Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 1
PoorBest 

,,Mă tot duc...”

interviu cu actriţa Oana Pellea

 

redactor Cristina OPREA

Spectacolul ,,Mă tot duc...” prezentat pe scena teatrului turdean ,,Aureliu Manea” cu prilejul Festivalului Internaţional de Teatru de la Turda a fost remarcabil şi impresionant, primind aplauzele bine meritate minute în şir. Cei doi actori de înaltă ţinută Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu.

Cristina Oprea: Bună seara! Sincer vă spun că sunt impresionată de spectacolul din această seară. S-au dat definiţii ale teatrului, dar dumneavoastră, cum îl vedeţi, că de trăit îl trăiţi maxim?

Oana Pellea: Nu ştiu cum îl văd. Îl iubesc. Nu ştiu să dau definiţia, dar ştiu că îl iubesc şi că pe scenă îmi e mai uşor, mai simplu decât în viaţă.

Cristina Oprea: E un privilegiu prin faptul că veniţi din arborele lui Amza Pellea?

Oana Pellea: E un mare privilegiu. Privilegiu e mai mult decât vă puteţi dumneavoastră închipui, care nu l-aţi cunoscut pe Amza, pentru că Amza în afară de geniu, era un om extraordinar şi era cel mai bun tată din lume. Şi am avut şi cea mai bună mamă din lume. O să vorbesc despre ei doi, de fiecare dată, în toate interviurile vieţii mele pentru că le datorez tot şi pentru că sunt iubirile vieţii mele. Tata n-a vrut să fac actoria şi spunea că e o meserie foarte grea, o profesiune care îţi mănâncă viaţa, nu era departe de adevăr, dar până la urmă n-a avut ce face pentru că sunt olteancă şi eu şi încăpăţânată şi din păcate n-a apucat să mă vadă pe scenă, decât o singură dată. În Institut m-a văzut, dar eu am jucat la două săptămâni după ce el a murit, am avut examenul de diplomă.

Cristina Oprea: Aţi avut un film sau cel puţin un teatru televizat în care aţi apărut amândoi.

Oana Pellea: Da. E,,Uşa de la baie”. Eu nu am vrut deloc să apar, el a avut o intuiţie extraordinară, parcă ştia că e singura dată când vom apărea împreună că insistat şi a zis ,,hai măi fata mea, că ai o secvenţă acolo”. N-am vrut deloc, deloc, eram foarte complexată şi de dinţi şi de toate şi că eram urâtă. Adevărul e că eram un animăluţ foarte ciudat, nici acum nu sunt altceva, dar atunci parcă eram mai sălbatică şi mai...şi ştiu că s-a spus, asta ştiu mult timp după aceea, lumea când mă vedea îmi spunea ,,vai, dar arătaţi mult mai bine decât la televizor”. Ştiu că s-a spus ,,vai, păcat de săracu’ Amza ce fată urâtă are”.

Cristina Oprea: Am văzut spectacolul de câteva ori şi vă spun sincer că aveaţi candoarea şi naivitatea vârstei şi se potriveau foarte bine.

Oana Pellea: Da, da, candoarea....şi se potrivea. Acum vezi ce te învaţă viaţa şi te întoarce şi...acum îmi face o plăcere enormă, n-am vrut să joc dar acum este unicul lucru în care mai apărem împreună.

Cristina Oprea: Şi mama?

Oana Pellea: Mama, la fe lca tata, la fel de extraordinară, la fel, au fost prietenii mei cei mai buni, una e să ai părinţi ideali, dar să fie dublaţi şi de prieteni, să poţi să vorbeşti orice, să poţi să te sfătuieşti, să poţi să....

Cristina Oprea: Am fost impresionată de ceea ce v-a spus mama dumneavostră cu câteva zile înainte de a pleca, viaţa se trăieşte...

Oana Pellea: Pe zile. Da. Ea mi-a dăruit, amândoi mi-au făcut daruri, nu numai viaţa, dar mi-au dăruit foarte multe.

Cristina Oprea: Şi de atunci, viaţa o trăiţi pe zile?

Oana Pellea: Pe zile. Absolut! Pe clipe. Dar nu-mi îngădui, adică nu îmi îngădui să fiu supărată, nu-mi îngădui să mă enervez, nu-mi îngădui şi chiar dacă se întâmplă, că sunt om din carne, sânge şi oase, dacă pământul din mine urlă aşa e pe fracţiune de secundă, îmi revin imediat şi îmi sună voacea ei în urechi şi în suflet.

