Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Finalizarea raportului Grupului de Experți Guvernamentali privind problematica transparenței cheltuielilor militare (GGE - Group of Government Experts on the UN Report on Military Expeditures, MILEX), prezidat de Reprezentantul Permanent al României la ONU.

 

În perioada octombrie 2016 - iulie 2017 s-au desfașurat la New York și, respectiv, Geneva, lucrările Grupului de Experți Guvernamentali privind problematica transparenței cheltuielilor militare (GGE - Group of Government Experts on the UN Report on Military Expeditures, MILEX).

GGE a fost prezidat de Reprezentantul Permanent al României la ONU, ambasadorul Ion Jinga, și a reunit reprezentanți din următoarele state membre ONU: Angola, Argentina, China, El Salvador, Franța, Iran, Japonia, Lituania, Pakistan, România,  Federația Rusă, Spania, Statele Unite ale Americii și Tunisia.

În urma unor negocieri intense și laborioase desfășurate pe parcursul a trei sesiuni, GGE a adoptat prin consens un raport privind transparența cheltuielilor militare, ce a fost prezentat Secretarului General al ONU, domnul Antonio Guterres, care l-a aprobat recent. Raportul GGE a fost transmis apoi Adunării Generale pentru a fi adoptat sub forma unei rezoluții a ONU, în perioada celei de-a 72-a sesiuni care va începe la 12 septembrie 2017, la New York.

În scrisoarea sa către Adunarea Generală, Secretarul General al ONU amintește faptul că mecanismul privind promovarea transparenței cheltuielilor militare a fost creat în anul 1980 cu scopul creșterii încrederii și reducerii riscului de conflicte, iar eforturile de consolidare a acestui mecanism capătă o semnificație sporită în perioada actuală, caracterizată de o creștere a cheltuielilor militare globale. Secretarul General multumește, totodată, ambasadorului Ion

 

Jinga și remarcă faptul că raportul elaborat de grupul de experți guvernamentali condus de Reprezentantul Permanent al României la ONU conține o serie de recomandări importante pentru îmbunătățirea procesului de raportare și transparență a cheltuielilor militare.

Agenda de lucru a GGE s-a concentrat pe analiza factorilor ce ar putea contribui la creșterea participării statelor membre ONU la mecanismul MILEX, precum și relevanța acestuia în context regional. Raportul produs de către GGE și recomandările incluse în cuprinsul acestuia permit actualizarea și îmbunătățirea mecanismului ONU privind transparența cheltuielilor militare.

Din 1980 și până în prezent, a mai existat un singur GGE de evaluare a eficienței mecanismului ONU privind raportarea cheltuielilor militare, care a funcționat în perioada 2010 - 2011 și a fost condus de către ambasadorul Germaniei la New York.

Alegerea Reprezentantului Permanent al României la ONU, ambasadorul Ion Jinga, în calitate de președinte al Grupul de experți guvernamentali privind transparența cheltuielilor militare (MILEX), ce și-a desfășurat activitatea în perioada 2016 – 2017, a reprezentat o recunoaștere a contribuției constante pe care România o aduce la promovarea păcii și securității internaționale precum și la creșterea încrederii între state, la încurajarea unui climat de cooperare între state. A reprezentat, totodată, o reconfirmare a atașamentului țării noastre față de folosirea instrumentelor diplomației multilaterale în soluționarea problemelor cu care se confruntă astăzi omenirea.


TABĂRA SALIN ART TURDA 2017

SAU PICTORI TURDENI DESCOPERIND FRUMUSEŢILE CAVNICULUI

 

Redactor Cristina OPREA

La pragul de trecere dintrun anotimp spre celălalt, un grup mic de artişti turdeni, membri ai Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda au organizat o tabără de creaţie în oraşul Cavnic. Aceasta a fost posibilă cu sprijinul financiar al Salinei Turda. Această societate Salina S.A. încurajează dezvoltarea culturii în zonă, în special a artei plastice, având în vedere că a mai organizat şi alte tabere, inclusiv o tabără de sculptură sau chiar expoziţii temporare ale artiştilor turdeni.

Cei cinci protagonişti – Gavril Nechifor, Flaviu Bugnariu, Ovidiu Cosac, Alida Nagy şi Petre Purcariu – au găsit surse de inspiraţie în zona Maramureşului, în oraşul Cavnic. Aici se organizează numeroase tabere de creaţie datorită existenţei unei familii, soţii Tiberiu şi Elisabeta Veress. Domniile lor pun la dispoziţie artiştilor din zonă, dar şi din străinătate, pensiunea ,,Elisabeta”, pensiune ce o deţin, în special pe această perioadă de vară, pentru organizarea unor astfel de manifestări cultural-artistice. Spre exemplu, anul acesta au organizat din nou o tabără cu artişti din Ungaria, ce se află la cea de-a XI-a ediţie. Trebuie menţionat faptul că doamna Elisabeta Veress este un cunoscut artist plastic, ce îţi exprimă trăirile prin diferite mijloace – pictură, fotografie şi sculptură.

La încheierea taberei am dorit să aflu impresiile celor cinci plasticieni şi de aceea am luat fiecăruia câte un interviu. Trebuie să vă mărturisesc faptul că aceştia au mers la Cavnic şi cu o expoziţie de grup, dorind să îşi promoveze creaţiile nu numai cele personale, ci şi a altor colegi. Astfel la Casa Orăşenească de Cultură din Cavnic s-a deschis expoziţia de pictură ,,Culori de Turda” la care au participat Maria Cristea, Flaviu Bugnariu, Ovidiu Cosac, Manole Ciui, Alida Nagy, Gavril Nechifor, Cristina Oprea, Petre Purcariu şi Cornelia Vidraşcu.

