Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 1
PoorBest 

DIASPORA POARTĂ IA

 

nurnberg

Atenție!
Concurs pentru Nürnberg!
Concurs pentru Viena!
24 iunie, orele 00:01 dăm START Fotografie!
Citiți condițiile de participare!
Succes!

Deutsch Rumänisches Forum Nosa Nürnberg

Concurs pentru Nürnberg!
Concurs pentru Viena!
24 iunie-„ Diaspora poarta IA“
În colaborare cu Bistrițeanul Ro și RadioTV Unirea-Austria organizăm un concurs de fotografie.
Partenerii noștri: Virginia Linul - LinIA Tradițională, Wedding Salon Raffaelo, Ria Money Transfer Austria și Produs în Bistrița-Năsăud vă premiază!
Citește regulamentul de participare!

La 24 iunie 1824, deasupra Apusenilor a răsărit o stea, AVRAM IANCU

Col.(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

 

iancu

 

Românii au avut parte în istoria milenară de mari conducători iscusiți, luptători și diplomați desăvârșiți, care au contribuit la miracolul supraviețuirii acestei națiuni pe aceste meleaguri.

În secolul al XIX-lea multe state și națiuni din Europa și din lume se găseau în plin proces de formare și modernizare a societăților. Marele mișcări revoluționare din cele trei provincii românești, Moldova, Țara Românească și Transilvania s-au constituit în pași hotărâtori spre realizarea visului milenar, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În Transilvania, se forma și se dezvolta un mare curent în conștiința românilor, dorința de unire, curent declanșat de marea răscoală de la 1784-1785, condusă de Horea, Cloșca și Crișan.

Într-o asemenea atmosferă avea să vadă lumina zilei, la 24 iunie 1824, în satul Vidra din Munții Apuseni, Avram Iancu-numit de moți „crăișorul munților”.

S-a născut  într-o familie de țărani moți înstăriți.

Zodia în care s-a născut îi prefigura o figură de mare erou național.

Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.

Având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat școala primară în satul natal, în crângul Târsa, fiind apoi mutat de părinți la Poiana Vadului și Câmpeni.

De aici pleacă la Zlatna, în anul 1837, unde urmează cursurile gimnaziale absolvindu-le în anul 1841. S-a înscris apoi la Liceul Piarist din Cluj, iar  începând cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj.

După absolvirea facultății, în anul 1846 cere să ocupe o funcție administrativă, solicitând să fie primit într-o slujbă de practicant fără salariu. Cererea sa a fost însă respinsă de guvernul din Cluj deoarece provenea dintr-o familie de iobagi, doar nobililor fiindu-le aprobate asemenea funcții.

În cele din urmă reușește să se înscrie cancelist la Târgu Mureș, la Tabla Regească (Curtea de Apel a Transilvaniei). 

În perioada când a fost cancelist la Târgu Mureș i-a cunoscut pe cei mai mulți dintre tinerii români care aveau să îi fie camarazi de luptă în timpul Războiului Național din Transilvania: Nicolae Bârlea, Iacob Bologa, Ioan Buteanu, Petru Dobra, Vasile Fodor, Iosif Hodoș, Ilie Măcelariu, Florian Micaș, Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Oros, Ioan Pinciu, Dionisie Pop Marțian, Samuil Poruțiu, Nicolae Solomon, Iosif Sterca-Șuluțiu, Dionisie Tobias, Amos Tordășianu. Tot în această perioadă îl cunoaște pe Nicolae Vlăduțiu, viitor prefect de legiune și pe Nicolae Mureșan, viitor tribun.

Izbucnirea revoluției pașoptiste maghiare din Ungaria și Transilvania, în luna martie 1848, îl găsea pe Avram Iancu la Târgu Mureș, alături alte câteva zeci de tineri români.

În acest timp soseau în Transilvania și primele informații despre revoluția de la Viena. 