Cristina Oprea: Despre iubire ce v-a spus mama?

Oana Pellea: Nu, nu mi-a spus nimic, nici mama, nici tata pentru că ei erau o explozie de iubire. Aşa au trăit amândoi ca o explozie de dăruire şi iubire. E ceva foarte rar să ai privilegiul să vezi asta.

Cristina Oprea: A fost o predestinare practic.

Oana Pellea: Da, da.

Cristina Oprea: Spectacolul din această seară de cât timp îl jucaţi?

Oana Pellea: Îl jucăm de douăzeci şi doi de ani. Replica din spectacol e reală, îl jucăm de douzeci şi doi de ani. E mai mult decât un spectacol. S-a transformat într-o nebunie totală. Îmi face o plăcere enormă să îl joc şi l-am jucat peste tot în lume. Şi l-am jucat şi în franceză şi în italiană. Am jucat ani, ani, ani! În Elveţia, am bătut toată Elveţia, toate teatrele din Elveţia. Ne-au chemat şi ne-au răschemat.

Cristina Oprea: Ce înseamnă ,,Mă tot duc...”?

Oana Pellea: În Elveţia, pentru că am vorbit acum, aveam un obicei, în România nu l-am mai continuat, pentru că noi l-am jucat în România mult după ce bătusem toată lumea cu el. L-am tradus în româneşte pentru că textul e în franceză. Acolo făceam discuţii după spectacol. Adică ne schimbam în hainele noastre şi reapăream pe scenă, lumea nu ieşea, lumea chiar nu ieşea, stătea şi ne aştepta şi mai stăteam o oră cu ei. Era extraordinar. Şi ceea ce era extraordinar era că ei îşi dădeau seama, prin întrebările celorlalţi că fiecare înţelege altceva sau aproape la fel, dar există nuanţe, pentru unul ,,Mă tot duc...” era moarte, pentru finalul spectacolului era că el moare, altul că era despărţirea doar aşa, altul cu o chestie metafizică, altul că este un fel de ,,Aşteptându-l pe Godot” şi are ceva beckettian. Deci fiecare, asta era foarte emoţionant că fiecare interpreta şi era foarte mirat de interpretarea celui de lângă.

Cristina Oprea: De fapt până la urmă vă transformaţi dumneavoastră în spectatori şi îi lăsaţi să evolueze.

Oana Pellea: Da, da şi noi răspundeam că erau foarte interesaţi de cum s-a născut spectacolul şi aşa mai departe. Era interesant.

Cristina Oprea: Aţi schimbat replicile din text?

Oana Pellea: Textul iniţial acoperea o jumătate de oră, în rest, toată partea cu teatrul îmi aparţine, gestul îmi aparţine, adică....îniţial era doar un joc între doi clowni, haios, cu replici extraordinare, dar nu avea....

Cristina Oprea: Nu avea tragismul acela al vieţii.

Oana Pellea: Da, da.

Cristina Oprea: Pentru o tânără care păşeşte pe drumul acesta al artei, spinos spun eu, al teatrului, ce sfaţi i-aţi spune?

Oana Pellea: Profesiunea asta se face cu viaţa ta. Şi atunci nu te joci cu chestia asta. Şi atunci nu faci. Sunt mulţi care fac acum facultatea să vadă cum e sau poate îmi foloseşte la altceva. Nu e cazul. Sunt foarte mulţi actori în România, intră pe capete şi mor de foame, problemele sunt mari. Nu e cazul. Mai bine căutaţi-vă lucrul unde pasiunea nu vă lasă să dormiţi. Dacă pasiunea pentru teatru nu pentru un text pe care îl interpretaţi nu vă lasă să dormiţi noaptea, nu mai vreţi să mâncaţi până nu rezolvaţi o problemă, dacă vedeţi doar asta în cap şi aşa mai departe şi simţiţi că arderea este reală, atunci da. Înhămaţi-vă pe drumul ăsta, e un drum greu, un drum superb dar e un drum de cunoaştere, nu-i un drum.... Lăsaţi succesul la o parte! Că nu e vorba despre succes în meseria aceasta, chiar dacă urlă lumea bravo, te aplaudă în picioare. Nu asta contează! Sigur contează că bucură, că oamenii primesc darul, dar cel mai important e drumul tău de cunoaştere şi drumul tău de a te întâlni cu tine. De aceea tot spun eu că nu există competiţie în meserie pentru că o competiţie e doar cu tine, cu limitele tale, cu o seară proastă a ta, cu faptul că îţi este rău şi nu trebuie să se vadă pe scenă sau faptul că, cum să spun, mii, mii de piedici care nu sunt decât în tine. Nu există în afară competiţia.

