februarie 1850 se năştea la Bucureşti, cunoscut de noi toţi ca o somitate a picturii româneşti - Ioan Andreescu. Format la şcoala românească de pictură simte nevoia de a păşi şi spre alte orizonturi de cunoaştere ale acestui domeniu, astfel pleacă în Franţa, la binecunoscuta Academie Julian. Este atras de frumuseţea tablourilor celor din grupul de la Barbizon şi se alătură acestora, păstrându-şi totuşi filonul său. Aici are loc o mare întâlnire, între cei doi mari stâlpi ai picturii româneşti, două viziuni asupra vieţii ţaranului român, două moduri de exprimare care cuceresc prin sinceritatea lor. Este vorba de întâlnirea dintre Ioan Andreescu şi Nicolae Grigorescu. Dacă la Grigorescu există o spontaintate a tuşelor, tablourile sale fiind inundate de lumină, la Andreescu întreaga cromatică are o altă înţelegere. În adâncimea sufletului său existău alte întrebări despre existenţă, alte frământări.

Peisajele lui Andreescu au o anumită gravitate, o solitudine. Are modul său de a structura compoziţia şi de a desciplina materia picutrală. A iubit peisajul pictat în ,,plain-air”. El parcă invită privitorul la o plimbare fie printr-o pădure, vara, fie prin gerul iernii cu cerul plumburiu.

Portretele pictate de el sunt chipuri pe care trec umbre ale tristeţii. Ochiul său de profesionist ştie cum să trateze cromatic şi cum să ,,citească” o stare sufleteasă. Ştie să modeleze şi să moduleze culoarea. Redă prin portretele sale dimensiunea reală a vieţii. Se poate citi resemnarea în ochii unor figuri feminine portretizate cu măiestrie. Intensitatea trăirii este dublată uneori prin tonurile cenuşii, grizate, ce înconjoară ca o aură, personajul.

Dar adevărate mărturisiri de suflet sunt în tablourile cu flori. Aşa cum personajele sale nu provin dintr-o lume elitistă şi florile sunt cele de grădină sau de câmp, pe langă care, uneori trecem fără a le oferi prea mare admiraţie. El a avut darul de a vedea mai mult în aceste flori. În primul rând, le-a aşezat în vase de lut de diferite culori, dar care le continuă modestia. Dar lutul este de fapt pământul ars, pământul din care acestea au ieşit. Deci este o îmbinare imaginară între lemnul mesei, lutul vasului şi floarea, cu viaţa sa vremelnică.

În tabloul ,,Ghiocei” pictorul lasă să cadă câţiva ghiocei pe o carte. Ideea este interesantă pentru că abordează două planuri – cel al vieţii firave a florilor şi statornicia cunoaşterii. Este minunată această ,,conversaţie”. Cartea, prin ferecătura ei este o carte veche, poate una bisericiească, iar ghioceii, reprezintă trecerea de la iarnă la primăvară. Dispunerea lor, atât pe carte cât şi pe planul mesei, creează vizual un echilibrul între alb, care prin tuşele mici, dispuse spontan oferă senzaţia de ludic şi celelalte tonuri calde ale cărţii şi reci ale fondului, ce conferă o statornicie.

Panselele sunt iubite de către pictori pentru multitudinea lor coloristică, pentru petalele lor asemeni catifelei şi pentru gingăşie. În lucrarea ,,Pansele în ulcică” Andreescu alege cea mai simplă compunere a spaţiului, în centru aşează un vasul de lut, smălţuit, de culoare deschisă, cu tonuri calde în care se întrepătrund pete de verde, plasate pe suprafaţa vasului, pete ce formează un fel de model şi în el plasează firavele flori, care contrastează cromatic, ele fiind pictate în tonuri de violeturi închise şi brunuri roşietice. Pentru că vasul este supradimensiunat, iar tonurile închise din fundal, par a strivi şi absorbi florile, artistul accentuează cromatic două panseluţe, pictându-le în tonurile alb-gălbui ale vasului. Amplasarea petelor deschise dau o oarecare luminuozitate fondului şi echilibrează compoziţia.

Interesante sunt lucrările în care eleganţa sticlei, a paharelor cu picior în care pictorul dispune bucheţele cu trandafiri şi alte floricele mai mărunte, sugerează gusturile rafinate ale artistului. Floarea de trandafir, prin graţia ei, cere un vas mai special, de aceea transparenţa paharului, griurile formate, îi oferă o anumită distincţie spaţiului compoziţional. Mergând pe contraste puternice ale gamei cromatice roşu-verde, o gamă sobră, grea, privitorul este surprins de luminuozitatea în care este distribuită floarea, astfel aceasta se evidenţiază.

În scurta sa carieră artistică, Ioan Andreescu a pictat mai multe tablouri cu tematică florală. Ele nu sunt simple pretexte, ele captivează prin multiplele modalităţi găsite de artist de a picta frumosul natural, de ai da firescul cuvenit prin intermediul culorilor.

Creaţia stă sub semnul evocărilor. Nu trebuie să uităm de marile noastre valori, ale plasticii româneşti şi ale artei în general. Se spune că arta ne face mai buni. Măcar în această zi, ca un omagiu adus pictorului Ioan Andreescu să fim mai buni cu noi, cu semenii, cu mediul în care trăim. Un început de primăvară frumoasă să aveţi şi pentru câteva clipe să vă opriţi să admiraţi un tablou de Ioan Andreescu.

 

 

ion-andreescu-pansele-in-ulcica

 

Ion Andreescu_-_Ghiocei