ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



La Comrat, interesul locuitorilor pentru studierea limba română pare să fie tot mai mare. Oamenii pot să învețe româna grație cursurilor gratuite organizate de Institutul Limbii Române de la București. Cea care le predă limba româna locuitorilor din regiunea găgăuză și le vorbește despre istoria și valorile românești este profesoara Carmen Dimitriu, care decenii rând a fost profesoară la Iași.

Într-un interviu pentru Radio Chișinău, realizat de Cristina Popușoi, profesoara Carmen Dimitriu povestește despre studenții săi și despre experiența pedagogică din regiunea găgăuză.

Ei vin foarte motivați să învețe limba română. Îi fac să înțeleagă că ceea ce le spun eu nu are nicio legătură cu politica. Îi învăț limba și valorile care stau la baza civilizației românești. Încerc să o fac cât mai sincer, să-i atrag, să le placă. Sunt fascinați. Cam o dată la două săptămâni le fac prezentarea orașelor românești și sunt fascinați de frumusețea țării noastre. Sunt fascinați și de limbă”, spune Carmen Dimitriu.

Profesoara spune că are peste 150 de cursanți care vin la orele ei să învețe limba română. Pe lângă studenții și funcționarii de la Universitatea de Stat din Comrat, la cursurile de limba română sunt și locuitorii din regiune și angajații instituțiilor de stat.

„Am și studenți externi: cetățeni ai orașului Comrat și din împrejurimi, care după serviciu vin să învețe. Am și cursanți de la instituții: de la situații de urgență, de la Curtea de Apel, de la Judecătorie, vine chiar și un tâmplar Fiodor, care este cel mai fervent și nu lipsește niciodată de la cursuri. Este cel mai fervent și asta mă impresionează. De curând au venit și niște elevi de clasa a X-a cu predare în limba rusă. Mi-a plăcut atât de mult entuziasmul lor, încât i-am primit și pe ei. Am o grupă de externi care lucrează în cele mai diverse domenii: antreprenori, juriști, o vânzătoare la magazin, un lucrător la autoservice. M-au rugat să le organizez și o excursie în România, pentru că le-am prezentat Brașovul, Sibiul și sunt foarte interesați. Le-am spus că dacă vor o excursie vor trebui să vorbească doar românește, și mi-au promis că se vor strădui să vorbească doar românește”.

Lector de limbă română la Facultatea de Cultură Națională de la Universitatea de Stat din Comrat, crede că interesul sporit pentru limba română se datorează conștientizării sociale. În opinia ei, tot mai mulți locuitori din regiune înțeleg că limba română este un pașaport pentru Europa.

„Cred că e o conștientizare a oamenilor. Eu am contribuit puțin: să-i fac pe toți să le placă și să vină cu drag la cursurile mele. Probabil, pe plan social există o conștientizare că le trebuie limba română. Dacă nu ar considera că învață ceva, nu ar veni. Mă bucur că descoperă o cale de comunicare, practic limba română este un pașaport pentru Europa și din ce în ce mai mult, și adulți și tinerii își dau seama de acest lucru”

Oamenii care o cunosc pe profesoara de română Carmen Dimitriu încearcă să-i vorbească în română când o întâlnesc. De multe ori în afara cursurilor, o opresc și o întreabă cum este corect să spună în română un cuvânt sau altul.

„Vorbesc cu ei și în românește și puțin în rusă, din ce știu. Important e să fii amabil și atunci oamenii își vor răspunde la fel. Locuitorii Comratului sunt oamenii de treabă. Șoferul, care e pe autobuzul ce vine de la cămin spre universitate, mă cunoaște. Înainte îmi răspundea numai în rusă. Acum, dacă vede că am pornit pe jos, oprește și îmi vorbește românește și mă poftește să urc. În piață mă cunosc toate femeile. Zilele trecute, treceam așa prin piață, o bătrână mi-a spus chiar în românește, cei mai în vârstă știu mai bine, „Hai, nu treceți așa, cumpărați ceva și de la mine, măcar o ceapă!”. Bine nu s-a exprimat chiar așa de corect, avea și accent. E o comunitate mică, oamenii încep să te cunoască. Sunt așa de fericită prin magazin: „Doamna Carmen!”, pentru că aici nu se spune pe numele mare. Încearcă să mă întrebe în limba română sau să dacă e corect așa”.