Cristina Oprea: E o formă de autocunoaştere?

Oana Pellea: E dor o formă de autocunoaştere. Şi în clipa în care găseşti şi te cunoşti şi te dezvălui şi te expui şi ai plăcerea şi voluptatea şi pasiunea de a dărui ceva de pe scenă în sală, atunci merită să faci profesia. Dacă o faci.... sunt unii care o fac pentru bani, alţii care o fac pentru succes, pentru flash-uri, pentru glorie...

Cristina Oprea: E efemer.

Oana Pellea: Eu am o vorbă foarte bună pentru că am văzut, când am avut premieră la Londra, am văzut, am păşit pe covorul roşu la Londra la cel mai mare cinema, cu Clive Owen în stânga, foarte emoţionată, fetele alea urlau ,, aaaaa, Clive”, când trecea Clive, urlau ,, aaaaa, John”, la fel şi pe urmă am văzut, pentru că s-a terminat filmul, întâmplător, am văzut cum se strânge covorul roşu. Deci, mare atenţie! Că el se pune, e fla fla, dar el se strânge şi a doua zi păşeşti tot pe pământ. Şi o iei de la capăt tot timpul.

Cristina Oprea: Cine e Oana Pellea?

Oana Pellea: Dar de unde să ştiu. Căutăm. În orice caz, acum m-am împăcat că nu mă plăceam. Acum mai stăm de vorbă, mai căutăm, mai vedem. Mi-a ieşit frumos.

Cristina Oprea: Cum aţi reuşit să treceţi peste pierderea, peste trecerea, peste plecarea părinţilor?

Oana Pellea: Nu ştiu să vă spun. Adică...Dumnezeu. Pentru că n-am explicaţie. Pentru că durerea a fost, realmente sunt iubirile vieţii mele şi când a plecat mama nu am mai vrut să continui nici meseria, nici nimic. Şi încet, încet.... Ea a avut dreptate pentru că mi-a spus ,,după ce plec apucă-te să munceşti ceva”. Tot ea mi-a spus şi m-a ţinut, eram aşa de disperată şi aşa.... Nu i-am ieşit niciodată din cuvânt, nici ei şi nici tatălui. Şi am început, am întrebat în vis ce să fac şi am văzut scris ,,Scaunele” de Ionescu. Şi ,,Scaunele” am făcut. Se joacă şi acum. Sunt paisprezece – cinsprezece ani.

Cristina Oprea: Şi pe viitor?

Oana Pellea: Păi, să vedem ce visăm. Sunt multe proiecte. Cam prea multe, dar să nu îl mâniem pe Dumnezeu, să fim sănătoşi, să fiu sănătoasă, să pot să le fac pe toate. Lucrez cu un regizor pe care l-am descoperit, aşa a fost viaţa, e un mare regizor dar nu ne-am întâlnit şi acum suntem foarte încântaţi că ne-am întâlnit – Victor Ioan Frunză. Îmi face o plăcere enormă să repet cu el, două titluri importante. Să fim sănătoşi. Şi să fie pace. Şi să ne lase politica să trăim.

Cristina Oprea: Este un ,,factor de risc”, factorul politic în mediul artistic, în mediul cultural?

Oana Pellea: Bineînţeles. Ca şi în toată existenţa noastră. Nu un ,,factor de risc” deocamdată. Ne mănâncă viaţa. Adică noi nu ne putem bucura, pentru că lucrurile sunt cum sunt şi se pot schimba de la zi la zi. Nu vreau să intru în asta. Dar e mult de muncă.

Cristina Oprea: Lucraţi cu tinerii?

Oana Pellea: Da, cum să spun, sunt foarte apropiată şi îi ajut cât pot şi cu spectacolele şi mă duc şi joc şi la ei.

Cristina Oprea: Aţi jucat la Naţionalul craiovean. Aţi jucat Shakespeare.

Oana Pellea: ,,Hamlet” cu Pintea şi Mihai Constantin. Da. Frumos a fost. În regia lui Tompa. Mi-e dor, spre exemplu să lucrez cu Tompa Gabor, pe care îl ador şi el pe mine şi nu ne întâlnim. Ne-om întâlni o dată!

Cristina Oprea: Mulţumesc frumos.

Oana Pellea: Cu tot dragul.