La 22 martie, canceliștii din Târgu Mureș (200 de tineri de toate naționalitățile) au adresat un memoriu împăratului austriac și primarului orașului Târgu Mureș.

La 25 martie, tineretul maghiar din Târgu Mureș a organizat o manifestație patriotică, invitați fiind și canceliștii român. Obiectivul principal al tineretului maghiar era „uniunea cu patria soră” și abia după aceea eliberarea maselor largi din jugul șerbiei. Cu toate că inițial și tinerii români au fost de acord cu principiile libertăților proclamate de revoluția ungară, prin glasul lui Alexandru Papiu-Ilarian, aceștia au pus următoarele condiții: „Ca român, semnez petiția cu condiția ca, în cazul când s-ar realiza drepturile poporului și egalitatea sa, să se asigure tuturor națiunilor de limbă felurită din Transilvania și Ungaria existența națională și limba maternă, iar eliberarea din iobăgie să se îndeplinească fără nici o despăgubire bănească, deoarece țăranii au plătit destul, chiar prea mult, timp de mai multe secole, de când nobilii le uzurpă nu numai drepturile civile, ci și pe cele sacre umane.”

La această manifestare a fost prezent și Avram Iancu.

Încep să apară primele disensiuni între revoluționarii români și maghari.

La 26 martie 1848, în casa în care locuia Avram Iancu la Târgu Mureș, a avut loc o întrunire a tinerilor români, pentru a-l asculta pe Nicolae Bârle care sosise de la Blaj, unde avusese loc o întrunire a intelectualilor români.

Sfatul tinerilor a decis să țină o adunare națională la Blaj, cu scopul „de a se face pașii necesari în cauza națională”.

Astfel, la 30 aprilie 1848, în Duminica Tomii, a avut loc, la Blaj, o primă adunare a românilor transilvăneni, în cadrul căreia s-a hotărât organizarea, în luna mai a aceluiaşi an, a unei Mari Adunări Naţionale.

Pentru pregătirea acestei adunări, Avram Iancu a plecat în Apuseni, la moții săi, pentru a-I mobiliza la acțiuni politice, colaborând cu Simion Balint și Ioan Boteanu. Lozinca sub care Iancu mobilizase oamenii era „Voi sunteți poporul!”

Acesta a adresat moților următorul apel: „Cereți vârtos să se șteargă iobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sută de ori pământul care vă dădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult că l-ați plătit degeaba, pentru că acela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri... Să caute de aceea cu toții a se uni cu poporul, declarând fără sfială ungurilor că nu se odihnesc până ce nu se va recunoaște prin lege națiunea română și până ce nu va fi reprezentată în dietă, pentru a putea judeca în ce chip și sub ce condiții să se unească cu Țara Ungurească”.

La Adunarea Națională de la Blaj din 30 aprilie 1848, Avram Iancu a participat, alături de Ioan Buteanu, în fruntea a 2.000 moți, fiind primit cu entuziasm de românii prezenți la adunare.

Cu toate interdicțiile impuse de autoritățile ungare din Transilvania, adunarea și-a atins scopul, Avram Iancu, Buteanu și Papiu-Ilarian își asumă riscul și, prezintă revendicările românești. S-a hotărât convocarea unei noi Adunări Naționale la Blaj în zilele de 3/15 mai 1848.

Astfel, Avram Iancu pleacă din nou în Apuseni, mobilizând moții în vederea revenirii la Blaj.

Încet, încet, spiritul revoluționar se inflamează printre moți, iar Munții Apuseni încep să devină reduta de neînvins a românilor în lupta pentru obținerea drepturilor sociale și independența Transilvaniei.

La Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, Iancu a participat în fruntea a 10.000 de moți, organizați și disciplinați militărește. El a sosit la Blaj în data de 15 mai și a luat parte la toate discuțiile, iar moții săi au asigurat paza și ordinea adunării, la care au participat zeci de mii de țărani români, precum și revoluționari moldoveni și munteni. De asemenea, Iancu a vorbit românilor, expunându-le și explicându-le revendicările națiunii române din Transilvania. La această adunare s-a decis trimiterea a două delegații românești, una la Viena, pentru a prezenta împăratului doleanțele românilor, iar alta la Cluj, pentru a le prezenta Dietei Transilvaniei.

La sfârșitul lunii mai 1848, Iancu, alături de fruntașii români din Munții Apuseni, au ținut o consfătuire la Câmpeni, pentru a decide atitudinea de urmat în privința iobăgiei, care încă nu fusese ștearsă legal. Avram Iancu a oferit autorităților și o alternativă legală de desființare a iobăgiei.

Dar guvernul Transilvaniei nu a ținut cont de propuneri și, la 29 mai 1848, decretează la întrunirea de la Cluj unirea Transilvaniei cu Ungaria.

La sfârșitul lunii mai 1848 la Abrud s-a format garda națională maghiară, iar Iancu a fost amenințat de autoritățile locale.

În aceste condiții, la 19 și 20 iunie Avram Iancu a făcut cu moții două exerciții de mobilizare, la care oamenii s-au prezentat înarmați și disciplinați militărește, organizați pe subunități și cu comandanții în frunte.

La 21 septembrie 1848, Avram Iancu, în fruntea a 6.000 de moți înarmați, a participat la a treia Adunare Națională de la Blaj. La adunare erau prezenți cca 60.000 de români din toată Transilvania.

Românii au cerut la această adunare națională încetarea persecuțiilor împotriva lor, care luaseră amploare mai ales după ștergerea iobăgiei, ridicarea stării de asediu și reintroducerea ordinii prin intermediul legii, nu al forței. De asemenea, românii nu au recunoscut unirea Transilvaniei cu Ungaria, făcută, împotriva voinței lor declarate, de către guvernul maghiar de la Cluj, și au solicitat să se înființeze gărzi naționale românești, înarmate de către armata austriacă așa cum aceasta le-a înarmat pe cele maghiare, constituite deja de multă vreme. Avram Iancu s-a aflat printre semnatarii procesului-verbal al adunării, care în final a proclamat „constituțiunea împărătească austriacă”, deci opunerea și mai dură față de revoluția ungară și revenirea la situația dinainte de 25 aprilie 1848.

Avram Iancu pleacă din nou în Apuseni și, la 19 octombrie 1848 înființează în Țara Moților „Legiunea Auraria Gemina”, în fruntea căreia este numit prefect, iar Ioan Bălaș și Ioan Constantin Boeriu viceprefecți.

Baza juridică a organizării Landsturm-ului românesc a fost constituită din punctul 10 al Petiției Naționale adoptate de Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, care „cere înarmarea poporului sau gardă națională spre apărarea țărei în lăuntru și din afară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români”.

Primele tabere de instrucție au fost înființate la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina.

Organizarea apărării moților în Munții Apuseni de către Avram Iancu, au conținut primele elemente de strategie, logistică și de producție de arme și muniții ale unui viitor sistem militar specific unei armate moderne, constituită după Unirea Principatelor Române de la 1859.

Singura legiune românească despre care se știe că a avut drapel a fost Legiunea Auraria Gemina. Acesta era în culorile naționale actuale, albastru-galben-roșu, dispuse orizontal, cu culoarea roșie în partea inferioară.

Până la sfârșitul lunii iulie 1849, Avram Iancu a desfășurat o adevărată epopee a românilor din Țara Moților, pentru apărarea cauzei revoluției: obținerea drepturilor fundamentale, crearea unei entități statale care să cuprindă cele trei provincii românești.

Alianța dintre armata austriacă din Transilvania, condusă de generalul Puchner

și Avram Iancu nu prea a dat rezultate, cu toate că moții au acționat în momente cheie pentru consolidarea dispozitivului militar în jurul Apusenilor.

