Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Cercul Cultural Româno Austriac “Unirea” din Wiener Neustadt, Austria, 19/11/2017

 

Trei zile de artă și cultură românească dedicate Zilei Naționale a României 1 Decembrie 2017, vor fi organizate în acest an în localitatea Lanzenkirchen și orașul Wiener Neustadt, Austria, de către Cercul Cultural Romano Austriac Unirea  și Radio TV Unirea în parteneriat cu Societatea Românca, Londra, Marea Britanie și Biserica Greco-Catolică din Wiener Neustadt.

 

Programul manifestărilor debutează cu  spectacolul de vineri 1 Decembrie 2017, orele 19:00, găzduit la Café Restaurant  Adrienn,  Gemeinde-Saal Schulgasse 6, 2821 Lazenkirchen, unde publicul  este invitat să participle la hora unirii, la un concert de colinde, muzică folk, muzică de petrecere, etno, dar și folclor din mai multe regiuni ale României. Sunteți invitați să vizionați programul de dans modern și gimnastică ritmică, să admirați expoziția de pictură realizată de către Alina Deică.

 

Sâmbătă, 2 decembrie  2017, Seara literar-muzicală

Începând cu orele 16:00, la Episcopia Romano Catolică din Domplatz nr 1, 2700 Wiener Neustadt, va avea loc Seara literar-muzicală, dedicată Marii Uniri de la 1918.

Ionela Flood -Londra, proză și poeme: „Scrisori de la Poarta Nemuririi”, Sava Sifora din Viena: poeme, Mihai Ganea–România: “Poeme ale ființei românești”, Alina Deică- Viena și Elisabeta Veress-România, expoziție de pictură, Adrian Rațiu-Spania: expoziție de fotografie. Muzica va fi interpretată de către Dr. Mihai Ganea și Ghiță Spelmezan.

 

Duminica, 3 Decembrie 2017, Hramul bisericii Greco - Catolice „Sfântul Andrei” din Wiener Neustadt

Se va oficia Sfântă Liturghie festivă de către Pr. Iulian Ioan Hotico, împreună cu soborul de preoți invitați de către Preasfinția Sa la acest eveniment. Pr. Ioan Iulian Hotico, este Vicar al Misiunii Romane Unite din Austria, preot al Misiunii Române Unite din Wiener Neustadt şi vicar al Parohiei Romano-Catolice Leopoldau Viena. Este și realizator literar la RTV Unirea iar de data aceasta în calitate de gazdă.

Oaspeții și delegații din Romania, Marea Britanie și Spania sunt așteptați să ia parte la manifestări, deasemenea publicul larg.  Oameni de cultură, scriitori și publiciști, pictori, muzicieni de o valoare deosebită vor fi oaspeții  manifestărilor  pe parcursul celor trei zile la Wiener Neustadt.

 

 

 

Pentru detalii și rezervări cei interesați sunt rugați să contacteze organizatorii la

Telefon: +43 6643 41 9664.

E-mail: This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

Home Page: www.radiotvunirea.com               Dr.  Ionela Flood -Echipa Radio Tv Unirea

 

1 decembrie 2017 b

 

Poster 2 dec 2017 b

 

Bate vânt puternic dinspre răsărit

 

De la Cernăuți (acum în Ukraina), grupul nostru de 48 maramureșeni, membrii și simpatizanți ai Filialei Maramureș ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, porniți în expediția „Pe urmele Întregitorilor de Țară”, s-a îndreptat spre Chișinău (acum în Republica Moldova). Pe itinerariul parcurs ne-am oprit să vizităm două dintre numeroasele cetăți construite pe malul drept al Nistrului pentru a fi bastioane de veghe la hotarul de răsărit al Țării. Primul popas a fost la Hotin.

 

chisinau1

 

Aici, pe malul drept al Nistrului, în anul 1325, voievozii moldoveni din Onuț, au pus bazele acestei cetăți. În jurul anului 1340, cetatea a fost ocupată de voievodul moldovean Dragoș, primul descălecător al Moldovei. După anul 1375, cetatea a devenit parte a Moldovei independente (Wikipedia). Întărită pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, cetatea a devenit cel mai nord-estic fort de apărare al poporului său și a „toată creștinătatea”.

 

chisinau2

 

Arsenal de epocă, construcții de apărare și de convețuire sub stare de asediu, toate acestea le-am putut vedea în în această cetate.