Deși s-a ciocnit și cu unele prejudecăți și a fost întrebată de ce predă limba română și nu moldovenească, Carmen Dimitriu spune că a reușit să treacă peste aceste situații.

„La o lecție îi întrebam ce limbi vorbesc ei și un tânăr mi-a spus că a făcut limba moldovenească la școală. Eu l-am corectat, am spus: „limba română”. Și atunci, foarte revoltat, m-a întrebat de ce spun limba română. Atunci i-am spus: „Tu spune-i cum vrei, dar eu predau limba română, asta predau eu”. Am trecut peste, a devenit cel mai bun prieten al meu. Nu lipsește niciodată și chiar a progresat foarte bine. El învață limba română și asta este important pentru mine”, afirmă Carmen Dimitriu.

https://radiochisinau.md/interviu-carmen-dimitriu-in-gagauzia-au-inceput-sa-inteleaga-ca-limba-romana-este-un-pasaport-pentru-europa-audio---85691.html

Interviu realizat de: Cristina Popușoi

Pe data de 1 mai a.c. în Glastonbury(Anglia) s-a sărbătorit Beltane, sărbătoare de origine celtică, care marchează începutul verii şi celebrează frumuseţea vieţii, naturii şi a dragostei.

În fiecare an, această dată este un eveniment special, de veselie şi participare a comunităţii oraşului Glastonbury şi a vizitatorilor, în spiritul armoniei şi al păcii.

Mulţimea s-a strâns la crucea de piatră a târgului pe la orele 11.00.

Consilierul Jon Cousins i-a salutat jovial pe cei prezenţi, după care David Greenway, crainicul oraşului a anunţat cu o voce cordială şi solemnă începutul festivităţilor.

Au fost interpretate dansuri Morris şi au urmat cântece şi un moment poetic, iar apoi consilierul Denise Michell a citit Proclamaţia Zilei Globale a Dragostei al Fundaţiei Love (Florida, U.S.A.).

Extras: ”Toate formele de viaţă sunt interconectate şi interdependente. Totul participă în legătura Universală a dragostei. Dragostea începe cu acceptarea sinelui şi iertare.”

În 2016, Glastonbury a fost primul oraş al Regatului Unit al Marii Britanii care a proclamat Ziua Globală a Dragostei (proiect al TLF, Florida, U.S.A.), prin persoana primarului de atunci, Denise Michell.

Oamenii verzi (oameni vopsiţi cu verde care reprezintă copacii din natură) care au adus stâlpul de lemn al lunii mai (maypole), au fost întâmpinaţi în bătaia tobelor şi sunetul cornurilor.

Regele Verii şi Regina lunii Mai au fost încoronaţi în urale de bucurie, după care stâlpul de lemn a fost cărat pe umeri de oamenii verzi (green men), din centrul oraşului până la Izvorul Alb (White Spring), iar de aici după un scurt popas, pe dealul Bushy Coombe.

Morgana West, Ambasador al Păcii, co-fondator al Centrului de Primire al Pelerinilor (Glastonbury), a prezentat Lumânarea Albastră de Glastonbury şi semnificaţia ei profundă, fiind un simbol al Păcii şi Unităţii.

Stâlpul lunii mai a fost ridicat în mijlocul strigătelor de bucurie, decorat cu panglici colorate și s-a dansat în jurul lui. Au fost prezenți mulți turiști străini care au fost încântați de frumusețea tradiției și au apreciat păstrarea ei.

Glastonbury rămâne un tărâm de poveste, unde legendele încă trăiesc şi urmele lor sunt vizibile.

