Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

DOREL COSMA

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 0
PoorBest 

DOREL COSMA

PARCUL

 

Simfonia culorilor,

splendoare naturală

rostogolită în sufletul

oricărui trecător.

Seva parcurilor lumii,

putere spirituală,

deschide aripile

versurilor avântate.

Stropii de lumină

și înțelepciune,

liniștea de dincolo

de spațiu și timp,

paleta de culori

în diapazonul anotimpului

vibrează – aici – Acasă,

în parcul bistrițean.

La pas Palatul

ține ritmul.

Și poți să crezi?

Nu e un vis!

E lângă noi.

Mereu a fost

simbol

făcând iubirea să vorbească,

adolescența înscrisă

pe băncile

de lemn.

Și studenția

cu bucuria viselor răstălmăcite

și jocul cu copii și cu nepoți.

Și gândurile, sentimentele,

emoțiile din fiecare zi

inegalabilă.

Toate – s-au adunat

aici.

De ani păstrează pacea,

istoria, vechiul, noul,

literatura, muzica

și bucuria în suflet.

Parte din tot:

Palat și Parc,

Parc și Palat.

Și parcul cântă,

te-ascultă cu răbdare

Tu, spune-i totul.

În simfonia artelor

primește mărturia universului

pe strunele culorilor

incandescente.

O lume de optimism,

de viitor,

de viață desprinsă din zumzetul

săsesc, evreiesc

și românesc și unguresc

al burgului de altădată,

al cafenelei ce adună

și Hrube și Podeni

și Târgoveți și Hendergasse.

Plutesc pe aripi

de lumină

și gândul bucuriei

împlinite

vibrează în fața

concertului

din Parcul

simfoniei de culori.

 

 

 

LE PARC

 

La symphonie des couleurs,

une splendeur naturelle

qui envahit l’âme

de n’importe quel passant.

La sève des parcs de ce monde,

un pouvoir spirituel,

qui ouvre les ailes

des vers qui s’en volent.

Des gouttes de lumière

et de sagesse,

le silence au-delà

de l’espace et du temps,

une palette de couleurs

dans le diapason des saisons

vibrent ici, chez nous,

dans le parc de cette petite ville Bistrița.

Le Palais lui aussi

est ici.

Peut-on croire ?

Ce n’est pas un rêve !

Il est ici, tout près de nous.

Il a toujours été

le symbole

qui a fait parler notre amour,

notre adolescence inscrite

sur des pupitres

en bois.

Et les années de nos études supérieures

avec la joie des rêves mal interprétés

et le jeu des enfants et des petits-fils

et les pensées, les sentiments,

les émotions de chaque jour

inégalable,

tout en est

entassé,

notre histoire, tout ce qui est ancien et neuf,

la littérature et la musique,

et la joie dans notre âme,

on préserve tout :

Palais et Parc,

Parc et Palais.

Et le Parc chante,

il t’écoute avec patience,

On doit lui raconter tout.

Dans la symphonie des arts

il reçoit la confession de l’univers

sur les cordes des couleurs

incandescentes.

Un monde plein d’optimisme,

d’avenir,

de vie détachée de la rumeur

allemande, juive,

roumaine et hongroise

d’un bourg d’autrefois,

du café qui amasse

les gens des quartiers des Caves et des Ponts

et des Commerçants et des Hendergasse.

Je vole sur des ailes

de lumière

et la pensée de la joie

accomplie

vibre dans une symphonie de couleurs

devant le concert

du Parc.

 

 

Mise en français par

Muguraș Maria Petrescu

 

 

 

 

AIAN

 

Ar trebui să căutăm

În scoarţa gândurilor

Acel cuvânt ce ţine echilibrul

Nu ştiu acum ce să rostesc

Cuvintele ce-mi stau ascunse printre degete.

Ochii tăi mă caută,

Strălucesc în agitaţia-i fără astâmpăr

Mărturisind genelor mele, lipite de visuri

Atunci,acum , mereu că te iubesc.

Te-am visat

plutind în viitorul de amintiri

cu stele îndrăgostite

ce dansau în geam

şi se-aruncau spre soare.

Ce nu s-a spus

în marele timp al fericirilor ?

Că ai venit cu cheia magică

a unei promisiuni secrete.

Cristal de-abia născut !

Tu ai întârziat

orgoliul şi umbra.

Simt.

Din apă vine-o respiraţie :

Cuvintele mele sunt acoperişul

ce mama

şi tata

ţi l-au dat.

Cuvintele mele sunt cerul

sub care te-ai născut,

Sunt fericirea şi dreptul la veşnicie.

 

 

 

 

IANIS

 

Incantaţia, fiorul se simte.

Aşteptam darul ceresc cu iasomie

Nu ţi-am auzit vocea

Infinitului, cu răsuflarea deplasată de lumină.