Acesta a fost dialogul cu doamna Oana Pellea. Din acea seară în mine s-a produs o mică schimbare. Am ascultat si eu sfatul mamei domniei sale şi trăiesc viaţa cu mai multă preţuire, ,,pe zile”. Vă multumesc distinsă doamnă pentru lecţie.

 

oana pellea

 

Turneul National Imago Mundi

 

 

În perioada 14 octombrie – 2 noiembrie, Asociația Culturală ISVOR prezintă Turneul Național Imago Mundi 2017. Cel mai nou proiect al ansamblului, „Isvor. Constantin Brâncuși” va fi performat de 10 artiști și itinerat în 10 săli de concerte din 10 orașe ale României: Studioul de Operă și Multimedia al Universității Naționale de Muzică – București; Centrul Multicultural și Educațional – Săcele; Sala Aula Magna a Universității „Transilvania” – Brașov; Sala Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai – Cluj-Napoca; Sala Filarmonicii „Banatul” – Timișoara; Centrul de Cultură Arcuș – Sfântu Gheorghe; Casa de Cultură „Geo Bogza” – Câmpina; Colegiul Național „Decebal” – Deva”; Sala Thalia a Filarmonicii – Sibiu; Sala Aula Magna a Universității „1 Decembrie” – Alba Iulia.

 

Cu o bogată experienţă acumulată de-a lungul celor 16 ani de existenţă, primit cu entuziasm la Londra, New York, Lisabona, Berlin, Viena, Tunis sau Granada, ansamblul Imago Mundi propune o reconsiderare a muzicii tradiţionale româneşti din perspectiva compoziţiei contemporane.

 

Cu ocazia Turneului Național, ansamblul Imago Mundi experimentează un concept original, deschizându-se și devenind „hub artistic”: astfel, doi dintre membri (Adrian Buciu și Andreea Țimiraș) vor fi prezenți doar în concertul inaugural, celelalte concerte fiind susținute alături de invitați speciali: Matei Ioachimescu (flaute) și Adrian Precup (violoncel).

 

Concertul „Isvor. Constantin Brâncuşi” este dedicat marelui sculptor român, din a cărui viaţă şi operă este inspirat; este o reinterpretare – vizuală şi sonoră – a lumii lui Brâncuşi: de la cea gorjeană, unde s-a născut şi format spiritual, la cea pariziană care l-a desăvârşit artistic şi cultural. Lucrările ce alcătuiesc programul muzical sunt inspirate de muzica tradiţională oltenească; muzica Mariei Tănase (poate cea mai importantă voce pentru muzica tradiţională românească, dar şi una dintre marile iubiri ale lui Brâncuşi); muzica lui Erik Satie (compozitor francez, precursor al minimalismului, suprarealismului, muzicii repetitive sau al „théâtre de l'absurde”, interesat de muzica lăutarilor români şi bun prieten cu sculptorul român); sau, pur şi simplu, lucrări inspirate din opera lui Constantin Brâncuşi: Muza adormită, Pasărea măiastră, Cuminţenia pământului, Masa tăcerii, Coloana infinită.

Programul muzical este dublat de proiecţii foto/video, o instalaţie în mişcare ce comentează vizual – şi completează scenografic – universul sonor imaginat în spiritul şi onoarea operei brâncuşiene.

 

Turneul se va încheia la București cu o conferință pe tema relației dintre Brâncuși și Satie, moderată de Virginia Barbu (cercetător ştiinţific în cadrul Sectorului „Arte vizuale şi arhitectură – perioada modernă” al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”), invitat: Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu (compozitor, lector univ. dr. la catedra de Chitară a Universității Naționale de Muzică din București).

 

Imago Mundi sunt: Oana Ivaşcu – oboi; Daniel Ivaşcu – percuţie; Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu – compoziţii, chitară, cobză; Ştefan Barbu – vioară; Adrian Buciu – flaute; Andreea Țimiraș – violoncel. Invitaţi speciali: Matei Ioachimescu – flaute; Adrian Precup – violoncel. Artişti vizuali: Florin Ghenade – foto / video; Cristian Stănoiu – proiecţii video live.

 

Intrarea este liberă la concertele din București, Brașov, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Alba Iulia – în limita locurilor disponibile. Rezervările se pot face pe ontour.imagomundi.ro/rezervare. Pentru concertele de la Săcele, Cluj-Napoca, Timișoara, Deva și Sibiu, biletele vor putea fi achiziționate de la casele de bilete ale sălilor respective. Pentru Cluj-Napoca și Sibiu, biletele se găsesc și online pe biletmaster.ro și kompostor.ro.