 

Am să vă redau aceste scurte interviuri. Primul artist invitat la dialog este domnul Gavril Nechifor, preşedintele actual al Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda.

Cristina Oprea: Domnule Gavril Nechifor, impresii din Tabăra de creaţie plastică ,,Salin Art”.

Gavril Nechifor: Mulţumesc celor care au făcut trimiterea spre zona aceasta. Condiţiile au fost minunate. Galeria care ne-a găzduit pe simeze, impecabilă. Sper să ne fi ridicat şi noi la ceea ce ni s-a oferit. Şi ni s-a oferit foarte mult, ca şi condiţie, ca şi hrană şi găzduirea acestei expoziţii cu care am venit. Mulţumesc fiecărui participant la tabără şi celor care, din varii motive nu au reuşit să fie în tabără, dar ei au avut lucrări pe simeze.

C.O.: Ce credeţi că se va întâmpla în Turda când vor fi găzduiţi artişti din Maramureş, din Cavnic? Cum vor fi primiţi?

G.N.: Eram pregătit a spune că sper să se realizeze ceea ce doream, să se facă un schimb cultural între artiştii plastici din Cavnic şi artiştii plastici din Turda. Eu cred că va fi benefic şi sigur va fi benefic pentru publicul turdean, consumatorul de artă turdean va avea contact cu o altă manieră de lucru decât a plasticienilor turdeni.

C.O.: Tabăra s-a numit Salin Art fiind sponsorizată de Salina Turda.

G. N.: Da, Salina ne-a făcut bucuria ca prin sponsorizare să putem realize tabăra din Cavnic. Şi acum sigur lucrurile se vor închega şi pentru galleria turdeană şi sigur trebuie să vii cu o deschidere, cu o mulţumire faţă de cei care au găsit timp şi bani pentru artiştii plastici.

C.O.: Mă gândeam că lucrările realizate în tabără să fie expuse şi la Salină. Ce spuneţi?

G.N.: Da. Acolo există nouă sau zece şevalete pe care se pot expune. Vom găsi un moment în care spaţiul să fie puţin mai descongestionat şi cu siguranţă vom face expoziţia.

 

După această scurtă discuţie am abordat un dialog şi cu doamna Veress.

Cristina Oprea: Doamna Elisabeta Veress invitata expoziţiei ,,Culori de Turda”, gazda Taberei de creaţie plastică Salin Art şi bineînţeles o artistă care este prezentă nu numai în această tabără, ci în mai multe tabere vara aceasta, cu un program foarte bine stabilit. Cum aţi primit artiştii turdeni şi ce părere aveţi?

Elisabeta Veress: Foarte bine m-am simţit între artiştii din Turda şi doresc ca şi altă dată să fie alături de noi. Timpul a fost cam scurt, cinci zile este foarte puţin pentru creaţie, deoarece mergem şi pe teren de multe ori. Adevărul e că cel mai mult lucrăm pe teren şi dacă dorim să lucrăm mai mult trebuie să avem şi timp. Mi-a plăcut mult între artiştii turdeni şi aştept cu nerăbdare să ne întâlnim şi la anul, dacă este posibil. Sper că putem duce planurile mai departe, deoarece ar fi păcat să ne oprim. Idei avem pentru lucrări. Suntem doritori de lucru. Dorim să mergem un pas mai departe.

C.O.: Aşa cum spuneam aveţi un plan bine stabilit. Ce urmează în viaţa artistei Elisabeta Veress?

E.V.: După ce pleacă artiştii din Turda trebuie să continui mai departe, deoarece sunt chemată în Hodot, Satu – Mare pentru unsprezece zile. Creaţia este benefică şi pe dorinţa mea. Am să am timp să lucrez deoarece aici am lucrat mai puţin, deoarece am fost şi gazdă. Am mers şi pe teren şi tot ceea ce este frumos în zonă am încercat să arătăm – peisaje din Cavnic pentru că merită să le vedeţi.

C.O.: Organizaţi de câţiva ani tabere, dar sunteţi invitată în alte tabere, de către alţi organizatori. Cum este aceasată relaţie între a organniza şi a fi invitat?

E.V.: A organiza nu este simplu pentru că trebuie să faci faţă ca şi gazdă. Ca şi invitat este o plăcere deoarece pot să creez din tot sufletul.

C.O.: Ce vă place să pictaţi în mod special? Mă refer la faptul că aveţi compoziţii, flori, peisaje.

E.V.: Mă atrage orice. Mă atrage şi fototgrafia, chiar acum am adus de pe simeze câteva lucrări. Şi plus sculptura care mă atrage în ultimul timp.

C.O.: Ca personă sunteţi mignionă, dar aveţi lucrări de mari dimensiuni. Asta şochează puţin. Aşa delicată şi totuşi, aveţi o mare forţă. Cum de vă atrage sculptura?

E.V.: Deoarece numele meu de dinainte de căsătorie este Pietrar, care de fapt este un cioplitor şi poate şi de aceea încerc să fac ceva. Şi nu lucrări de mici dimensiuni că parcă nu am spaţiu să mă desfăşor.

C.O.: Expuneţi sculptură şi pictură în aceeaşi expoziţie?

E.V.: Sculptura este la început. Trebuie să ies din mediul în care trăiesc ca să pot creea, deoarece trebuie timp şi spaţiu, materialele şi sculele necesare pentru lucru.