 

chisinau3

 

Am coborât la Cetatea Soroca, pe pământ moldovean fără a lua în seamă timpul pierdut la granița efemeră dintre cele două foste provincii românești. Zidurile înalte și groase, dar mai ales întunericul, ce se lăsase, la propriu și figurat, peste noi, ne-au privat de dreptul de-a privi Basarabia rurală. Am înconjurat cetatea, am privit luciul apei ce mai păstrează povestea luptelor cu puhoaiele străine venite din răsărit și ne-am continuat drumul spre Chișinău.

 

chisinau4

 

chisinau5

 

Am fi dorit să trecem apa Nistrului pe la Vadul lui Vodă, să pășim prin locul prin care domnitorii moldoveni treceau să-și inspecteze hotarul estic al Țării, acolo unde locuiesc azi românii transnistrieni, adică toţi românii de dincolo de Nistru, din Podolia şi până la Nipru, de la Bug, Don, din Crimeea, Caucaz şi Siberia. N-a fost chip. Nu puteam risca să ne lăsăm în grija misiunii „căștilor albastre” (cu soldați ruși), la trecerea noii granițe (din 1992) cu așa numitul stat transnistrean, sprijinit de puternica Armată a XIV-a (nu doar a lui Smirnov) în timp ce pe pancarda mare scria „Pe urmele Întregitorilor de Țară” iar alături de aceasta erau cărți și reviste pregătite pentru cei dornici să citească în limba română (cărți editate și oferite de Editura „Eurotip” Baia Mare - director: Pamfil Godja) și revistele ”Familia Română” (editată de Bibioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare - director: dr. Teodor Ardelean) și „Eroii Neamului” din Satu Mare - redactor șef: colonel (r.) Voicu Șichet).

Slabă consolare, și totuși, în cadrul „simpozionului pe roți” s-au evocat: dacii transnistreni, tyrageţii (geţii de la Nistru), supuşii lui Burebista, care stăpânea inclusiv Olbia (la gurile Bugului); voievozii bolohovenilor Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia (I.S. Nistor, „Istoria românilor din Transnistria”, Bucureşti 1995, pag. 13); domnitorii Moldovei care stăpâneau teritoriile transnistrene: Petru Aron la 1455 (Istoria României în date, pag. 9), Ştefan cel Mare stăpân în Podolia; hatmanul cazacilor, Dumitru Vişnovieţchi, descendent din vița lui Petru Rareş (N. Iorga, „Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chişinău 1992, pag. 103); hatmanul Ioan Nicoară Potcoavă ajuns pe tronul Moldovei la 1577 (A. Boldur, „Istoria Basarabiei”, Bucureşti 1992, pag. 177.); Ion Vodă Armeanul, care în 1574, vorbește de „ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru” (E. Şt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia” nr.3/1992, pag. 89); Gheorghe Duca ce devine la 1681 „Despot al Moldovei şi Ucrainei” (A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag. 69). În concluzie, până la 1765 Moldova continuă să administreze şi malul stâng al Nistrului (N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr. 11/1992, pag. 87).

 

chisinau6A venit anul 1812. În data de 16/28 mai1812, s-a semnat în incinta Hanului lui Manuc "Pacea de la Bucureşti" (care încheia războiul ruso-turc din anii 1806-1812), în urma căreia ţinutul dintre Prut şi Nistru a fost anexat Rusiei.

Pe vremea când eram elev la școala militară, în anul 1966, pe un afiș expozitional din Sala de Festivități am citit, în variantă franceză, câteva puncte din acest tratat. Puțini istorici au văzut textul integral al tratatului, altfel nu-mi explic de ce atâta tăcere în jurul lui. Scria acolo, parcă la punctual 12: Teritoriile dintre Prut și Nistru vor fi RETROCEDATE Rusiei. Atunci mi-am dat seama că destinul acestui pământ românesc a fost la discreția marilor puteri din acea perioadă. Da, pe vremea când poporul român și teritoriul locuit de acesta, nu erau subiect de drept international, otomanii „retrocedau!!!”Rusiei țariste, o parte din pământul Moldovei, pământ ce nu le aparținea, iar Franţa, Austria şi Marea Britanie, în complicitate cu Rusia țaristă urmăreau un singur țel: scăderea puterii otomane în bazinul carpato-dunăreano-pontic.