Mai multe detalii pe site-ul turneului: ontour.imagomundi.ro.

 

Turneul Național Imago Mundi 2017 este un proiect cultural organizat de Asociația Culturală ISVOR și este co-finanțat de AFCN. Parteneri: Universitatea Națională de Muzică București, Centrul Multicultural și Educațional Săcele, Depoul de Artă Urbană, Universitatea „Transilvania” Brașov, Filarmonica „Banatul” Timișoara, Centrul de Cultură Arcuș, Casa de Cultură „Geo Bogza” Câmpina, Asociația Culturală DevArt, Universitatea „1 Decembrie” Alba Iulia, Pilgrim Project, Euphonia. Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, TVR3, TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Targu-Mureș, Agerpres, MKlasica.ro, BookHub, ClujLife, Cluj 24h, Cluju.ro, I Like Cluj, AJRP, Sibiu News, Tribuna, inOraș.ro

 

macheta Turneul-National-Imago-Mundi_Isvor-Brancusi-2017

User Rating: / 1
PoorBest 

Jurnaliștii români din diasporă reuniți pentru primă dată sub egida AJRP

 

Luna aceasta timp de două zile, pe 16 și 17 septembrie, Montreal a fost gazda primei întâlniri a jurnaliștilor români din diasporă organizată sub egida AJRP - Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni. Evenimentul a reunit atât reprezentanți ai mass-media românești de pe tot continentul nord-american cât și jurnaliști din Europa, oficialități și diplomați români, membrii ai Parlamentului României cât și alți reprezentanți ai diasporei.

 

Sugestiv intitulat „Cultivând jurnalismul românesc în lume,” reuniunea a găzduit aproape 50 de participanți care au putut lua parte la o serie de prezentări și discuții despre problemele cu care se confruntă mass-media de limbă română din diasporă, despre sprijinul oferit de către statul român prin nou înființatul Minister al românilor de pretutindeni, despre rolul jurnaliștilor de a informa corect și profesionist dar și despre rolul lor ca formatorii de opinie în rândul comunităților în care trăiesc, și nu în ultimul rând despre aportul pe care presa din diasporă o poate aduce păstrării și cultivării limbii, culturii și de ce nu, a identității românești. Evenimentul a fost unul transparent și deschis fiind transmis live atât prin Livestream cât și pe Facebook și, ținând pasul cu noile tehnologii, a permis participarea și intervenția prin Skype a altor jurnaliști români și membrii ai diasporei. Întâlnirea nu s-a vrut și nu a fost una politică așa cum a menționat de la bun început dl. Cristian Bucur, organizatorul evenimentului de la Montreal.

 

Ziarul Miorita USA a fost reprezentat la acest eveniment important de către dl. Bogdan Banu, corespondent al ziarului de la Washington, DC și membru activ al comunității române din capitala americană.

 

Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni (AJRP) gazda acestui eveniment, este o organizație non-profit și non-guvernamentală, fondată în 2011 când jurnaliști români din 13 țări de pe patru continente, în urma unei videoconferințe cu colegii din diasporă, și-au dat seamă că în ciuda distanțelor mari care îi separă și a specificului țărilor în care trăiesc, se confruntă totuși cu probleme similare. Asociația își are sediul în Montreal, Canada și este în prezent condusă de către dl. Cristian Bucur care a fost de altfel și organizatorul acestui prim eveniment.

 

Întâlnirea de la Montreal a fost posibilă în urma unei finanțări nerambursabile primite de către AJRP de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, finanțare ce face parte din eforturile autorităților române de a sprijini activitățile organizațiilor românești din diasporă. Trebuie menționat aici însă, că deși AJRP a primit această finanțare, prima de aceste fel, asociația se declară în continuare ca fiind una apolitică, neafiliată și fără legături cu vreo entitate aflată în sfera politică sau guvernamentală din România.

 

Evenimentul s-a bucurat, așa cum am menționat anterior, de prezența unor înalte oficialități române între care doamna Sandra Pralong, Consilier de stat pentru relația cu românii din afara granițelor din cadrul Administrației Prezidențiale, dl. Ovidiu Iane Secretar de stat la Ministerul pentru românii de pretutindeni, dl. Adrian Ligor, Însărcinatul cu afaceri din cadrul Ambasadei României la Ottawa și diplomatul de cel mai înalt rang din Canada, d-na. Oana Gabriela Costache, nou numitul Consul General al României la Montreal, dl. Doru Coliu, Deputat pentru diaspora în Parlamentul României, și dl. Eugen Tomac deputat în Parlamentul României, jurnalist dar și fost Secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, precursorul actualului minister.

