Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Lansare de carte la Sighişoara – România

În numele busuiocului/ In the name of the basil”

autor Gabriella Costescu – poeme bilingve.

 

La Sighişoara în data de 8 .10.2013, sala “Arthur” din Hotel “Cavaler” a deschis porţile spre găzduire a lansării de carte “În numele busuiocului/ In the name of the basil” autor Gabriella Costescu. Patronul hotelului domnul Petru Başa şi implicarea domniei sale în cultură, face ca zidurile legendarei cetăţi a Sighişoarei să răsune întru frumos şi poezie, găzduind mereu lansări de carte şi vernisaje.

Prezentarea cărţii a fost făcută de drd. Nicolae Băciuţ director al Culturii Culte şi Patrimoniul Naţional Mureş, care este lectorul cărţii şi a sprijinit poeta pentru a tipări această carte, munca nefiind tocmai uşoară. Cartea a făcut traseul binecuvântatei “trinităţi” Londra, Bucureşti şi Sighişoara să poată ajunge la Tg.Mureş spre tipărire.

Alături de domnia sa au mai prezentat cartea, prof. Daniela Ciucan din Sighişoara, artistul plastic Ioan Astaluş din Tg.Mureş şi subsemnatul din Târnăveni..

În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, sprijinită de Ionela Flood din Anglia, a fost tradusă de prof. pastor Ion Buciuman, consultant şi revizor Irina Marinescu ambii din Bucureşti. Grafica a fost realizată de artistul plastic Ioan Astăluş din Tg.Mureş, membru fondator al “Radio Tv. Unirea” unde Gabriella este realizator emisiuni: “Suflet de Ardeal” şi “Din comorile pământului”, emisiuni de cultură şi valori culturale.

Coperta foto a cărţii reprezintă Sarmisegetuza Regia capitala Daciei, vechi teritoriu românesc din Transilvania, sec I. d.H. Autoarea dedică această carte fiului Paul-Cristian Solomon care trăieşte şi munceşte la Amberg în Germania.

Alegerea busuiocului în poezie, reprezintă pentru autoare sfinţirea şi jertfirea poeziei ca 40 zile de post, busuiocul fiind cel care este folosit pentru aceasta, iar primordialul templu în care rugăciunea a fost înălţată, nu este altul decât Sarmisegetuza.

“Una din vechile legende româneşti povesteşte cum a apărut busuiocul. O fată tânără şi foarte frumoasă moare, lăsând în urma sa pe Busuioc, un băiat care o iubise nespus de mult. Pe timpul acela se întâmplase că fusese o mare secetă şi arşiţa soarelui veştejise toate florile. Tânărul îndrăgostit şi neconsolat mergea zilnic la mormântul fetei şi vărsa şiroaie de lacrimi. În ciuda vremii secetoase, la căpătâiul fetei a început să crească o floare cu un miros deosebit, udată mereu de lacrimile băiatului. De atunci, floarea a primit numele baiatului, “busuioc.” Poate că în numele acestei plante născute din lacrimile neconsolării, poate că în numele iubirii frânte înainte de a-şi consuma combustia, poeta şi promotoarea culturii scrise din Sighişoara, Gabriella Costescu, îşi publică cea de-a doua carte personală de versuri sub acest titlu. (Prima carte s-a numit “Lacrima de liliac”, Ed. Nico, Tg.-Mures, 2009). Dar, “În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, poate fi la fel de bine şi “În numele Tatălui, Fiului şi al Sfantului Duh…”, mai ales că busuiocul este folosit şi la prepararea aghiazmei, adică a apei sfinţite, cea cu care se sfinţesc locuri şi obiecte, şi care este obiectul unei preparări ritualice de Bobotează.

Planta, puternic înrădăcinată în tradiţiile româneşti, pe lângă “calităţi magice şi tămăduitoare”, este şi una a speranţei găsirii ursitului, pentru tinerele fete nemăritate, dar şi a iubirii, norocului şi prosperităţii, inclusiv a protecţiei faţă de forţele răului. Probabil, de aceea, autoarea o invoca, punându-se sub protecţia magiei acesteia, dorind, poate, astfel, să-şi protejeze versurile cărţii, să le purifice şi să le badijoneze, în delunga conservare, întru frumos.

Încă de la început, din vremurile mioriţei “laie”, aflăm cum”…O tufă de busuioc / De ani buni slujind/ Nemărginirea doinei….”, unde inima ei (a autoarei volumului în cauză), “picteaza legende/ În numele busuiocului” (poezia “În numele busuiocului”). Cele 40 de poeme ale cărţii, scrise şi imprimate în româneşte, sunt traduse şi în engleză, autoarea vizând, astfel, probabil, o întindere mai mare a receptării lingvistice, o internaţionalizare chiar, în condiţiile în care, Sighişoara, oraşul ei de naştere, dar şi al traiului cotidian, trăieşte din plin multiculturalismul, totul, probabil, în tendinţa generală de mondializare.