Simt bucuria numelui tău – o galaxie

în floare pe buzele mele.

Gândesc şi nu pun întrebări.

Aştept privind cât greu – să fii şi

mamă şi fică şi soţie.

Te văd sorbind siropul seminţei

din sticla de lapte.

Ai să zbori, să mergi – e atât de

mare lumea.

 

 

 

 

BILETUL DE CĂLĂTORIE

 

Biletul de călătorie

Coada se întinde.

Apasă în mine

clipa ce cu neliniște

mă însoțește.

Stau la ghișeul de bilete.

Parfumul călătoriei

îmi repartizează

infinitul vieții

înaintea ochilor.

Nu pot sta liniștit.

Unde merg?

Voi decide cînd

ajung la bilet.

Experiențe, vise,

perspective,

soare strălucitor,

munți de amintiri

și totul într-un bilet.

Unde merg?

Vreau un bilet

pe axul vertical

al învierii universului.

Vreu doar un bilet

de atitudine,

acumulare și păstrare

în confortul modernității.

Un circuit?

Nu!

Un bilet în lumea

emoțiilor tulburătoare,

a contemplației pure

pe mare,

în aer

și pe uscat.

Îl primesc.

Mă pregătesc de drum.

Bagajele tresaltă

de epitete și metafore.

Le împachetez cu grijă.

Am nevoie de ele

și aici

și acolo

și după.

Pornesc.

Vreți și voi un bilet?

Mai am câteva

disponibile.

Drum bun.

 

 

 

PALATUL CULTURII

 

Cu forţa de a se manifesta,

în burgul străvechi

Bătrâna Doamnă

sună adunarea.

Jocul culorilor, experimentul noului,

nerăbdarea aşteptării

clocotesc de vorbe

în valuri de lumină.

Bătrâna Doamnă

sparge monotonia locală,

transformă energii,

creează dorinţe

şi devenim încet

martorii stratului superior

al existenţei actului artistic.

Plonjăm spre infinit

conştientizând momentul:

Palatul e atât de al nostru.

Avem multe a ne spune.

Starea de cântec, vers şi dans

pătrunde tiparele emoţionale

aplică înţelegerile dobândite,

complexitatea vieţii afective,

iubirea maternă.

Palatul a atât de al nostru

cu stări mentale pozitive

şi forme de nelinişti

şi recunoaştere profundă.

E drumul pe care mergem,

emoţii care nasc întâlniri

cu înţelepciunea lăuntrică.

Palatul e atât de-al nostru.

 

 

 

OMUL

 

Covârşitoarea durere

alunecă pe întunecatul cer

şi firul alb voalat

străpunge marea

resemnării.

Suferinţă adâncă

cu degete crispate

spre înfiorătorul cui

ce carnea o străpunge.

Pe cruce,

părăsit durerii sale,

Omul.

Şi geamătul cu plânsul simplu

al clipei fapt,

cu viaţa în valoarea sa

circulatorie.

În golul rece al durerii,

în chinuri zvârcolite.

respectul temător

Acolo

unde atârnă

EL

ca TU

să ştii să ceri şi de la tine.

 

 

 

VINDECAREA

 

Trâmbiţele judecăţii

deschid porţile

timpului

Cutremurătoarea faptă

sfârşeşte istoria

naşterii şi morţii

în timp.

Ne cufundăm în noi,

ieşim din noi,

scăpăm de noi

şi cerul plesneşte fulgerele

raţiunii şi harului.

Zile arse de îndoială

dau năvală

în ameţitoarea capacitate

a conştiinţei

şi pipăind terenul

cer

închiderea rănilor lumii,

vindecarea existenţei.

 

 

EMOŢIE

 

Energii interioare,

influenţe misterioase

Devii sau te pierzi

în voinţa latenta

ce se unduieşte alene.

Un suflet de vânt

sporeşte tăcerea

exploziilor ascunse,

se zguduie

din temelii

întreaga esenţă

Rupere de neant,

introspecţie.

 

 

TĂCERE.

 

Cuvântul se ascunde,

visele plutesc

spre iluzia de infinit.

Ţesătura de gânduri

înlănţuie ameţitor

tumultul din piept.

 

 

 

DESTIN

 

De multe ori

crezi

că ai libertatea

de-aţi alege

destinul,

că poţi atinge

proiecte îndrăzneţe.

Iluzia, visul

te-mbracă în glorie

dar nu te menţin

în decor.

Când cazi

chiar şi dragostea

te arde,

apoi cu adieri

de vânt

se stinge lăsându-te orb.

 

 

 

CÂND VREI

 

Iubesc liniştea apei termale,

dimineaţa şi amiezile

cu zâmbete de decembrie,

plimbarea nocturnă

şi somnolenţa auroră,

inocenţa cu care descoperi

sensul,

când vrei !

Adevărul care există

în timp,

când vrei !