Ocupaţia seculară ţaristă (1812-1917), parcă n-a tulburat și mintea elitei românești din Basarabia astfel că pe fondul dezmembrării Imperiului rus, survenit odată cu proclamarea principiului autodeterminării conform Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia (adoptată de Consiliul Comisarilor Poporului al RSFSRuse la 2 /15 noiembrie 1917 și atribuită lui Lenin), a proclamat Republica Democratică Moldovenească în decembrie 1917 iar prin Actul Unirii votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 s-a înfăptuit unirea Basarabiei cu România. O mențiune specială: Sala unde a avut loc acest act memorial se află acum în incinta Academiei de Teatru, Muzică și Arte Plasitice din Chișinău, funcționând ca sala de concerte.

La adăpostul Tratatului de neagresiune dintre Rusia și Germania și a pactului Molotov – Ribbentrop (23 august 1939) dar în special al articolului III din Protocol Adiţional Secret al acestuia, care stipula: „Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.”, Uniunea Sovietică a adresat României două Note Ultimative (26 și 28 iunie 1940) urmate de ocuparea Basarabiei si Bucovinei de Nord fără ca România să poată riposta, având în vedere că Germania lui Hitler și Italia lui Musolini, pregăteau Diktatul de la Viena (30 august 1940), referitor la Transilvania.

Harta teritoriilor rapite Romaniei de URSS in anul 1940.

https://i2.wp.com/www.istorie-pe-scurt.ro/wp-content/uploads/2014/06/basarabia_1940-300x230.jpg

 

„Stimabile” îmi spune un camarad de expediție: „Istoria nu se învață, cum spui tu „pe roți”, ci pe băncile școlii” iar o elevată doamnă îi spune în șoaptă soțului: „Prea mulți Întregitori de Țară”. Așa este, prea mulți români și-au sacrificat viața în lagăre, închisori, tranșeele de pe marile fronturi de luptă pentru Întregirea și Reîntregirea neamului românesc și pentru dreptul nostru de a trăi liberi și demn în România, iar acum sunt dați uitării și ne este greu să ni-I amintim.

Târziu în noapte intrăm în Chișinău venind dinspre răsărit. Parcă veneam în întâmpinarea militarilor români din unităţile Diviziei 1 Blindată de sub comanda generalului Sion care în baza ordinului dat de mareșalul Antonescu: „Ostași treceți Prutul”, au pătruns prin lupte grele, în noaptea de 16 iulie1941, și au eliberat orașul Chişinău, act ce a însemnat realipirea Basarabiei la Țară. Administrația militară românească din Basarabia a durat până frontul sovietic, din vara anului 1944, a înaintat până la Prut. Pacea de la Paris (10 februarie 1947) consfințind granițele fixate la 1940.

Memoria eroilor căzuți pentru Întregirea și Reîntregirea Țării a fost elogiată de grupul maramureșean în ”Complexul Memorial-Cimitirul Eroilor” din Chișinău unde s-a oficiat un parastas, s-a depus o coroană de flori cu ceremonial militar și s-au rostit alocuțiuniuni.

Menționăm prezența în soborul de preoți a părintelui Serghiev Cireș, preot la parohia bisericii Sfintei Cuvioase Parascheva din Chișinău, care s-a alăturat preotului militar Daniel Achim din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș comandat de lc. col. Petru Marcel Florișteanu, inspector șef al acestei instituții și părintelui Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, cu binecuvântarea primită de la Preasfințitul Iustin, episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului, componenți ai grupului nostru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lacrimi și durere s-au văzut pe chipurile celor prezenți când doi dintre eroii moldoveni, participanți la războiul din Transnistria (1992) au evocat clipe din momentele crâncene ale luptelor la care au participat. Au rostit alocuțiuni: domnul Zaiț Vasile și dl. Verlan Veaceslav – Președintele și Comitetului de salvare a Complexului Memorial Cimitirul Eroilor,– Vicepreședinte al Comitetului de salvare a Complexului Memorial Cimitirul Eroilor și Postovan Mihai – Președintele Asociației Republicane a Veteranilor de Război ai Armatei Române din Republica Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părintele Daniel a recitat poezia Limba Noastră de Alexe Mateevici, iar actorul și poetul moldovean, Alexandru Cupcea ne-a oferit un recital de poezii patriotice, recital ce a continuat și în autocar, până la hotelul Europa unde am fost cazați.