Impecabila traducere este realizată de prof. pastor Ion Buciuman realizator emisiune “Poezia Speranţei” la SPERANŢA TV Bucureşti, consultant şi revizor traducere, Irina Marinescu din Bucureşti, care sunt şi colegi ai Gabriellei înCenaclul “Fractali” – Bucureşti.

Cartea contine şi poeme olograf, menite de a da o mai mare tentă personală, dar şi desene în creion, realizate de cunoscutul miniaturist, artistul plastic Ioan Astaluş, în aceeaşi intenţie de umanizare, de carte “corpus” intim. Nu ştiu dacă autoarea acestor 40 de poeme şi-a propus o corespondenţa ale acestora cu cele 40 de zile de post, şi nici nu ştiu daca şi-a propus, programatic, şi o penitenţa, lăsând poemele să înfloreasca, în numele ei, în zilele de abţinere de la supliciile traiului “nechibzuit”, lipsit sau, poate, din contră, mustind de revelaţii poetice.

Cert este că Gabriella Costescu reuşeşte să dăruie o poezie surprinzatoare, prin curaj, prin forţă şi frumuseţea ideilor. Deşi cartea este inconstantă, eterogenă, din punct de vedere acapacităţii de trasfigurare, sunt totuşi multe poezii ce denotă un autor talentat, capabil de a aglutina texte convingătoare.

În ceea ce mă priveşte sunt, în general, destul de sceptic, fără a fi misogin, privind o anumită categorie de doamne onorabile şi destul de simandicoase, ce scriu poezie, doar pentru a-şi etala, ca o blană de nurcă, sufletul lor “nemângăiet”, mai mult pentru mulţumirea de sine şi pentru pizma suratelor din jur, ca o activitate bifată cu creionul roşu, Gabriella Costescu m-a convins de contrariu.

Ea are, categoric, ceva de spus, ieşind din sfera poeziei făcută în loc de goblen, în “lungi seri de iarnă”. Poezia ei are nerv, are coloană vertebrală, este picurătoare de reverie, spusele fiindu-i din categoria rară a “nemaispuselor”. Adeptă a expresionismului, pe un calapod folcloric, aceasta reuşeste convingatoare versuri, “pietre pentru templul său”, cum ar fi spus Lucian Blaga.

“Când pornesc oile la vale,/ Printre statuile brazilor,/ Talanga behaie blând/…” (poezia “În Numele busuiocului”); “Am văzut umbra ta,/ Alungită la plecare,/ De lumina/ Ce se isprăvea/ În candelă…” (poezia “Realitate”); “..Am vărsat în stradă butoiul furiei,/ Procopsiţi am fost cu aleşi…” (poezia “Negustor”); “…La sărbătoarea cuvântului,/ Am să tălmăcesc lumina,/ Harfă orfeică,/ Întru linişte.” (poezia “Din condei”); “Plânge în teascuri/ Lacrima viei,/..…/După frângerea în vie,/ În visul tescuit,/ Scriu cronica mustului”. (poezia “Dezlegare la cules”).

Am găsit, de asemenea, poeme întregi menite de a fi remarcate: “În numele busuiocului”, “Exil”, “Lugubru”, “Ard”, “Femeia lui Folclor”, “La solstiţiu”, “Tributar minţii”, “Ignoranţă”, “Cântecul unui lutier”, “În lumea de azi”, “Iarna gri”, “Să nu frângi” etc. Gabriella Costescu are capacitatea de a struni cu dibăcie şi simt textul poetic, de a-l dirigui spre gradele de emoţie dorite, de a-l face să rezoneze dupa coardele proprii, după propriile simţaminte. Se simte, dincolo de plăcerea scrisului, experienţa scrisului, deşi, paradoxal, autoarea a mai publicat doar două cărţi. Cred în poezia Gabriellei Costescu, atât în poezia prezentă, cât mai ales în poezia viitoare, în capacitatea acesteia de a recreea încântare, de a decopeta lumea înconjuratoare, dându-i noi carate de frumuseţe.

Voi încheia rândurile de întâmpinare a noii cărţi cu o frumoasă poezie, dedicată timpului şi vârstelor omului, cu însăşi autoarea, ca “material didactic”: “Când eram mică,/ Aveam nevoie de cineva/ Să-mi sărute genunchii/ Juliţi/ De zbenguiala copilariei./ Apoi am devenit femeie/ Şi e nevoie,/ Să-mi julesc genunchii,/ Pentru toate dorurile mele./ Cine să mi-i sărute, Doamne?/ Unde e mângâierea mea/ Şi ce mă voi face?/ Lacrima femeii/ Curge mai fluviu/ Decât lacrima copilariei!” (poezia “Mângâierea”).