În zilele de 19 și 20 ianuarie 1849 Avram Iancu a participat la o conferință la Zlatna, la care au participat toți prefecții români, precum și revoluționari români refugiați din Muntenia. Scopul era stabilirea planului de acțiune în noua situație, când după ofensiva din decembrie a generalului maghiar de origine poloneză Josif Bem, Transilvania era aproape integral cucerită de armata maghiară.

Spre sfârșitul lunii martie 1849, combatanții români din Munții Apuseni erau complet înconjurați în munți de trupele ungare.

Generalul ungur Janos Czecz apreciază în memoriile sale că între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au ținut în șah aproximativ o treime din efectivele armatei maghiare din Transilvania (cca 10.000 soldați), a căror lipsă a fost puternic resimțită în luptele duse de maghiari împotriva rușilor și austriecilor.

În condițiile în care sistemul de apărare organizat de Avram Iancu, era de nepătruns de către trupele maghiare, la 14 iulie 1849 conducătorul revoluției maghiare Kossuth încearcă o înțelegere cu acesta, împuternicindu-l pe Nicolae Bălcescu să plece în Munții Apuseni pentru a-l convinge să facă o înțelegere, în schimbul acordării unor privilegii. Dar demersurile s-au încheiat cu un eșec. Armata maghiară era amenințată cu dezintegrarea în contextul puternicei ofensive austro-ruse din Transilvania.

Avram Iancu nu a acceptat condițiile de pace, în contextul în care se întrevedea o victorie a armatelor ruso-austriece în Transilvania.

Sursele maghiare indică faptul că românii au avut un rol foarte important în înfrângerea revoluţiei maghiare, deoarece pe parcursul ostilităţilor jumătate din forţele maghiare au fost ţinute în şah de către români, dând astfel posibilitatea armatelor austriece şi ruse să înfrângă trupele maghiare mai repede şi mai uşor. De asemenea, rolul românilor în apărarea cetăţii Alba Iulia, atât direct cât şi indirect, este indiscutabil de o mare importanţă, această cetate fiind la un moment dat singurul oraş din Ardeal care se mai afla în stăpânirea austriecilor, după căderea în mâinile maghiarilor a Clujului, Sibiului şi Devei, cele mai mari, importante centre urbane transilvănene.

La începutul lunii august 1849, generalul rus Lüders intră în Alba Iulia și îl invită pe Avram Iancu pentru a-l cunoaște, a-i înmâna un cadou drept recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl aprovizioneze cu muniția necesară. Întâlnirea a fost împiedicată de armata austriacă și, în aceste condiții Avram Iancu ordonă trupelor lăsarea la vatră.

După terminarea ostilităților, Avram Iancu a continuat pe căi legale să lupte pentru obținerea drepturilor românilor din Transilvania, făcând nenumărate deplasări la Viena, Cluj și Sibiu, unde s-a întâlnit cu împăratul Franz Josef, care îi recunoștea meritele, dar care nu a emis deciziile necesare să rezolve doleanțele românilor.

Revoluţia românească din Transilvania a fost singura revoluţie din 1848, din Europa care nu a putut fi înfrântă cu forţa armelor.

În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit de o boală psihică. Starea sănătății sale psihice a început să se deterioreze la sfârșitul anului 1852.

Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848.

În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș. A fost îngropat cu funeralii naționale la 13 septembrie în Panteonul Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă "Gorunul lui Horea".

La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu.

Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat "erou al națiunii”.

Înmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încă din data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia.

Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie 1872, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de 2 kilometri, a pornit spre Țebea.

Pe tot parcursul s-a cântat "Marșul lui Iancu" și "Deșteaptă-te, române!". Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia porneau din Baia de Criș. În fruntea convoiului mergea un tânăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de armă, în semn de onoruri militare.