 

Prezența oficialilor români a fost una binevenită și o oportunitate, din păcate însă irosită de mulți dintre cei enumerați mai sus, de a afla în mod direct despre problemele cu care se confruntă mass-media de limbă română și de participa la discuțiile și prezentările făcute de-a lungul celor două zile. Spun aici că a fost o oportunitate irosită pentru că oficialii români au fost prezenți numai în prima zi a reuniunii (și chiar și așa unii mai puțin decât alții), nici unul ne mai onorând invitația organizatorilor în cea de doua zi de dezbateri.

 

Dintre oficiali prezenți s-au făcut remarcați în special d-na consilier Pralong și dl. secretar de stat Iane, ambii având luări de cuvânt în cadrul reuniunii. D-na Pralong, care pe lângă poziția pe care o are astăzi, se bucură și de o relație specială cu media „diasporeană” ca fost jurnalist în SUA și membru al diasporei pentru mulți ani, a ținut un discurs axat pe „nevoia de unitate.” Domnia sa a vorbit celor prezenți despre faptul că acum, statul român are „dintr-o dată” o altă viziune față de diasporă și față de potențialul pe care aceasta îl reprezintă pentru România. Această nouă viziune este o reflecție a faptului că diaspora nu mai este văzută ca jumătatea goală a paharului, și anume emigrația masivă din țară, ci ca partea plină, prin faptul că se creează în rândul diasporei o expertiză extraordinară și o abilitate de funcționa într-un sistem meritocratic. Acest lucru este însă adevărat cu un mic caveat, și anume atâta timp cât această diasporă educată, activă și adesea dispusă să se implice în dezvoltarea României, este „băgată în seamă.”

 

Discursul de bun simț și elevat al doamnei Pralong a punctat așadar noua viziune care există în cadrul administrației prezidențiale în relația cu diaspora, dar din păcate, cum a remarcat și domnia sa, „nu președinția face schimbarea, ci executivul.” Executivul, prin nou înființatul minister a făcut de altfel un prim pas pozitiv în consolidarea relației cu diaspora, dar trebuie în continuare „să devina un servant mai bun al diasporei; statul are rolul ca distanța față de țară să nu mai reprezinte un obstacol, un motiv de frustrare și blocaj.”

 

D-na consilier și-a încheiat alocuțiunea vorbind despre rolul jurnaliștilor din diasporă ca un model, un model al unei prese civilizate, candide și oneste și una care trebuie să construiască o relație pozitivă atât cu presa din România cât și cu cea din țările unde trăiesc. Domnia sa a mai spus la final că „Narațiunea creează națiunea. Cum arată România de astăzi este rezultatul narațiuni presei și al discursului public de ieri. Cum va arată națiunea română in următorii ani și cu siguranța în următorul secol depinde de poveste de care o spunem despre noi înșine in fiecare zi. Dacă vrem să schimbăm ceva in această tara trebuie să avem conștiință de puterea noastră de a construi sau de a distruge. Vă invit să construim împreună acea Românie pe care o merităm.”

 

Cel de-al doilea oficial care a luat cuvântul a fost dl. Ovidiu Iane, Secretar de stat la Ministerul pentru românii de pretutindeni care a vorbit despre instrumentele și mecanismele de finanțare oferite de nou înființatul minister, despre prioritățile executivului român în relația cu românii din afara granițelor și despre revizuirea cadrului legal care definește relația statului român cu diaspora.

 

Alocuțiunea d-lui. Iane s-a axat inițial pe ceea ce este nou în procesul prin care Ministerul pe care îl reprezintă domnia sa finanțează proiectele pentru diasporă, pe modul în care sunt evaluate proiectele depuse de către organizații comunitare și pe etapele de evaluare. Domnia sa a mai vorbit și despre atenția crescută a ministerului pentru proiectele concentrate pe păstrarea și promovarea limbii române și pentru presă – mai ales ca un vehicul al limbii române. Dl. Iane a punctat aici faptul că se va acorda o atenție crescută ca mass-media care va beneficia de astfel de finanțări să aibă un conținut calitativ și original, notând că sunt multe exemple, mai ales la publicațiile on-line unde conținutul este preluat direct din alte surse sau, unde paginile nu mai au conținut nou de luni bune de zile. Se are așadar în vedere finanțarea publicațiilor care vor avea cel puțin 70% conținut original dar se va ține în același timp cont și de editare, tiraj, distribuție, audiență, etc.