C.O.: Este greu să sculptaţi?

E.V.: Nu e greu nimic dacă îţi place. Arta nu se poate face decât dacă îţi place.

 

O altă doamnă prezentă în tabăra de la Cavnic este pictoriţa Alida Nagy, o prezenţă discretă dar al cărui talent nativ este vizibil în lucrări. Desenează şi pictează cu mare plăcere şi se observă dorinţa de evoluţie.

Cristina Oprea: Doamna Alida Nagy ce părere aveţi de această simbioză, frumoasa întâlnire cu tonurile şi cromatică maramureşană şi oraşul Cavnic? V-a impresionat ceva în mod special?

Alida Nagy: Da. Mi-a plăcut tare mult. M-am simţit tare bine. Este un décor diferit şi plăcut în care mi-am propus să revin. Culorile, aerul, oamenii sunt diferiţi faţă de ce ştiam şi te stimulează, te îndeamnă spre pictură. Nu am făcut atât de mult cât mi-am propus, dar am adunat nişte impresii care sigur o să mă inspire.

C.O.: Era normal să nu terminaţi tot ceea ce v-aţi propus pentru că aţi şi vizitat zona. Spuneaţi că aţi văzut două biserici.

A.N.: Am vizitat două biserici specific locului. M-am regăsit şi pe mine altfel de cum mă ştiam. Am cunoscut şi colegii altfel decât cum îi ştiam în ,,captivitate” şi oamenii locului care sunt mult diferiţi faţă de cei din zona din care venim.

C.O.: Spuneaţi că doriţi să reveniţi. Tot în acelaşi anotimp?

A. N.: Nu neapărat, dar nu am nimic împotrivă. Ne-a primit cu ostilitatea a zece grade mai puţin care erau acolo de unde am venit, dar ne-am adaptat şi astăzi la plecare este soare, frumos, iar despărţirea este mai puţin tristă.

C.O.: În momentul în care aţi întâlnit aceşti oameni, ce v-aţi propus? Cum v-a arăta compoziţia pe care o să o pictaţi? În ce tonuri vedeţi locurile acestea?

A.N.: Locurile acestea te îndeamnă la culori mai vesele, chiar dacă anotimpul este unul de trecere, de fapt, de la vară la toamnă, deşi în pădure se văd déjà nuanţe care sunt mai calde, cu cât se răceşte vremea, nuanţele naturii devin mai calde, eu în mod obişnuit lucrez în tonuri mai blânde. Am să încerc să îmi aduc aminte de portul popular din zonă şi am să le înveselesc.

C.O.: Trăim tot felul de stări şi tensiuni în marile oraşe. În micile oraşe întâlnim liniştea. V-a copleşit liniştea Cavnicului?

A.N.: M-a surprns puţin pentru că mă aşteptam să găsesc oamneni mai încordaţi, dar sunt nişte oameni nu resemnaţi, împăcaţi şi cred că mi s-a transmis din simţirea lor. Nişte oameni care se refugiază în tradiţional, care nu uită trecutul, care ştiu să fie veseli, liniştiţi şi foarte ospitalieri.

 

Un participant deosebit al acestei tabere este regizorul Ovidiu Cosac, un maestru în arta fotografică.

Cristina Oprea: Domnule Ovidiu Cosac ne bucurăm de soarele răsărit la Cavnic, în tabăra Salin Art. Aş vrea să îmi spuneţi ce reprezintă această zonă pentru dumneavoastră, zonă pe care o revedeţi după douăzeci şi şase de ani?

Ovidiu Cosac: Reprezintă o experienţă nouă şi una pozitivă. În primul rând este natura, despre care nu are rost să vorbim, ea este mereu generoasă, dar, am întâlnit şi natura umană, care de asemenea a fost extreme de generoasă prin gazdele noastre – familia Veress - unde eu admir foarte mult armonia unei familii adevărate, unde cel care munceşte are răbdare şi se sacrifică pentru cel de lângă el, care este artist. Generozitatea acestor oameni a făcut posibilă o întâlnire scurtă, dar extreme de densă. Am cunoscut oameni noi şi prin ceea ce spune un înţelept, poate aceasta este cea mai important experienţă din viaţă, să cunoşti oameni noi, pentru că pe lângă cei pe care îi cunoaştem în jurul nostru, în viaţa cotidiană, în televizor vedem exemple, reeditări ale lui Vadim sau aşa mai departe şi în felul acesta în care noi am petrecut câteva zile, am cunoscut de fapt parte din societatea profundă. Oameni minunaţi care îşi fac treaba lor, care se ocupă cu blândeţe de nepoţi, de copii, de artă, de muncă. Şi asta e un lucru foarte tonic, minunat, să vezi blândeţe, competenţă, hărnicie şi multă prietenie, spre oameni care sunt prima cunoştinţă. Pentru mine această întâlnire a fost prima cunoştinţă cu această familie şi nu numai. Am mai cunoscut şi alţi oameni aici şi ceea ce am perceput este că toţi lângă care am stat, au o calitate umană deosebită. Şi asta nu poate decât să ne umple sufletele de bucurie.

C.O.: Fotografia, filmul şi teatrul.