Crucea de piatră a fost donată de preotul român Ioan Tisu, iar pe ea a fost inscripționat simplu: "AVRAM IANCU, ADV(OCAT), PREF(ECTUL) LEG(IUNILOR) ROM(ÂNE) în anul 1849-9. +1872”.

Necrologul lui Avram Iancu din "Telegraful român" spune:"viața lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieții noastre naționale”.

 

A consemnat,

Col(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

 

Președintele Grupului de Inițiativă „CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018”

 

 

 

Alba Iulia, 21 iunie 2018

 

 

 

Ca-n Zimbabwe: un jurnalist german

în duba jandarmeriei române

 

welle

 

Jandarmeria română l-a reţinut, miercuri seară, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, pe cetăţeanul german Paul-Arne Wagner, jurnalist independent, colaborator al mai multor publicaţii, între care Süddeutsche Zeitung.

 

Este două dimineaţa şi câinele Corbu latră să trezească întregul bloc din vecinătatea centrului capitalei României. Nu înţelege prea bine de ce a trebuit să petreacă atâta vreme singur în această zi de 20 iunie - mai mult decât de obicei. Dar aşteptarea a luat sfâşit şi se bucură să-şi anunţe tot cartierul că Mădălina Roşca şi Paul-Arne Wagner s-au întors acasă. Nu este prima dată când merg la protestele anticorupţie din Bucureşti. De un an şi jumătate, de când actuala majoritate parlamentară de la Bucureşti a început asaltul asupra justiţiei, Mădălina şi Paul, amândoi jurnalişti, filmează şi fotografiază la mitingurile din faţa Guvernului sau a Parlamentului ceea ce li se pare că merită să nu fie uitat. De la feţele şi vocile pieţei până la modul în care autorităţile tratează protestele. De la forţa argumentelor până la argumentele forţei.

 

 

Paul-Arne Wagner: „A fost un moment în care s-a produs haos!“

În seara aceasta, Paul nu a apucat să fotografieze foarte mult. Pe când iluminatul stradal începea să completeze lumina tot mai slabă a amurgului, printre protestatari şi-a făcut apariţia o mică armată de mascaţi. Jandarmi în armuri de confruntare. Nu păreau să caute pe cineva anume. Se mişcau de parcă ar fi vrut să intimideze protestatarii. Până la urmă, i-au iritat. Dar n-au reuşit să-i provoace. „În general, protestatarii români nu se lasă provocaţi“, spune Mădălina. Cu toate acestea, povesteşte Paul, „a fost un moment în care, acolo, s-a produs haos. Dacă a fost sau nu ceva premeditat, nu pot să spun. Cert este că lucrurile s-au precipitat – din senin“. În acel haos, patru braţe l-au înşfăcat pe firavul ochelarist cu plete şi l-au înghesuit într-o dubă care a părăsit degrabă piaţa. Mădălina a filmat scena. Cele două ore şi jumătate ce au urmat au două poveşti.

 

Paşaport pentru suspiciune

Când nu ştii nimic, două ore şi jumătate durează o scurtă veşnicie. Mădălina, soţia jurnalistului, nu a ştiut nimic: unde este Paul, de ce l-au luat jandarmii, cum să-l ajute. „L-am văzut înhăţat de jandarmi şi am continuat să filmez. Îmi cer iertare, Paul, poate ar fi trebuit să fac altceva, să te scot de acolo...“ Paul zâmbeşte, dar îl macină o nedumerire: a fost primul care le-a ieşit jandarmilor în cale sau l-au căutat? Motive să fie în vizorul cuiva ar fi: casa de producţie media pe care Mădălina şi Paul o deţin, Passport Productions, a lansat, la începutul primăverii, un tulburător documentar despre sărăcia din judeţul celui mai influent politician din România, şeful partidului de guvernământ şi al Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. Şi tot ei au documentat, cu filmări detaliate, abuzuri comise de jandarmi de-a lungul protestelor anticorupţie. Jurnalist de cursă lungă, Mădălina a ales să filmeze. În scurt timp, însă, un al treilea jandarm i-a tăiat calea – chiar când îl urcau pe german în dubă. Pe înregistrarea video se mai observă doar reflexiile marginilor lucioase ale rucsacului lui Paul pierzându-se îmbrâncite în bezna din maşină „Am încercat să scot telefonul, să filmez cu el şi să transmit live pe Facebook. Nu am avut însă reţea şi, oricum, între timp, maşina jandarmeriei plecase“. În minutele ce au urmat, alţi oameni din mulţime au fost şi ei reţinuţi şi urcaţi în dube. Mai tîrziu, spre dimineaţă, Paul avea să comenteze mâhnit pe Facebook: „Pentru ceilalţi oameni ridicaţi nu au existat o ambasadă şi un minister de externe ale Germaniei, unde să li se reclame ridicarea. Pentru că ei sunt români“.