 

Legat de schimbarea cadrului legislativ domnia sa a vorbit despre necesitatea schimbării legii 299 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni pentru a elimina unele carențe din legislație dar și a legii 321 privind regimul finanțărilor nerambursabile, prin care s-ar oferi pentru prima dată posibilitatea finanțării multi-anuale a proiectelor românilor din afara granițelor țării.

 

Dl. Iane a mai vorbit și despre lipsa de profesionalism și de echidistanță a presei din diasporă și de nevoia de a introduce unele criterii care să definească un jurnalism de calitate. Aceste ultimi remarci au generat însă numeroase întrebări din partea celor prezenți care au văzut prin aceasta o modalitatea de a controla sau îngrădi liberarea de exprimare a presei și care au punctat faptul că definirea unor astfel de criterii, chiar și bine intenționată, s-ar face și ar fi gestionată de jurnaliști care cel mai probabil vor veni din presa din România, o presă unde jurnalismul independent și de calitate este o rara avis.

 

Prezentarea oarecum seacă a d-lui Iane s-a încheiat cu o sesiune contondentă de întrebări și răspunsuri. Pe lângă discuțiile legate de standardele jurnalistice pe care ministerul le-ar aplica proiectelor depuse de mass-media din diasporă, au mai fost și întrebări legate de finanțarea neadecvată a diasporei, de lipsa de transparență în procesul de evaluare, precum și de nevoia de a veni în sprijinul comunităților cu instrumente care să înlesnească și nu să îngreuneze procesul de finanțare. O discuție aprinsă a avut loc și pe tema Congresului românilor de pretutindeni, organizat in iunie 2016 sub egida Parlamentului României, dl. Iane făcând parte la acea vreme din Secretariatul tehnic responsabil pentru organizarea Congresului din postura de Vicepreședinte. Reprezentantul ziarului Miorița a profitat de prezența d-lui Iane pentru a afla mai multe informații despre modul în care au fost cheltuiți cei peste 300,000 euro alocați pentru organizarea acestui congres la care au participat puțin peste 40 de reprezentanți din diasporă, dar și de modul în care au fost validați acești reprezentanți de către Secretariatul tehnic în condițiile în care o bună parte dintre aceștia nu au îndeplinit cerințele de participare și selecție incluse în metodologia congresului (adesea schimbată pe furiș). Dl. Iane care a lecturat audiența despre nevoia de transparență și profesionalism în media nu a dat însă dovadă de aceleași calități în răspunsurile evazive și neclare și din păcate ratând încă o ocazie de a lămuri circumstanțele în care a fost organizat acest congres dar și rezultatele lui, în condițiile în care consiliul rezultat în urma lui practic nu a avut nici un obiect de activitate într-un an și jumătate. În final dl. Iane a spus celor prezenți că „Gata, nu mai răspund la întrebări!”

 

Ar mai trebui punctată aici dinamica pe care au etalat-o oficiali români prezenți la eveniment. Pe lângă faptul, așa cum menționam anterior, că nici un oficial nu a mai fost prezent la a doua zi de dezbateri, dl. Iane nici măcar nu a făcut prezența la discursul de deschidere al doamnei Pralong, discurs care în mare parte viza executivul pe care domnia sa îl reprezenta prin postura de Secretar de stat în Ministerul pentru românii de pretutindeni. În fapt domnia sa a lipsit de la aproape toate prezentările făcute la această conferință, lucru cu atât mai surprinzător cu cât evenimentul a fost posibil în mare parte grație finanțării ministerului pe care îl reprezenta. Tot aici aș remarca faptul că atunci când dl. Iane și-a ținut prelegerea, d-na. Pralong era așezată undeva mai la distanță, între cei doi oficiali existând un simbolic scaun gol, scaun care probabil a ilustrat cel mai bine modul inconsecvent și dezbinat în care autoritățile române gestionează relația cu diaspora.

 

Mai importante poate decât discursurile oficiale au fost prezentările și participarea numeroșilor jurnaliști români veniți atât din Statele Unite ale Americii și din Canada cât și din Europa pentru a-și împărtăși experiențele specifice fiecărei țări și comunități, preocupările și nevoile lor, dar și să discute și să găsească soluții, parteneri și noi idei de dezvoltare și conlucrare.