O.C.: Dei am avut câteva, să zicem vreo două sesiuni, unde am văzut şi câteva filmuleţe făcute de diverse persoane. Am făcut fotografie, care e pasiunea mea. Spaţiul pentru fotografie e destul de generos, chiar dacă nu peisajul este prima mea opţiune. Am schimbat experienţe, am întâlnit elevi minunaţi care sunt pasionaţi de această zonă a fotografiei şi o fac organizat. Asta este foarte bine, pentru că astăzi fotografie face toată lumea, fotografie bună fac puţini pentru că nu ştiu, o fac intuititv şi fotografia, ca oricare dintre arte, cere o anumită pregătire. Ce să vă spun? Filmul era cumva tot din zonă. Am văzut nişte creeaţii ale unui domn din Baia Mare, extreme de interesante, domnul Felician Săteanu. Am văzut un film al lui Cornel Mihalache pe care îl ştiam bine şi care este făcut tot în zonă, cu un personaj extreme de interesant şi după mulţi ani de zile, ne-am uitat şi la filmul pe care l-am făcut despre Săpânţa şi zona civilizaţiei lemnului. Pe colegii de la pictură i-am văzut destul de fervenţipentru că nu poţi să rămâi impasibil la ceea ce ţi se oferă din punct de vedere al locului. Teatrul urmează în curând pentru că la Turda începe Festivalul Internaţional de Teatru şi sunt sigur că vom vedea lucruri minunate, mai ales că vreo trei din spectacolele care se joacă le cunosc şi abia aştept să văd publicul turdean cum va reacţiona.

C.O.: Vorbim de fotografia color, dar mai este fotografia alb-negru sau viaţa în alb şi negru.

O. C.: Fotografia alb-negru în opinia mea este cea mai expresivă pentru că nu vine culoarea să ne fure ideea, să zic aşa. Sigur sunt subiecte pentru fotografia alb-negru şi pentru color, însă repet, fotografia alb-negru care a fost începutul a rămas mijlocul de expresie, ca să fac un pleonasm, mijlocul de expresie cel mai expresiv. Sigur, peisajul este în principal pentru culoare, dar e bine ca cel care face fotografie să abordeze ambele laturi şi după aceea să decidă cum este mai bine.

C.O.: Avem nevoie de fotografie?

C.O.: Aici ar fi foarte multe de spus. În general a fost fiica vitregă a artelor şi a intrat relativă târziu prin anii 50 – 60. Sigur că cei care practică alte domenii o privesc uşor depreciativă din faptul că fotografia se poate multiplica imdeiat şi în nenumărate exemplare. Dar fotografia are atributele ei pe care alte arte nu le au, unul dintre ele ar fi surprinderea clipei pe care pictorul nu poate să o facă şi nici arta interpretativă, moment care este irepetabil şi care nu putem să îl aducem înapoi decât prin fotografie. S-a terminat cu galaxia Gutenberg. Cuvintele au fost folosite câteodată ca minciună, pe când în fotografie e mai greu sa minţi, adică realitatea se consemnează, nu se discută.

 

Şi după acest dialog despre frumuseţea acestei arte, urmează o discuţie despre culoare şi românism cu pictorul Petre Purcariu.

Cristina Oprea: De la Turda la Cavnic, un drum foarte bine făcut sufleteşte, pentru că de la expoziţia personal deschisă la Turda mergem spre tabăra de creaţie Salin Art. Cum vă simţiţi acum la încheierea acestei tabere?

Petre Purcariu: Mă simt trist că trebuie să plec, dar în acelaşi timp bucuros, aş putea spune fericit pentru că am ajuns aici împreună cu colegii din această frumoasă asociaţie, de care eu, de la Sighişoara m-am ataşat foarte mult de ei, dar aici i-am cunoscut altfel, de fapt cu toţii am fost altfel.

C.O.: Mediul?

P.P.: Da, mediul, care pe lângă frumuseţea zonei şi oamenii au mare, o foarte mare importanţă prin felul lor de a fi atât de deschişi cu noi. Mergeam pe stradă, la un moment dat, cu o sesiune de fotografie, pe străduţele acestea, copilaşii trecând pe lângă noi, îmi spuneau ,,sărut-mâna” sau ,,bună ziua”. Oamenii sunt foarte plăcuţi aici.

C.O.: Ce aţi pictat? Ce v-a impresionat aşa de mult încât să surprindeţi şi să lăsaţi pe pânză o urmă?

P.P.: A fost greu să decid pe pânză ce imagine să aleg, a zonei acesteia frumoase, dar am reuşit până la urmă să adaug o căsuţă pot spune, părăsită, dar cândva a fost locuită, dovedindu-se zugrăveala de pe acea căsuţă, care era în steag tricolor. Frumos.

C.O.: O pată de românism.

P.P.: O pată foarte mare de românism, văzând mai departe, aici chiar şi la biserici steagul este pus, chiar dacă s-a rupt, dar este acolo. E frumos.

C.O.: Sunteţi professor. Aţi dori să veniţi în zonă cu elevii?

P.P.: Eu da….dar ar fi greu să accepte elevii.

C.O.: De ce ? E prea multă linişte, nu există acel tumult din oraşele mari?

P.P.: Da. Acum, presupun, în felul meu, o zi poate ar fi frumos.

C.O.: O excursie practic.

P.P.: Doar atât. Trebuie să fie limitat tot acest lucru pentru a vedea şi ei frumuseţile.

C.O.: Aţi expus la Turda şi probabil că vă pregătiţi poate anul viitor sau peste doi ani. Lucrarea cu acea căsuţă a românismului o să o expuneţi?

P.P.: Da. O voi expune. Îmi doresc să o expun. Chiar dacă e un lucru pe care nu l-aţi ştiut îl voi spune. Mama mea este unguroaică, tatăl meu este român. Dar eu sunt roman.