Corespondent: Tatomir Ion-Marius

FLORICA R. CÂNDEA

PREMERGERI

Sărbătoare a Libertății și a Azimilor, Sfintele Paști este precedat de Săptămâna Patimilor, Thanatos și Înviere, dar și Passione - Suferință! Printre care strecurăm, ca să fim pregătiți, o Taină! Cea a Floriilor! Premergerea Intrării Domnului în Ierusalim! Adevărat Ritual, încetățenit pe la casele satelor, acolo unde, săteni, dieci și prețioși preoți parcurg ulițele satului, în brațe cu buchete de sălcuțe, spre a fi sfințite.

Sărbătoare-mozaic, Sfintele Paști, cu o singură formă de plural, a termenului Pessah, Pesachim, ebr. sau lat. Pascha, este exprimarea multiplelor sensuri a Sărbătorii Trecerilor.
Azima, pâinea nedospită, sfințită, simbol al curăției, se servește în Noaptea Paștilor, corespunde, în Contextul Pascal, cu Pasca, anafura sub formă de cozonac, obținută din aluat dospit, ornată cu brânză dulce și stafide, la creștinii ortodocși. În conotații creștine Paștile sunt eliberări, de robii sau păcate, și premergerea către Înviere.

BATE TOACA...

Bate toaca, broașchile/Că mâne vin Paștile! Răsună și azi chemarea prevestitoare, acest glas, nemaicântat de nicio pasăre călătoare, care, în zile de primăvară își cată cuibul.
Copil fiind toaca răzbătea tot satul, urmată de surzenie de clopot până în Noaptea Învierii, când se-nconjura, cu Prapori, Biserica.Lumini aprinse , ca un Viu Sfeșnic, luminau Întunerecul Nopții, iar coloana formată din înfățișări umane semnifica Pelerinaj la Mormânt! 
Pentru noi, Paștile însemna haine noi, cusute la croitorii din sat, papuci de lac, cârpă pentru cap, învelită, după vârstă, dar și ouă roșii. Acestea erau vopsite din coji de ceapă strânse peste an în pod, în bășcuiețe de pânză, dar și din fire de lână roșie care nu puteau fi folosite la războiul de țesut pentru ponevi, țoale etc. Cojile de ceapă se fierbeau, la fel, se adăugau, după caz, și fire de lânuță, după care se introduceau ouăle spre a fi înroșite. Acestea, după ce s-au fiert, se lăsau puțin să se răcească și se ungeau, ca să lucească, cu slănină sau unsoare, cât o nucă. De asemenea, ouăle roșii, se ornau cu frunze de pătrunjel, sau alte plante cu frunze decorative, prin introducerea acestora într-un ciorap de nailon, se scăldau atent, și aspectul era unul natural, dat de stratul de unsoare care le dădea luciul.

DAR, CE MAI ÎNSEMNA PAȘTILE?

Plimbare prin... Centru, ieșitul pă uliță, păsusuori, care cu care și păradia-paradarea ținutelor! Ca să nu deranjăm cetele de feciori sau bărbați de toate vârstele, ne cumpăram Țucurnucă pă bâtă! De la Baba Lenca! Bomboane caramelizate, obținute dn topirea zahărului la care se adăuga miez de nucă mărunțit.

Dar cum era cu cei care se adunau pă Locu Piațului? Ciocnirea ouălor era, este și acum, un ritual! P-a dus-a! P-a luate-a! P-a mâncate-a! Și, cine credeți, dragi cititori, câștiga? Acel care avea Ou cu ghioantă! Vă las să ghiciți! Nu e vorba de Ou potcovit, de aceea cei are câștigau, aveau nevoie de coșeri de paie să și le care, acasă! Alții își umpleau buzunarele iar noi, copiii, ne făceam că ne împiedecam și le zdrobeam buzunarele...

Și totuși, culoarea roșu, roșie însemna Viață, sacrificiu, sânge vărsat... nu însă și exprimările și colportările, ce-i drept, mai nou, despre Formulele de adresare în aceste zile de sărbătoare, de primenire.

ȘI, TOTUȘI, CE MAI ÎNSEMNA PAȘTILE?