Valoros este faptul că alături de Gabriella au fost colegii din Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” Piri Hanea, Ştefania Pârlea, Floare Balint, Nicolae Codrea, Anda şi Florin Voican, Marcela şi Pompiliu Rezeanu, Erica Bănărescu. Colegii Traian Comşa şi Anda Voican au cântat la chitară pe versurile Gabriellei, cât şi alte melodii.

Prima profesoară de limba şi literatura română a Gabriellei, din clasele V-VIII, doamna Anikó Domoko. De când este domnia sa profesor, din generaţiile educate de ea, au ieşit elevi care au diverse profesii, nici unul însă poet. “Nu ştiu cu ce am contribuit la realizarea ca poet a Gabriellei, poate cu recitările pe muzică clasică sau cu orele în aer liber de pe deal cântând cu chitara, cert este că trebuie să rămână “luptătoarea luminii” aşa cum am citit într-un poem.”

Foşti colegi şi prieteni din copilărie, sora ei Angela, au primit autografe de la Gabriella, florile primite, cele mai multe cu ornamente de busuioc, au întregit ritualul de purificare sufletească din locul acela. Totul a fost la înălţimea poeziei Gabriellei. Succes.

 

Profesor RĂZVAN DUCAN


DSC 5296

DSC 5299

DSC 5347

DSC 5352

User Rating: / 1
PoorBest 

rosia2 2


Se întîmplă la noi, în munţii Apuseni. Pe tacute ! Muntii Metaliferi - Iazul de decantare Valea Sesii

rosia2 2 Dimineața pornim pe ruta Lupsa - Hădărău - fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case. rosia2 2

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în munții metaliferi aproape de Roșia Montană, glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.

rosia2 2

Bineînțeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică. rosia2 2

Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

rosia2 2

Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.

rosia2 2

 

Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drepti că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

rosia2 2

 

În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul. Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul. Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca. Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.

rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2

 

Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.

rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2

 

Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e ireal, pe alocuri ai senzația că ești pe altă planetă. În fața ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele deversate. Noi am numit generic aceste substanțe cianuri.

rosia2 2 rosia2 2

 

E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol și își duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.

rosia2 2 rosia2 2

 

Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. intr-adevar lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar... Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care a refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta in fiecare zi? Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat. Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei Montane. Se spune că și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Și tot așa, sacrificind niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta de la Valea Sesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare. După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a iesit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei, nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.

rosia2 2

 

Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.

rosia2 2

Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit pe nisipuri instabile, am traversat pâraie de culoare verde. Am călătorit practic pe tarimuri nepamantene. Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va intimpla asta? Ca si concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi sa treaca macar odata si sa vada acest iaz de decantare, sa traga niste invataminte si sa nu mai repete greselile trecutului. Fac un apel catre cei care citesc acest text sa arate articolul si pozele prietenilor, cunoscutilor, sa il distribuie pe retelele de socializare. În Munţii Apuseni se gasesc 24 iazuri de decantare.

Stimati cititori,

As dori sa va propun in lunile urmatoare o serie de articole care sa trateze pacatele capitale (pacatele de moarte). Pentru inceput, sa ne readucem aminte care sunt acestea:

  1. luxuria (desfrâul/pofta)

  2. gula (îmbuibarea)

  3. avaritia (avariția/lăcomia)

  4. acedia (acedia/descurajarea/apatia spirituală)

  5. ira (furia)

  6. invidia (invidia)

  7. superbia (mândria)

Aceasta este lista pacatelor pe care o propune Papa Grigore cel Mare in secolul al saselea. Biserica Catolica a adaugat o lista revizuita a pacatelor in anul 2008, lista care nu inlocuieste vechile pacate, ci se adauga acesteia. Ele sunt1:

  1. Distrugerea mediului înconjurător

  2. Experimentele științifice a căror natură morală este discutabilă

  3. Manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului

  4. Consumul sau traficul de droguri

  5. Injustiția socială care duce la sărăcie

  6. Avortul

  7. Pedofilia

Primul pacat care va fi analizat este “superbia” – mandria. Despre el vom citi in articolul care va fi publicat in luna noiembrie. Doresc ca acest demers sa ne fie o pregatire spirituala pentru a intampina asa cum se cuvine Nasterea Domnului nostru Isus Hristos. Articolele vor fi acompaniate de cate o poza a artistului francez Gustave Doré.

superbia

Paul Gustave Doré – Lucifer - Mandria

Ioan Iulian Hotico