C.O.: Dacă a existat această frumoasă întâlnire şi dumneavoastră sunteţi rodul acesteia, înseamnă că trebuia să ajungeţi aici să pictaţi.

P.P.: Da…. Dar încep cu vârsta, probabil, timpul în care tot mai mult înaintez, să cred în destin…în ceva anume…

C.O.: Sunteţi vorbitor de două limbi, ştiţi maghiară şi română. Pentru că este o zonă în care trăiesc şi maghiari, v-aş ruga să spuneţi un cuvânt de încheiere în ambele limbi.

P.P.: Am să spun în limba maghiară ,,Egeszseges minden iol” – sănătate pentru fiecare, sănătate la toată lumea.

Toţi avem aceeaşi credinţă, indiferent de naţie sau cine suntem noi. Dumnezeu să vă ajute şi totul să fie bine.

 

Apoi a urmat un dialog despre artă şi credinţă cu domnul Flaviu Bugnariu vicepreşedinte al Societăţii Culturale ,,Filarmonia” Turda .

Cristina Oprea: Domnule Flaviu Bugnariu, Tabăra Salin Art, prima ediţie sper, cum vă simţiţi acum, la încheierea ei?

Flaviu Bugnariu: Aveţi dreptate este prima ediţie, sperăm să nu fie şi ultima. Mă simt foarte bine, având în vedere bunătatea şi ospitalitatea cu care am fost primiţi de familia Veress, condiţiile pe care ni le-au pus la dispoziţie….mă simt foarte bine.

C.O.: Aţi lucrat! Aţi fost unul dintre cei mai prolifici artişti din tabără deşi timpul a fost destul de scurt. Ce va motivat?

F. B.: Locurile frumoase te inspiră şi oamenii buni. Să nu uităm totodată că această tabără a fost posibilă prin bunăvoinţa doamnei director Maria Simona Baciu de la Salina Turda. Salina a finanţat această tabără de creaţie şi pe această cale îi mulţumim doamnei director şi sperăm să nu fie ultima tabără finanţată de către Salină.

C.O.: De aceea s-a şi numit Tabăra Salin Art pentru că e normal să se amintească faptul că Turda are o ,,Poartă către Apuseni” şi către inima pământului. Aţi realizat şi lucrări ce au fost prezente şi în expoziţia ,,Culori de Turda”. Cum a fost vernisajul?

F.B.: Deci, au participat mai mulţi colegi de ai mei. Am fost mai mulţi în această expoziţie, într-un spaţiu frumos la Casa de Cultură a oraşului Cavnic, ce ni s-a pus la dispoziţie şi unde au fost condiţii foarte, foarte bune. Au venit invitaţi oameni din Cavnic, a venit televiziunea. Am avut onoarea de a prezenta lucrările noastre în prezenţa unui auditoriu care a apreciat munca noastră şi sper să le fi plăcut.

C.O.: Aţi fost puţini artişti în această tabără. Sper ca anul viitor să întâlnesc mai multe prezenţe artistice în plain-air, la lucru. Sunteţi vicepreşedinte la Societatea Culturală ,,Filarmonia” Turda. Ce părere aveţi de faptul că se organizează prea puţine tabere de creaţie. Din ce motiv?

F.B.: Cred că acest fenomen se datorează şi educaţiei pe care oamenii o primesc de-a lungul vieţii, care, în România spre artă este puţin cam deficitară şi întotdeauna se pune problema şi la o tabără de creaţie, problema financiară. Şi totdeauna trebuie să găseşti pe cineva dispus să tea jute financiar ca să poţi face aceste tabere de creaţie. Noi sperăm că vom dezvolta gustul pentru aceste tabere de creaţie unui număr mai mare de doritori care ar vrea să încurajeze arta în România. De altfel Salina este o poartă către lumea întreagă şi ne-a ajutat mult faptul că ne-a finanţat această tabără de creaţie.

C.O.: Aţi pictat două biserici. Ce înseamnă pentru dumneavoastră domnule Bugnariu, credinţa?

F.B.: Am pictat două tablouri cu biserici. Credinţa există în noi în fiecare şi sper să fie în fiecare. Credinţa în Dumnezeu este supremul omenirii, zic eu şi este un lucru minunat.

C.O.: În viaţă încercăm să depăşim anumite tensiuni iscate în diferite conjuncturi. O tabără de creaţie este ca o reuniune familială. Ce părere aveţi despre colegii care au fost în tabără?

F.B.: Colegii mei sunt artişti, unii fotografi, unii pictori, unii graficieni. Sunt nişte colegi frumoşi din punct de vedere al sufletelor şi fiecare a încercat să imortalizeze ceea ce a văzut, pe pânză, pe hârtie, fiecare folosind materialele pe care le-a avut şi care l-au inspirat. Eu am pictat acele două biserici fiindcă biserica maramureşeană este ca o rază de lumină trimisă pe pământ de către Dumnezeu şi este un simbol al Maramureşului, un symbol cunoscut în toată lumea. Şi dacă pe toată lumea a impresionat pe mine nu avea cum să nu mă impresioneze.

C.O.: Vă mulţumesc.

Astfel se încheie suita de interviuri luate artiştilor turdeni ce au făcut un scurt popas sufletesc în zona Maramureşului, filtrând peisajele prin sufletele lor şi redându-le cu generozitate. Probabil, în scurt timp creaţiile domniilor lor le vom regăsi pe simezele galeriilor de artă.