 

 

 

 

 

 

 

 

Părăsind Complexul Memorial, în sufletele noastre, s-au confruntat cele mai neobișnuite idei. Cum este posibil ca terenul în care zac, date uitării, osemintele eroilor armatei române, denumit „Cimitirul Eroilor” să fie nimic alceva decât un „Huci”?!!!.

Vegetatia formată din arbuști, spini, ciulini, care împinsă de buldozere au creat o platform peste mormintele eroilor, pentru a pregăti ridicarea unei construcții civile. Terenul aparține unui proprietar privat care a acumpărat acest teren sperând să facă o afacere bună cu statul roman care în mod firesc trebuia să-l răscumpere. Au trecut 28 de ani de la Revoluția din 1989 dar reprezentanții autorizați ai României la Chișinău, n-au avut preocupări legate de memoria eroilor români căzuți în grele lupte pentru eliberarea Cișinăului. Cum să creadă un român moldovean cuvintele clamate de cei ce vor să pară unificatori de țară când Cimitirul Eroilor este ca după război!!!

 

 

 

 

 

De fapt un anunț surpriză făcut în autocar, pe traseul de la Soroca spre Chișinău, a fost și acela că: „mâine la festivitățile organizate de către noi, cu sprijinul Ambasadei României la Chișinău, va participa și domnul Traian Băsescu prezent la Soroca.” Urmele prezenței înalților reprezentanți ai Țării în Republica Moldova se văd, conform celor trâmbițate de ghida de la cramă, în colecțiile de vinuri de la Cricova.

Da, o parte din membrii grupului au rămas în oraș pentru a degusta în cadrul sărbătorii vinului (un fel de ”Sărbătoare a Castanelor” de la Baia Mare) din vinoteca moldoveană mai ales că acest lucru nu l-am putut realza când am vizitat orașul viticol Cricova

Vizitarea Muzeului Național de Istorie din Chișinău a constituit pentru noi o prioritate.

Am dorit să vedem modul în care se prezintă vizitatorilor momentul istoric deosebit de important din viața moldovenilor de peste Prut, când Sfatul Ţării a votat, la 27 martie 1918, Actul Unirii înfăptuindu-se astfel unirea Basarabiei cu România. La prima vedere lucrurile par a fi rezonabile. Am găsit prezentat acest momemt istoric dar într-o viziune palidă față de momentul în care Basarabia română a reintrat sub ocupație sovietică.

Sub denumirea de Diorama „Operația Iași-Chișinău 1944” este prezentată într-o panoramă deosebită, pe o suprafață de 800 metri pătrați, ”opera unicală realizată timp de opt ani de către renumiții pictori Nicolai Prisekin și Alexei Semionov, de Studioul military „M.B.Grecov” din Moscova” a cărei subiec principal este ”Bărbăția și eroismul celor căzuți pe câmpul de luptă, intensitatea și dramatismul acțiunilor militare de lângă satul Leușeni, pe Prut”. Cei care se opuneau acestor „eroi” nu erau alții decât ostașii

Regatului Român imperialist.

Vă redăm și alte aspecte prezentate în muzeu și recomandăm tuturor să trecă pragul acestei instituții de cultură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată de ce, noi românii din Țară trebuie să cunoaștem, să promovăm istoria reală și să nu învinovățim pe cei care învață lucrurile din perspectiva altor interese pentru că sunt obligați să o facă.

Regimul sovietic instaurat în Basarabia, timp de o jumătate de secol ce a trecut, prin deportări, colonizări, un învățîmânt partinic și rusificat au format o „elită” de sneguri și dodoni care este precumpănitoare în viața politică din Republica Moldova. Iată un motiv pentru care Roata istoriei, la destrămarea Uniunii Sovietice, privitoare la teritoriile dintre Prut și Nistru, n-a urmat cursul firesc, cel din 1918. Dar să nu uităm că nedenunțarea Pactului Molotov-Ribentrop a constituit un factor esential în derularea evenimentelor, după anul 1989. Cum era să se realizeze unirea Basarabiei cu România când, conform celor spuse atunci de seniorul Coposu, și acum adeverite de toată lumea, România era sortită destrămării, acțiune ce pare că are continuitate prin forme deosebit de complexe și ascunse românilor de bună credință?

Multe, foarte multe sunt semnalele privind vântul ce bate dinspre rărărit în Republica Moldova. În Chișinău, dacă întrebi despre un anume obiectiv, în limba română, ți se răspunde în rusește, cu intercalarea unor cuvinte „moldovenești” pentru ca totuși să înțelegi despre ce este vorba. Moldovenilor, persoane publice, le este frică să se „afișeze” cu grupuri de români, considerați străini, pentru a nu fi acuzați ca fiind „unioniști”.