 

Noaptea cea mai ciudată dinaintea zilei celei mai lungi

Cealaltă faţă a poveştii începe în braţele puternic exersate care l-au purtat pe Paul până în interiorul dubei. De fapt, un van – culmea ironiei – de producţie germană ale cărui scaune au fost scoase şi în care se aflau cauciucuri. „Nu pot să spun când şi cum m-au apucat. Nu ştiu dacă eram pe trotuar sau pe trecerea de pietoni. Parcă eram pe trecere şi era verde“. Piaţa era, la acea oră, ocupată de protestatari, iar Paul nu era nici pe de parte singurul de pe acea trecere de pietoni – devenită oricum inutilă. „În câteva secunde m-au băgat deja în maşina poliţiei. Am fost deseori, ca jurnalist, în locuri unde alţi oameni aveau probleme cu poliţia sau jandarmii, dar eu nu am avut niciodată. Nu mi-am imaginat nici o clipă că s-ar putea întâmpla“. Dar s-a întâmplat. „Era ca într-un film poliţist de proastă factură. Întrebam de ce sunt aici şi nu mi se răspundea. Întrebam unde mergem şi nu mi se spunea. Iar uşa maşinii se tot deschidea în mers“ – ceea ce, până la urmă, i-a permis lui Paul să reţină mici detalii despre traseul ce avea să se încheie într-o cameră sinistră a unei secţii de poliţie, cu mobilier îmbătrânit, zugrăveală la preţ redus, dulapuri expirate şi lumină rece. Vreme de două ore şi jumătate, agentul constatator Niculescu i-a înşirat lui Paul tot felul de motive care să-i justifice reţinerea. „Nu unul, ci mai multe. Dar nu toate deodată, ci când unul, când altul. Nu mi-a spus o abatere clară, un articol de lege pe care l-aş fi încălcat“. A stat izolat, acolo, fără să poată să dea vreun telefon. Din când în când a fost lăsat singur cu unul dintre jandarmii care l-au târât cu forţa în dubă. „M-am simţit intimidat şi am cerut să fie scos din încăpere“, spune el. Nu i-au permis să cheme un avocat sau un translator. Nici să sune Ambasada Germaniei. „La secţia de poliţie oricum trebuie să închizi telefonul – deci n-aveam cum să chem vreun avocat“. Într-un final, a fost pus în faţa unui proces verbal şi i s-a cerut să accepte un avertisment pentru obstrucţionarea activităţii jandarmilor. „Era scris mărunt şi greu de citit. Mai ales că nici nu mi l-au dat în mână. Mi l-au arătat de departe, ca şi cum s-ar feri să-l pot citi. Am spus că nu înţeleg ce scrie şi nu pot semna“. Povesteşte că agentul Niculescu şi-a apropiat palmele ca şi cum ar vrea să ţină între ele o carte şi le-a dus aproape de nas: „Aşa a ţinut hârtia şi a bombănit în ea că am făcut asta şi asta şi asta. Că l-aş fi apucat de braţ pe jandarm. Dacă îl vezi îţi dai seama: era protejat ca o broască ţestoasă şi de două ori mai mare decât mine. Am refuzat să semnez, pentru că erau numai minciuni!“ Şi-atunci l-au ameninţat că îl amendează cu 500 de lei – tocmai pentru că refuză să semneze.