 

20170826 114845

 

20170826 115103

 

20170826 115141

 

20170826 115347

 

20170826 132958

 

20170914 003511

 

AFIS EXPOZITIE CAVNIC 1

 

Tabara SALIN ART

Prima ediţie a Taberei (Inter)Naţionale de Literatură „eCreator”

 

În perioada 15 – 17 septembrie se va desfăşura în comuna maramureşeană Călineşti prima ediţie a Taberei (Inter)naţionale de Literatură „eCreator”.

Lansările, atelierele de lucru şi semninariile vor avea loc în Pensiunea Cosău, rezervată special pentru un asemenea eveniment, datorită implicării – „pe persoană fizică”, vorba unui recent scriitor politician – primarului Mihai Memeş.

La acestea vor participa următorii scriitori Gabriel Cojocaru, Vasile Muste, Marian Ilea, Florin Dochia, Marius Dumitrescu, Viorica Toaca Osipova - Republica MOLDOVA, Felicia Feldiorean - GERMANIA, Nicolae Silade, Carmen Ciornea, Nemes-Pop Ileana, Daniela Marginean, Adela Conciu, Maria Pop, Papp Adriana, Valeriu Valegvi, Corin Culcea, Cornel Octavian, Ion Toma Ionescu, Nicolae Nistor, Daniel Marian, Maris Daniel D, Daniel Luca, Dorina Popa, actorul Lucian Tanase, Tudor Gheorghe Calotescu, Teo Laurean, Nicuta Ioan Lungu, Vali Orţan, Flori Cristea, Cristian Alina, Jianu Augustin şi Ioan Romeo Roşiianu, directorul revistei „eCreator” şi organizator al evenimentului.

Cu această ocazie vor fi lansate următoarele cărţi:
Felicia Feldiorean - „Risipitele iubiri”, a treia carte a autoarei
Viorica Toaca Osipova - „Eu sunt femeie”, debut
Adela Conciu - „Destin de poezie”, debut
Munteanu Mongolul Mircea - „Pe urmele lui Gingis Han”
Daniel Toma - „Un mănunchi de şoapte”, ediţie bilingvă, româno - engleză
Valeriu Valegvi - „Arcă-n vremi de mătase”
Ioan Corin Culcea - „Timp fără timp”, a treia carte a autorului
Romeo Ioan Rosiianu - „Scrisori de dragoste expediată”, ediţie bilingvă, româno- engleză, traducere Patricia Lidia.

Toate aceste cărţi au apărut sub sigla „Ecreator” şi au postfaţa semnată de Ioan Romeo Roşiianu.

Volumul lui Valeriu valegvi are prefaţa semnată de Florin Dochia şi postfaţa de Ioan Romeo Roşiianu.

De asemenea, în ultima zi a manifestărilor vor mai fi lansate antologia de lirică masculină „AŞII CUVÂNTULUI” (50 + 5 poeţi), precum şi cel mai recent număr al revistei ECREATOR - „Caravana prieteniei”.

Pentru a oferi tot confortul scriitorilor invitaţi programul este unul cât se poate de diversificat, acesta incluzând în prima zi, după deschiderea taberei în prezenţa autorităţilor judeşene şi locale, o inedită întâlnire între elevii premianţi ai Şcolii Generale din Călineşti şi scriitorii participanţi.

Elevii vor recita, scriitorii le vor oferi cărţi cu autograf.

De asemenea, tot la deschiderea taberei scriitorii vor oferi cărţi cu autograf pentru Biblioteca Şcolii şi pentru Biblioteca Comunală din Călinelşti, dar şi pentru proprietarii Pensiunii Cosău, astfel înfiinţând o bibliotecă aici.

După acest moment, dat fiind faptul că localitatea Călineşti se află în maramureşul istoric, unde s-au conservat cel mai bine datinile, tradiţiile şi vechile obiceiuri, după ritualul de Crăciun va fi sacrificat şi pregătit sub ochii participanţilor un porc.

Scriitorii vor da obligatorii o mână de ajutor.

Spre seara va avea loc un recital de poezie în lectura autorilor şi muzică folk, în foişorul din curtea pensiunii, apoi lângă un foc de tabără.

A doua zi dimineaţa va avea loc un inedit concurs de pescuit pe bălţile pensiunii, premii surpriză.

După amiaza este rezervată vizitării monumentelor religioase şi istorice din comunele Călineşti şi Budeşti.

Seara va fi iarăşi alocată recitalurilor de poezie şi muzică, de data aceasta o parte importantă fiind alocată muzicii populare moroşeneşti.

Ultima zi a taberei se va merge la complexul arhitectonic monahal de la Bârsana, iar după terminarea slujbei se va merge la un picnic.

Seara va fi iarăşi alocată recitalurilor de poezie şi muzică, lângă un alt foc de tabăra.

La terminarea taberei, cu textele adunate de la toţi scriitorii participanţi se va edita un număr special al revistei „eCreator”, iar acesta va fi ilustrat numai cu fotografii de la diferite activităţi ale lor.

Partzeneri media ai acestei tabere sunt Maramureş Tv şi revistele literare Actualitatea literară, Urmuz, Revista nouă, Direcţia 9, Cafeneaua literară, Tribuna, Detectiv cultural, Boema, Litera 13 şi Moara lui Gelu.

 

Ioan Romeo Roşiianu

 

 afis calinesti festival    corectat

Festival Internaţional de Teatru la Turda

redactor Cristina OPREA

 

Teatrul.... Aşa cum spunea Federico Garcia Lorca ,,teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească”.