 

 

 

 

 

 

Seara românească pe care grupul de maramureșeni a organizat-o la hotelul Europa, locul unde am fost cazati, a fost intreruptă la solicitarea unor tineri cu ochi albaștri care au sesizat că am depăsit ora destinată pentru cină. Totodată, pentru a nu tulbura apele și fără să atragem atenția celor ce chefuiau în piața centrală a Chișinăului, noi, pelerinii ”Pe urmele Întregitorilor de Țară” ne-am adunat la statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, din Chișinău, ne-am prins de mâni în jurul ei, iar Hora Unirii am dansat-o la Iași comemorând ostașii voluntari ardeleni constituiți în unități de luptă la Darnița, în Siberia și care la 8 iunie 1917 au depus jurământul de credință în fața regelui României contribuind prin jerfa lor, la realizarea celui mai înalt ideal al națiunii române: Unirea cea Mare. Am sus la revedere românilor de peste Prut, după ce ne-am rugat alături și împreună cu ei, în limba română, la Mănăstirea Capriana și am reținut cuvintele lor, uneori spuse în șoaptă: Și totuși suntem frați!!!

Gavril Babiciu

Primvicepreședinte al Filialei Maramureș al ANCERM.

Voluntarii ardeleni depun jurământul pentru Țară

 

Expediția „Pe urmele Întregitorilor de Țară” la care au participat 48 maramureșeni, membrii și simpatizanți ai Filialei Maramureș ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, revine din Basarabia română și se oprește la Iași. Obiective culturale și istorice întâlnești, aici la Iași, la tot pasul dar ținta noastră a fost un loc sfințit de martirii Întregitori de Țară, originari din Transilvania și Bucovina de Nord, teritorii care până la anul 1918 au fost sub ocupație străină.

 

iasi1

 

 

iasi2”Munții Carpați sunt prea mici față de înălțimea inimilor care bat în piepturile voluntarilor și oștirii românești (...). Eram datori să venim noi la voi, azi, când voi trăiți zile atât de grele. Noi am pornit din țară străină, dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Și mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt așa de înalți Carpații cât ne sunt inimile de înălțate!” Iată un crâmpei din celebrul discurs ținut de locotenentul Victor Deleu, la 8 iunie 1917 în Iași, la festivitatea de depunere a jurământului față de Țară a voluntarilor ardeleni și bucovineni veniți din Darnița (acum în Ukraina).

 

Recurs la memorie

La 28 iunie 1914 are loc Atentatul de la Sarajevo în care a fost ucis arhiducele Franz Ferdinand moștenitorul tronului Austro-Ungariei. La 28 iulie 1914 armata Imperiului Austro-Ungar a atacat Serbia și astfel începe Primul Război Mondial. În numai două săptămâni statele eruropene erau pe picior de război. Ardealul, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina de Nord, făcând parte din Transletania, teritoriu administrat de către guvernul ungar, erau provincii în Imperiul austro-ungar. Mobilizarea generală a făcut ca mulți, foarte mulți tineri din aceste provincii românești să fie recrutați și fără o pregărire corespunzătoare trimiși pe front. Uneori chiar în prima linie, constituind carne de tun și protecție pentru trupele de elită ale stăpânilor dualiști. Statistica ne spune că „Au plecat spre front în unităţi austro-ungare, între 1 august 1914 şi octombrie 1918, un număr de peste 650.000 români ardeleni. La acest număr se adaugă alţi peste 34.000 români care au fost încadraţi la serviciile auxiliare, partea sedentară sau au fost mobilizaţi pe loc. Dintre toţi aceşti români ardeleni, peste 80.000 vor cădea sau vor fi daţi dispăruţi pe câmpurile de luptă ale Europei, acolo unde i-a trimis monarhia austro-ungară, să moară pentru scopuri care nu erau ale lor. Alţi peste 60.000 vor fi răniţi, vor rămâne invalizi sau se vor îmbolnăvi pe front. Vor rămâne în urma acestor morţi, răniţi şi dispăruţi, aproape 80.000 orfani şi peste 38.000 văduve, cifre la care se adaugă mii de alţi români ardeleni refugiaţi în România, arestaţi sau internaţi în lagăre de către autorităţile chezaro-crăieşti.(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Corpul_Voluntarilor_Ardeleni)”. Trebuie menționat că mulți români ardeleni nu s-au prezentat la ordinul de chemare ascunzându-se de autorități sau refugiindu-se în Regatul România iar unii dintre cei puși sub arme, dezertează.