 

N-ai CNP, nu pupi proces verbal, nici amendă

Într-un final, jurnalistul german a părăsit clădirea poliţiei fără o copie a procesului verbal şi fără amendă. „M-a sunat când i-au dat drumul – chiar din faţa secţiei“, spune Mădălina. „Nu ştia cum se numeşte secţia, nu i-a spus nimeni, dar din dubă a văzut, la dus, numele străzii – bulevardul Bucureştii Noi. Oamenii pe care îi cunoşteam şi care au fost cu mine au intuit că este vorba despre secţia 5“. Pe treptele de beton din faţa clădirii, Paul povesteşte, la ceva timp după miezul nopţii, primele impresii din detenţia temporară. Între timp vuiesc televiziunile şi radiourile despre cazul jurnalistului german săltat în Piaţa Victoriei. În timp ce îl descoasem, din clădirea secţiei 5 ies patru dintre jandarmii care au operat reţineri în timpul protestului. Unul dintre ei are bluza albastră a uniformei sfâşiată. E o strategie, îmi explică mai târziu Mădălina, ilustrându-mi cele spuse cu o înregistrare video: în timp ce îi bruschează pe participanţii la mitingurile incomode puterii, jandarmii se îmbrâncesc între ei şi tot între ei îşi rup hainele, pentru a putea justifica eventuale gesturi violente. „Jandarmeria Română aproape a lipsit cu totul de la mitingul partidelor aflate la putere“, a observat şi Paul.

 

Paul-Arne Wagner: „Nu pot să NU fac o comparaţie.“ Ca în Zimbabwe.

Este trecut de ora 1 noapte. După o lungă zi fierbinte, Piaţa Victoriei s-a cam golit. Mai sunt câţiva protestatari, stau întinşi pe asfaltul cald sub lună, ca la plajă, şi discută politică. Îşi asumă voturile rispite în ultimii 20 şi ceva de ani pe candidaţi care i-au dezamăgit. Când îl văd pe Paul se ridică să-l îmbrăţişeze. Vor să ştie ce i-au făcut cei care l-au reţinut. „Încercau să mă găsească în baza lor de date. Erau contrariaţi că nu-mi găsesc în actul de identitate CNP-ul. Păi, le-am spus, în Germania nu există CNP, am doar o serie, dacă ajută“. După două ore, în care nu i-au dat nici măcar un pahar cu apă, „erau deja disperaţi că nu mă găsesc în serverele poliţiei“ aşa că le-au pasat jandarmilor responsabilitatea de a-l verifica. Ceva ciudat s-a întâmplat, însă: la un moment dat toată lumea părea să-şi dorească doar să scape de Paul Arne Wagner. „Am mai fost ridicat odată la fel: în Zimbabwe. La fel a fost şi acolo. Fără explicaţii. Bine, nu am fost ridicat de poliţie de mai multe ori în viaţa mea. Aşa că nu pot să nu fac o comparaţie. Asta e“. Asta este. Şi ar mai fi ceva: Jandarmeria zice că jurnalistul german ar fi forţat „dispozitivul“ la o trecere de pietoni pe Bdul Aviatorilor. „Purtarea, la vedere, a unui badge inscripţionat PRESS nu reprezintă un act oficial“, se transmite într-o informare a Jandarmeriei Capitalei. Chiar aşa? Aşteptăm răspunsuri multe din partea autorităţilor!