Şi dragostea ta

Ce luceşte –n termalul de iarnă.

Şi toate,

când vrei !

 

 

 

SE NAŞTE CEVA

 

A durat puţin fericirea.

Nimic nu ne aparţine.

Primite cu împrumut

bunurile şi talentele

se dau înapoi.

Sufletul traversează

liniştea albă

a îngheţatului deşert.

Fugară iluzie

îmbibată în parfum

şi … nesperata speranţă

reînvie.

Mirat te retrezeşti la viaţă,

misterios şi suav

pătrunzi în gând.

Simţi.

Se naşte ceva.

Pasajele

Privesc pasajele mele

cu ochi curioşi

ca cei ai copilului sărac

căruia îi este frig.

Privesc pasajele dezgolite de toamnă

ce simt durerea

frunzelor uscate.

Sunt totuşi pasajele mele

cu forme complete şi dragi

sunt umbrele zilei de ieri

într-o toamnă târzie

de oraş european.

 

 

 

 

 

GÂNDURI GĂLĂGIOASE

 

Mulţi ani de toamnă

oscilau dramatic.

Gânduri gălăgioase

strângeau frumuseţea

şi iubirea.

Le simţeam prezenţa

cu sunete

tulburătoare

în vise de piatră

şi fir de lumină,

cu slalom de

vieţi încărcate

ce îngăduie minţii

relaxarea neutră

 

 

 

 

 

ÎNCEARCĂ

 

Lumea are nevoie

de frumuseţe

în climatul emoţional

în viaţa imprevizibilă,

înfricoşătoare.

Universul devine un computer

înroşeşte energiile,

tulbură necontenit

interiorul fiinţei noastre.

Compleşiţi de singularităţile finale

cu strângeri de mână

cu adevăruri secrete,

absorbiţi de întrebări

consacraţi în cursa

spaţiului imposibil

arhipelag în marea de vicii

Încearcă.

Ascultă-te pe tine.

 

 

 

GIZA

 

În zidul de piatră,

stelele se sting,

pământul devine

fierbinte şi greu,

fără umbră,

fără iarbă.

În ardoarea roşie

cauţi,

inhalezi istorie,

în mijlocul

timpului oprit.

 

Egipt – aprilie 2013

 

 

 

 

 

ZEUL DE PIATRĂ

 

Aici nu există moarte.

Mă mir.

Privirile mele strălucesc

de-a lungul secolelor.

Un aer debordant

de lumină primitoare

mă poartă

la irespirabilul paradis

al capului îngropat în nisip.

Deja visez – dar ştiu

că exist înaintea

necunoscutului zeu

ce separă şi învinge

 

 

LA LOURDES

 

La căderea nopţii

după alergarea lungă

de iluzii,

luna îşi aruncă

umbra.

Stelele abia clipesc.

Bezna încruntată

prevesteşte ceaţa.

Printr-o lume-mpovărată

vântul umflă

pelerina.

Reprize de frig,

reprize de căldură,

ecou fără somn

ce visele le schimbă

cu tandreţe,

cu credinţă,

cu speranţă.

 

Lourdes – 2013

 

 

 

 

 

LANŢUL UMAN

 

Privirea spre cer

încercă să găsească,

să prindă,

să spere.

Din ochii lor apar

primăveri

şi în faţa mirării

umilului trecător,

le cresc mâinile.

Am găsit.

Pământul e liber.

Un bătrân olog tranzitează

între două secole.

Drumul morţii nu mai continuă

Lanţul uman a învins.

 

 

 

 

 

 

PLOUĂ ÎN GARGANO

 

Mă opresc aici

îmbibat de fantezii, culori şi

sunete

La orizont tumbe lungi

înfierbântate cu armură de sare.

Printre gardurile vii

din pădurea seculară,

furtuna rupe ziua

în fâşii subţiri.

Plouă în Gargano

cu bucuria secretă

din nopţile cu lună plină

şi luciul stropilor

transformă gândul

într-un înfinit luminos.

Ploaia toarnă-n Gargano,

Impactul dă un zgomot surd

ce se aude

în gongul gol şi rece

bătut de stâncile cu scenă şi

decor.

Ploaia – fără direcţie, şi fără de scop

ascunde cuvântul omului

în furtună,

rîsetul la pădure şi munţi,

cristalinul şi verdele din

Foresta Umbra.

Plouă-n Gargone

Înaintăm încet,

cu paşi prudenţi,

în dîra jocurilor apei,

în cerul încărcat

de-o respiraţie

purtată de vînt, de-o răsuflare adâncă

pentru timpurile viitoare nedefinite.

Sub vraja furtunii

cadenţa destinelor

întinde umbra cuvintelor

cuvinte ce spun sau nu spun

precum Gargone acum

inaccesibil şi

atât de aproape.

 

 

dorelcosma