Rușii obțin victorii în luptele cu armata austro-ungară luând un mare număr de prizonieri. La Darniţa, o localitate de lângă Kiev, rușii organizează un mare lagăr de prizonieri. În toamna anului 1916, prizonierii de aici încep să se organizeze pe naționalități. Așa s-a constituit prima unitate militară de voluntari români ardeleni. La început această unitate avea cca 1500 de voluntari dar până la sfârşitul lunii decembrie 1916 numărul acestora va creşte la cca 2.000. Oficial constituirea Corpului Voluntarilor Români din Rusia, cu sediul la Darniţa, s-a anunțat la 3/16 martie 1917. Acesta se compunea din două unități de luptă, cea constituită la Darnița și una formată din prizonierii din Siberia. Ministerul de Război al României a emis ordinul nr. 1191/1917 în baza căruia voluntarii au semnat un angajament, drept jurământ militar, devenind astfel ostași ai armatei române. Voluntarii ardeleni vor publica la Darnița un Memoriu-Manifest în care se precizează: „Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Corpul_Voluntarilor_Ardeleni).

 

Revoluția Transilvană

Detalii despre acele momente deosebit de grele pentru ostașii români din armata austro-ungară participanți la Primul Război Mondial le-am aflat abia după ce a apărut cartea, ”Revoluția de eliberare națională a Transilvaniei. Unirea 1914-1918” (Editura Marist, Baia Mare, 2010) scrisă de Elie Bufnea unul dintre ardelenii ce a făcut parte din Corpul Voluntarilor Români din Siberia, născut sub călcâiul de fier al dublei monarhii asupritoare și care a supravețuit ororilor acestei conflagrații mondiale. Titlul acestei cărți este de-a dreptul incitant. Cine are cunoștințe legate de semnificația cuvântului ”revoluție” se întreabă de ce despre acest moment istoric, cu o semnificație deosebită pentru noi ardelenii, nu se vorbește în acesti termeni, dacă cei care au participat direct la evenimente au fost convinși că participă la o Revoluție? Iată de ce Memoriul-Manifest de la Darnița este considerat de către voluntarii români ardeleni ca program al Revoluției Transilvane. În desfășurarea acestei revoluții trebuie cuprinse și alte acte revoluționare cum ar fi: constituirea, în anul 1913 la București, de către generalul pensionar Ştefan Stoika, originar din Banat, o “legiune ardeleană”; acțiunile întreprinse de refugiații români din Transilvania la București, printre care se disting cele întreprinse de părintele dr. Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga, menite a determina pe rege și guvernul României să intre în război pentru eliberarea Transilvaniei, dar mai ales, încadrarea în rândurile armatei române ca voluntari a unui foarte mare număr de români ardeleni refugiați în regatul România. Se estimează că la data de 15 august 1916 când România a intrat în Războiul de Întregire, erau „peste 30.000 români ardeleni încadraţi oficial în armata română ca ofiţeri şi soldaţi” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Corpul_Voluntarilor_Ardeleni).


Jurământul pentru Țară a voluntarilor Transilvăneni si Bucovineni

Primele unități din Corpul de voluntari ardeleni și bucovineni de la Darnița vor ajunge la Iași în ziua de 7 iunie 1917 fiind întâmpinaţi la gară de şeful statului major, generalul Prezan, de ministrul de război, Vintilă Brătianu, de Octavian Goga şi de mii de ieşeni veniţi să-şi salute fraţii. A doua zi, pe 8 iunie 1917, la ora 10.00, pe platoul de pe câmpul de instrucție de la Șorogari, a avut loc ceremonia depunerii Jurământului pentru Țară. Erau de de față: regele Ferdinand I, regina Maria, oficialităţile româneşti precum şi reprezentanţii aliaţilor.