În perioada 8 septembrie -17 septembrie 2017 în Turda Teatrul ,,Aureliu Manea” organizează Festivalul Internaţional de Teatru - un început, o invitaţie deshisă spre cei care doresc să cunoască mişcarea teatrală contemporană. Viziuni noi atât în ceea ce privesc regia, interpretarea, cât şi scenografia şi costumul, oferă publicului posibilitatea de a vedea spectacolele din mai multe unghiuri şi de a înţelege diversitatea şi frumuseţea actului creator.

Pe lângă aceste evenimente teatrale, în cadrul festivalului există cuprinse expoziţii de fotografie şi pictură, flashmob, concerte, şi alte manifestări de happening, în colaborare cu artişti plastici, muzicieni sau instituţii culturale de stat sau private. Spectacolele numeroase se desfăşoară în locaţii diferite, de la scena în aer liber aşezată în zona pietonală din centrul oraşului, la fosta Fabrică de bere aparţinând familiei Raţiu şi până la sediul Companiei de Teatru Tourd’Art.

În ceea ce priveşte expoziţia de artă fotografică a cunoscutului regizor Ovidiu Cosac, organizată la fosta Fabrică de bere a fost o încântare pentru public, domnia sa expunând un număr important de fotografii realizate în timpul anumitor spectacole. Fiecare lucrare în parte are compoziţia sa şi ne transmite o stare. Fiecare fotografie vibrează şi are încărcătura sa emoţională. Ovidiu Cosac ştie când să surprindă momentul cel mai înalt al unui spectacol şi atunci, din această magică întâlnire – suflet şi aparatul foto – se nasc creaţiile sale.

,,În căutarea timpului pierdut” regia Muriel Manea, fiica cunoscutului regizor Aureliu Manea a fost spectacolul jucat în deschiderea festivalului. Tânăra regizoare, de o forţă extraordinară, spunea într-un interviu ,,Venim să căutăm. Suntem căutători şi trebuie să ne conştientizăm existenţa pe pământ. În acelaşi timp căutăm ceva, căutăm. Omul niciodată nu se simte întregit. Tot timpul îi lipseşte ceva. Deci acela ar fi sensul, zic eu. Pe când simţi că parcă primeşti un sens şi totul în jurul tă prinde un sens, iarăşi te întoarce viaţa cu picioarele în sus şi te gândeşti, la asta nu m-am aşteptat. Iară nu mai ştii cine eşti, ce vrei şi o iei de la capăt. Mereu, mereu, experienţele ne dezvoltă, dar ne şi muştruluiesc, asta în cazul în care avem conştiinţă şi ne simţim muştruluiţi.”

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Diana Tuşa, Ioan Alexandru Savu, Vali Popescu, Doina Soproni, Călin Mihai Roajda şi Valentin Oncu. O viziune foarte modernă este cea a tinerei scenografei Eliza Labancz, ce vine să completeze vizual modul ideatic de construire al spectacolului.

Pe zona pietonală, tot în această primă zi, Casa Municipală de Cultură Turda a organizat un spectacol inedit, un flashmob pe temă folclorică. Această acţiune stradală plină de vivacitate şi spontaneitate a dorit să re-trezească în sufletele celor prezenţi, locuitori ai Turzii, dragostea pentru dansul şi muzica folclorică locală. Realizată de către ansamblurile ,, Ţarina” şi ,,Datina turdeană” aparţinând instituţiei menţionate, reunite într-un ,,dialog” al generaţiilor, cărora li s-au alăturat solistele Nicoleta Hădarean, Ioana Budae şi Milena Bandits şi taragotistul Gruia Săutean împreună cu orchestra ansamblui ,,Ţarina”, această acţiune a antrenat la joc publicul prezent la acea oră în spaţiul pietonal.

A urmat un concert susţinut de Fanfara ,,Transilvania”, un concert ce a impresionat publicul turdean.

9 septembrie, cea de-a doua zi a festivalului, a cuprins trei evenimente ,,Copii răi” un spectacol în regia Geanina Herghelegiu, aparţinând Teatrului Arte Dell Anima din Bucureşti jucat la fosta Fabrica de Bere.

O altă acţiune plină de vivacitate, de tip flashmob a fost susţinută în zona pietonală, tot de Casa Municipală de Cultură pe o temă a streetdans-ului, unde entuziasmul tinerilor a capacitat întreaga populaţie prezentă.

A urmat, în acelaşi spaţiu pietonal, ,,Leonce şi Lena”, spectacol după un scenariu al lui Mihai Mănuţiu şi al Adei Milea, scenografia Adrian Damian, coregrafia Vava Ştefănescu. Spectacolul acesta a fost oferit de către actori al Teatrului Regina Maria din Oradea – Richard Balint, Eugen Neag, Alina Leonte, Emil Sauciuc, Daniel Vulcu, Adela Lazăr, Angela Tanko, Mihaela Gherdan, Răzvan Vicoveanu, Pavel Sîrghi, Alin Stanciu, George Dometi.

Am reuşit să îi iau un mic interviu tânărului actor Alin Potop pe care l-am văzut jucând extrem de firesc în spectacolul ,,Copii răi”, un spectacol cu o temă actuală, cea a învăţământului şi a educaţiei în şcoli, dar mai ales cea a atitudinii şi influenţelor adulţilor, fie ei părinţi sau profesori, asupra copiilor. Fiind ocupaţi cu multitudinea cerinţelor, copii nu au timp să îşi formeze propria personalitate. Acest spectacol atrage atenţia şi asupra violenţelor – verbale sau fizice – suferite uneori de copii. Un spectacol de Mihaela Michailov în regia Geaninei Herghelegiu, cu o scenografie aparţinând Ruxandrei Mandovici ce s-a încheiat îtr+un ropot de aplauze şi câteva bisuri. În acest spaţiu neconvenţional al fostei Fabrici de bere din Turda au jucat tinerii actori Ana Maria Irimia, Raluca Jugănaru şi Alin Potop.