-Ce mai însemna Paștile? Tradiții, care astăzi s-au pierdut în negura vremurilor! Dacă Toaca încă răsună prelung cu solemnitatea de nezdruncinat, dacă Postul este o pregătire pentru suflet, alte cutume, tinerii, și nu numai, nu le mai practică. Ne referim aici la Jocuri! Cu rol de comunicare! Cum ar fi Jocul cu loptan-n lopițele! Lopta, mingea din zdrențe, pe care, tinerii o pregăteau și o dădeau peste două bucățele de scânduri, într-un loc anume din comună-La Pețu-n dâmbă! Sunt toponime și cognomene recunoscute, totuși, de sătenii în vârstă.

IEȘI MOȘI DE SUB COȘ…

Și ce se mai practica în Postul Paștilor? Ceea ce încântă un trecător, dacă se află în preajmă este făcutul cocoșilor! Pop corn... local și, nu oricum, ci sub descântec... cunoscut din veacuri.

Sătencele în vârstă mai păstrează ciurul-sita de azi. Și își pregătesc porumb de cocoși! Și foc cu jar potolit!

Se adună la uliță sau în gospodăria uneia, și, ținând sacrul Post al Paștilor, fac cocoși, descântând: „Ieși moși, ghi su coși, și pomnește tri cocoși/Unu mie, unu ție/Unu la Bacea Ilie!” Cu acest ritual, de sub jar, în ciur, cocoșii pocneau frumos, albi ca niște fluturi zburând a desprimăvărare! Și erau mulți! Se puneau, sub dosoi, într-o coșeriță, să se ajungă! 

Ce făceam, noi, copiii? Așteptam puicuțele! Boabele de porumb neplesnite bine, și ne amuzam că ne rămânea și nouă ceva, iar dacă nu le puteam zdrobi sau mesteca, fiind puțin dure, cel puțin le împrăștiam prin grădină la puicuțele adevărate! 

ȘI CE DACĂ te adresezi PAȘTE FERICIT! ești Cool, dar nu-i destul…

Glosată între foarte multe paranteze, această adresare, cu păreri împărțite, încearcă a elimina din sacralitatea ei și nici nu știm, ca mai demult, bătrânii satelor să își fi scos pălăriile unul în fața celuilalt invocând urarea drumeagului, care își scotea, la păscut, vitele, mă rog, ovinele. Paște fericit! Știm doar atât! Că de Sfintele Paști se primeneau curțile! Casele! Sufletele!

Am consultat, pentru acest material mai multe dicționare sau cărturari, spre a ne documenta cum este corect Paște! Paști! 

Dosoftei, 1575, Coresi,1589, L. Șăineanu, 1896, Densușianu, Varlaam, Coșbuc, Hasdeu, Delavrancea, Negruzzi ș.a folsesc forma de Paști, Păștiță, Pască rezumativ. Acestea sunt Paștile, de bucurie și veselie. Mai nou întâlnim și exprimarea Sărbătorile Pascale sau Paște, acceptate de DOOM2. Nu putem emite opinii, este atât de încetățenită exprimarea Sărbătoarea Pascală sau formula Paște Fericit, încât am încercat să conjugăm verbul a paște conform normelor gramaticale uzuale: Eu pasc/Tu paști, El, ea paște... astfel că, știut fiind faptul că oamenii nu pasc, este de la sine înțles că o vită paște la câmp sau vitele pasc la pășune.

Nu putem încheia aceste însemnări fără a ne referi la subsantivul-sărbătoare folosit în Expresii polisemnatice sau conotative, întâlnite în materiale de referință. Am ales, ca o concluzie doar Dicționarul Limbii Române, Ed. Acad. Române, 1954, celelalte derivând tot de aici.

TE ÎNTREB, DRAG CITITOR...

Paști fericit?... până la Paște?!!!!

Indiferent de plural sau singular, nu e în toate zilele, Paști!