După depunerea jurământului ”trupele voluntarilor ardeleni au pornit spre Piața Unirii, cu fanfara militară în frunte, pe un traseu stabilit, prin Târgul Cucului, str. Ștefan cel Mare și str. Cuza Vodă. În piață, unde se strânseseră peste 5 mii de ieşeni, s-a încins o „Horă a Unirii” în jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza, sub sceptrul căruia s-a realizat unirea de la 1859 Principatelor Române. Au fost rostite discursuri de către Ionel. I. C. Brătianu șeful guvernului, Ion Nistor și Octavian Goga. Istoricul N. Iorga care le-a adresat îndemnul: „Frați ostași, intrați în luptă pentru România!”(Curierul de Iași, 09/06/2017). Avocatul sălajan Victor Deleu, reprezentantul voluntarilor s-a urcat pe soclul statuii primului Întregitor de Țară și a ținut un fulminant discurs.

Deveniți oșteni ai Armatei României, voluntarii au fost distribuiţi la diverse unităţi militare (regimentele de infanterie 26 Rovine, 3 Olt, 19 Caracal şi 5 Vânători din Divizia 11) aducându-și un aport important în bătălia de la Mărăşeşti și în luptele pentru eliberarea Transivaniei.

 

iasi3

 

iasi4

 

iasi5

 

Centenarul sărbătorit la Iași

 

Lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, din Piața Unirii din Iași, în anul 2017, a fost dezvelit un „Afiș”, că nu-l pot denumi altfel (decât nimic, mai bine și atât) cu ocazia comemorării Centenarului de la momentul depunerii juramantului față de Țară a Voluntarilor Transilvaneni si Bucovineni.

Aici, la acest semn de aducere aminte, spre uimirea ieșenilor (care-l confundă cu o reclamă publicitară), grupul nostru a participat la oficierea de către preotul militar Daniel Achim din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș și părintele Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, componenți ai expediției noastre, a unui parastas și depunerii unei coroane de flori după regulile ceremonialului militar. Comemorând voluntarii ardeleni și bucovineni, ne-am prins în Hora Unirii și am omagiat eroismul bravilor soldați ai Armatei Române care s-au jerfit pentru Întregirea Țării.

 

iasi6

 

iasi7

 

Pelerinaj pe urme de eroi

Fiind la Iași în zi de sărbătoare, 8 octombrie 2017, grupul nostru a fost la Catedrala Metropolitană din Iași și s-a închinat la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Am fost întâmpinți de un „Car de televiziune” aparținînd Digi 24, solicitându-ne informații despre periplul nostru.

O parte a grupului am fost surprinși de faptul că la un moment dat, în timpul deplasării prin Iași, am avut ca antemergător o mașină inscripționată, deși noi ne deplasam în coloană și bine organizați într-o „zonă pietonală”. Desigur, era bine poate, să anunțăm autoritățile locale. La Viena, Budapesta, Cernăuți și Chișinău am fost observați cu mai multă discreție și profesionalism.

Noi, cei care am participat la aceste activități cultural-patriotice, considerăm că am făcut un pelerinaj pe urmele eroilor martiri ce au avut ca scop al vieții lor Intregirea și Reîntregirea Țării noastre România.

 

Colonel în rezervă Gavril Babiciu

Primvicepeședinte al Filialei Maramureș a ANCERM

 

 

 

 

Programul evenimentelor culturale din 15 noiembrie 2017: 30 de ani de la revolta din Braşov.

9:00: Atelier de benzi desenate, Şcoala populară de artă Braşov, coordonator atelier Mihai I. Grăjdeanu autorul benzii desenate "Braşov 1987. Doi ani prea devreme".

11.00: Ceremonialul depunerii de coroane la troița dedicată momentului istoric 15 Noiembrie 1987 (zona Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov)

13.00, Casa Sfatului: Vernisaj expoziția BRAȘOV 1987
Piața Sfatului: Vernisaj expoziția outdoor Acțiunea „1511”. Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 în arhivele Securității (expoziție Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității).

14.00, Casa Sfatului: Lansare de carte Marius Oprea, Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 noiembrie 1987, 2017.

18.30, sala Reduta: Gala festivă BRAȘOV 1987
- Discursuri aniversare
- Concert de gală, cu prezentarea în premieră a piesei dedicate momentului istoric Brașov 1987, Scară lăuntrică, compozitor Octavian Nemescu / Kamerata Kronstadt, dirijor Cristian Oroșanu.
- Premiera filmului documentar "Brașov 1987. Doi ani prea devreme" (coproducție Muzeul Județean de Istorie Brașov și TVR, regizor Liviu Tofan, 2017).


Organizatori: Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Consiliul Judeţean Braşov, UCIMR.