 

Cristian Ştefănescu –

Deutsche Welle

 

 

Comunicat

 

Se spune din moși-strămoși că noaptea de Sânziene sau Drăgaica e una magică, în care toate minunile sunt posibile, cerul se deschide, zânele dansează și sărbătoresc  soarele, dragostea și pofta de viață. Am plănuit așadar exact în weekendul de dinainte de această noapte miraculoasă (23 – 24 iunie) o mare sărbătoare în inima orașului, în grădina de la Merlock, pe C.A. Rosetti nr. 37.

Pentru că toate fetele sunt zâne de Sânziene și trebuie să fie și mai frumoase, am pregătit târg mare cu peste 50 de meșteri pricepuți care ne aduc haine, bijuterii, accesorii felurite și multe alte lucrușoare cu care să vă împodobiți, pe care să le purtați, oferiți în dar sau luați acasă. Nu promitem că vă veți găsi ursitul la bâlciul nostru de Sânziene dar e un prilej bun să ieșiți din casă și să vedeți dacă a venit și el pe acolo să vă caute.

 

Cum cere tradiția, le aducem pe fetele pricepute de la Codițe colorate și împletituri să vă facă codițe colorate, pe Mirela care vă învață să faceți coronițe din flori și pe Laura care vă împodobește cu tatuaje temporare spectaculoase cu henna.

 

Zânele dansează de Sânziene așa că avem muzică pe terasă zilnic de la 16:00 la 20:00 cu Jay Ronin, iar sesiunile de echilibru pe balance board, asigurate de Fly Boards și atelierele de jonglerii cu Flamestorm pot fi văzute și ele ca un mod de a dansa. Zânele și cântă deci sâmbătă, de la 20:30, avem concert de jazz cu Ariana pe terasă iar după concert vedem cum focul transformă hobby-ul în pasiune și pasiunea în stil de viață, cu un spectacol de acrobație cu foc alături de Oțet Light and Fire.

 

Și cei mici care ne trec pragul parcului vor avea parte de sesiunile lor de magie, când lucrurile nu o să mai fie exact ce erau –  transformând lutul simplu în tot ce își imaginează alături de Marius Stanciu Ceramic, pictând ceramică sau îngerași din lemn și chiar experimentând cu linogravura și imprimarea prin serigrafie.

 

La Târgul de Moși avem grijă și de copiii care nu pot fi alături de noi așa că strângem rechizite, jucării și cărți pentru copii pentru cele patru grădinițe și biblioteca comunală din com. Rociu, Argeș așa că vă așteptăm să dăruiți din inimă pentru cei mici care nu au chiar așa de multe.

Lume, lume, toate bune! Acestea şi încă pe atât vă aşteaptă sâmbată şi duminică (23 și 24 iunie, între orele 10.00 – 21.00) în grădina de la Merlock.

Intrarea la toate evenimentele Grădinii cu Artiști este liberă.

Programul complet al Târgului de Moși îl găsiți pe pagina de Facebook Grădina cu Artiști (https://www.facebook.com/GradinaCuArtisti/) și pe site-ul http://gradinacuartisti.ro/. Următoarele ediții speciale, pline de soare, creativitate și relaxare ale Grădinii cu Artiști de vor desfășura într-una dintre cele mai mari și mai frumoase grădini ascunse ale Bucureștiului, Grădina Merlock (Str. C.A. Rosetti nr. 37): Grădina cu călătorii (21 – 22 iulie), Grădina Mariei (8 – 9 septembrie).

Parteneri media: Radio Guerrilla, Radio România Cultural, România Liberă, Agerpres, Iqads, Smark, acasa.ro, eva.ro, Kudika, Garbo, PRWave, Iqool, The Trends, 4arte, Revista Atelierul, Mujer, Fashion 8, Goingout, Bucharest Guide, Pro București, CityScout, suntparinte.ro, copilul.ro, Gokid, inoras.ro, Coțofana urbană, Munteanu, Kfetele, Gratuitor, bucuresteni.ro, Bucharest City App, Feeder, CityGuide.

Pentru orice alte informații: Anca Spiridon – This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it