Sau… La Sfintele Paști, catolicii, în a doua zi, merg cu stropitu, cu odicolon... sau ne referim la Paștile Blajinilor, blajinii - robmanii, cei dintâi oameni de pe pământ trăiau fără femeile lor, de fapt, stau, dar doar treizeci de zile! Blajinii, oameni pașnici, blânzi, din luma lor, îndepărtată, își primesc Paștile din Apa Sâmbetei, unde, localnicii le aruncă în apa curgătoare a Ostroavelor

Albe, coji de ouă roșii sparte din timpul înroșirii.

Ca să ne pregătim sufletește pentr Pașile Morților, vom face referire și la Paștile Cailor, două substantive, unul propriu, altul comun, în nominativ și genitiv, zi în care caii nu sunt înhămați la căruță, dar expresia ne conduce undeva spre un Niciodată! Este o expresie specific - legendă specific românească, numită și Joia Iepelor, potrivit Calendarului Ortodox corespunzând Ziua de Ispas. Postul Mare! Săptămâna Patimilor! Sfintele Paști! Mai până la Paști!

Frământări metafizice, catalogate, acceptate mai mult sau mai puțin de la Pasca-Paștile oferit în Noaptea Învierii, nu ar trebui să stârnească controverse dar nici nu ne putem abate de la anumite norme lingvistice (preferăm iar, Al. Graur, 1929-În uzul popular, e încetățenită Sărbătoarea de Paști). Cu una, cu alta, cu Numele propriu, de familie Pascal, prenumele Pascu, poporul român și românii plecați, de-acum, se vor saluta, în lungul lor drum, Happy Easter, Joyeux Paques, iar iepurașul cu sau fără tricolor va aduce, poate, nu ouă înroșite în coji de ceapă, ci multicolor spre deliciul tuturor!

Dar… nu uitați să sărbătoriți Marele Praznic al Învierii într-un Paști Frumos!

 

Parlamentul European a găzduit în perioada 10-11 aprilie evenimentul 
ExpoRomânia Bruxelles, organizat la inițiativa Asociației Internaționale 
a Întreprinderilor Creative, în contextul preşedinției României la 
Consililul Uniunii Europene.

La eveniment au fost prezenți europarlamentari, reprezentanți ai 
Ambasadei României şi ai Institului Cultural Român din Bruxelles, 
Inaltpreasfințitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei 
Occidentale şi Meridionale, cât şi un numeros public român şi belgian.

Expoziția de pictură a marelui Horia Bernea, vernisată de teologul 
Costion Nicolescu, expoziția de străvechi costume tradiționale din 
colecția muzeografului Marius Matei, expunerea despre Vlad Țepeş a 
istoricului Vasile Lupaşc, expoziția de fotografie "Personalități 
româneşti" prezentată de Asociația Românilor din Belgia, expoziția de 
carte a Institului Cultural Român din Bruxelles, conferințele, dansurile 
şi cântecele tradiționale, concertul la nai şi pian susținut de artiştii 
Raluca Pătuleanu şi Pavlov Deian, cât şi concertul grupului psaltic 
Tronos al Catedralei Patriarhale din Bucureşti care a încheiat 
evenimentul, au fost tot atâtea momente care au încântat şi emoționat, 
şi care au adus sau readus în atenția publicului valori culturale 
româneşti de o incontestabilă frumusețe.

Proiect de identitate națională, ExpoRomânia Bruxelles a avut ca 
obiectiv promovarea imaginii României în Europa în contextul 
președinției României la Consiliul Uniunii Europene şi descoperirea sau 
redescoperirea valorilor comune ale culturii românești și ale celorlalte 
culturi europene.

S-a urmărit, de asemenea, sensibilizarea factorilor de decizie politici 
la rolul benefic al artei, ca limbaj universal translingual, în buna 
comunicare dintre națiunile europene, în vederea încurajării promovării 
acestei comunicări, cât şi punerea în lumină a rolului frumosului în 
construirea unei lumi europene a concordiei și a culturii, ca valoare de 
bază a unei civilizații rodnice a secolului al XXI-lea.


*Printre partenerii media au fost si RTV Unirea și AJRP