Cristina Oprea: Ce aveţi în plan pentru Turda având în vedere că aţi venit cu un spectacol extraordinar prin mesajul său?

Alin Potop: Numele meu este Alin Potop fac parte din distribuţia spectacolului ,,Copii răi” producţie a Teatrului Arte Dell’Anima din Bucureşti. Spectacolul a fost ales de Festivalul Internaţional de Teatru Turda să fie participant anul acesta la festival şi noi ne bucurăm foarte tare că am putut să spunem povestea asta şi în acest oraş pentru că, şcoala românească este cumva aceeaşi în fiecare oraş din România şi fiecare oraş îşi poate trage primele concluzii despre problemele pe care noi le punem în piesă.

C.O.: Cum aţi fost ca elev, apoi ca student?

A.P.:Eu am terminat chiar anul acesta facultatea de teatru şi cumva sunt proaspăt venit din zona aceasta şi pot să spun că eu, cumva, am avut noroc că am făcut teatru, unde, din start, profesorii sunt mai apopiaţi de studenţi şi este o altă relaţie. Doar că, am venit dintr-o şcoală de stat, adică în liceu, m-am întâlnit cu problemele astea, m-am întâlnit cu profesori care aveau favoriţi, cu profesori care nu îţi dădeau notă de trecere decât dacă făceai meditaţii, cu profesori care nu îţi ascultau cu adevărat problemele şi nu îţi ascultau cu adevărat cerinţele pe care le ai. Şi, cumva, cred că este foarte actuală problema, pe de o parte a profesorilor şi pe de altă parte a elevilor care nu îşi cunosc încă drepturile.

C.O.: Sunt şi altfel de profesori?

A.P.: Da sunt şi profesori atfel. Eu am făcut Şcoala Waldorf şi am avut noroc să fiu învăţat altfel. În sitemul educaţional Waldorf copiii sunt învăţaţi prin mijloace artistice, cumva am avut acces la o altă zonă de educaţie. Da sunt şi profesori altfel, din ce în ce mai mulţi. Am citit pe internet, am vazut profesori care încearcă să să abordeze altfel materiile lor.

C.O.: Dacă în timp, peste 10 -15 ani, vi se va propune să fiţi profesor, veţi accepta?

A.P.: Cred că îţi cere nişte abilităţi şi o generozitate foarte mare pe care sper să reuşesc să le dobândesc sau să mi le îmbunătăţesc pentru că, pedagog înseamnă, în primul rând, să fii foarte generos şi cred că voi accepta cu siguranţă. De ce să nu împărtăşesc şi cu ceilalţi informaţiile pe care le am, până la urmă, e cel mai important bun pe care îl ai de oferit.

C.O.: Unde veţi merge cu piesa sau dacă aveţi altceva în pregătire?

A.P.: Cu piesa noastră urmează să mergem la Festivalul de la Piatra – Neamţ în noiembrie. Acum am câştigat un proiect ,,Educaţia începe în cartier” în care vom avea o serie de spectacole în Bucureşti, gratuite pentru elevi. Am mai fost cu spectacolul, noi ne-am tot plimbat prin lume, am fost în Irlanda, am fost la mai multe festivaluri din ţară, la Galaţi, la Focşani şi ne bucurăm. A fost un spectacol cumva urmărit de noroc cum spunem noi şi de la bun început a rămas vorba asta, a regizoarei Geanina Herghelegiu, că este ,,un spectacol urmărit de noroc” şi sperăm să aibă o viaţă cât mai lungă.

C.O.: Şi eu vă doresc acelaşi lucru şi sper să ne întâlnim la anul, tot la Festivalul Internaţional de Teatru Turda şi să veniţi cu o piesă...aşa...pe suflet.

A.P.: Mulţumesc. Sunt sigur că Teatrul Arte Dell’Anima o să vină şi la anul cu o piesă pentru că are nişte producţii extraordinare. Este un teatru nou dar care are producţii de mare calitate şi care ajută foarte mult tinerii.

C.O.: În Bucureşti unde fiinţaţi?

A.P.: În Bucureşti Teatrul Arte Dell’Anima este pe strada Făinari nr. 17 D într-o zonă care nu are teatru şi cumva, noutatea pe care o aduce această instituţie, aduce arta într-o zonă a Bucureştiului în care oamenii s-au întâlnit mai puţin cu teatrul.

C.O.: Mult succes.

A.P.: Mulţumesc.

Tinerii vin cu idei novative aşa cum este şi firesc, dar ceea ce caută ei este înţelegerea în noi, cei maturi. Ei caută sensuri, deschid porţi de comunicare, iar noi trebuie să îi privim cu încredere maximă şi să le oferim sprijinul atunci când îl cer şi suportul moral când au nevoie de el. Trecutul îl cunoaşte fiecare pentru sine, viitorul şi-l construieşte, dacă este atent la prezent.

Aşa cum spunea Peter Brook ,,teatrul n-are a face nici cu vreo clădire anume, nici cu un text, nici cu actorii, nici cu forme sau stiluri. Esenţa teatrului se află într-o formă de mister numită ,,clipa de faţă.”.

 

Afis Leonce si Lena cu sigle noi 2017 mic

 

copii rai

 

Fanfara Transilvania -Romania

 

in cautarea timpului pierdut