 

Dl. Cristi Bucur, președintele AJRP și organizatorul acestui eveniment, a vorbit despre rolul și motivația jurnalistului din diasporă punctând niște adevăruri universal cunoscute celor din breaslă dar poate mai puțin cunoscute consumatorilor de știri și anume că presa din diasporă este cel mai adesea pentru jurnaliștii implicați un proiect de suflet care cere investiții de timp, bani, idei, și „neuroni” (adeseori numai din partea acelorași jurnaliști) dar care rezultă, din păcate, într-o apreciere limitată, conflicte, decepții, etc. Aceeași jurnaliști din diasporă sunt percepuți de colegii din România ca fiind amatori, neinformați și chiar naivi, fără a înțelege însă constrângerile jurnalistului din diasporă și contextul dificil și fragmentat în care operează iar de către statul român ei sunt văzuți ca un mijloc de a disemina informații, mai ales cele cu scop electoral, dezbinați, ușor de manipulat, și chiar dependenți de anumite finanțări din țară.

 

Dl. Bucur a vorbit și despre situația actuală a presei românești din diasporă, mai ales cea nord-americană, o presă unde multe publicații fie au dispărut sau sunt pe cale de dispariție, unde interesul față de ceea ce se întâmplă în țara mamă scade odată cu adaptarea și integrarea în societatea americană sau canadiană, o audiență căreia în timp îi scade interesul vizavi de limba și cultura română, toți acești factori nu fac decât să accelereze procesul de pierdere al identității românești, mai ales în rândul noilor generații. Vorbitorul și-a încheiat prezentarea propunând niște soluții, soluții care vizează atât adaptarea la mediul online / virtual cât și o mai bună colaborare cu presa din România și între jurnaliști din diasporă care adesea se confruntă cu probleme similare dar care și pot găsi împreună soluții de succes.

 

Prezentări au mai făcut și dl. Sorin Roiban, specialist marketing digital și leader comunitar din Florida care a vorbit despre tranziția la jurnalismul digital; dl. Mircea Vișan, reprezentantul singurului post de radio romanesc din SUA – Radio RO USA care a discutat despre radioul comunitar ca o necesitate a comunităților din diasporă și o modalitate de a atrage o nouă generație către presa de limbă română; d-na Ala Mândâcanu, Președinta Comunității moldovenilor din Quebec care a împărtășit din experiențele domniei sale ca lider comunitar, din lecțiile învățate din interacția cu alte organizații comunitare și care a vorbit despre nevoia de a moderniza și profesionaliza diaspora; dl. Daniel Țecu, Președintele FADERE – Federația Asociaților de Români din Europa care a prezentat problemele românilor din diasporă, cine le reprezintă aceste probleme și interacția cu statul român; precum și dl. Marc Marinescu Constantin, designer si Director artistic al Concursului Internațional de Arte Vizuale “Juste pour rire” care a făcut o prezentare originală și ilustrativă despre ceea ce înseamnă designul vizual din presa tipărită și on line.

 

O mențiune aparte trebuie făcută despre prezentarea domnului Alexandru Ion Giboi, Directorul general al Agenției Naționale de Presă AGERPRES care a vorbit despre istoria cele mai vechi instituții de presă din România, de procesul de modernizare și adaptare la noile realități media, precum și despre arhiva foto unică și extraordinară, o adevărată comoară vizuală a istoriei românești din ultimi 90 de ani. Mai importantă însă pentru mass-media comunitară a fost deschiderea de care a dat dovadă dl. Giboi în relația agenției pe care o conduce și presa din diasporă.

 

„Am acceptat cu plăcere invitația AJRP de a participa la conferința jurnaliștilor români din diaspora având în vedere, mai ales, rolul de informare publică pe care trebuie să îl îndeplinească AGERPRES. Pentru că știrile AGERPRES să poată ajunge la cât mai mulți români din diaspora, este foarte importantă colaborarea cu presa română din țările cu comunități vaste de români. Pentru a aduce și o dimensiune practică acestei colaborări, AGERPRES va furniza flux de știri gratuit întregii prese române din diaspora. Sper că așa vom contribui atât la creșterea calității jurnalismului românesc de peste hotare, cât și la o mai bună informare a românilor care au ales să trăiască altundeva decât în Romania”, a declarat dl. Giboi.

 

Dl. Giboi s-a mai făcut remarcat și prin profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul celor două zile ale evenimentului, domnia sa fiind singurul care dintr-o postură oarecum oficială a fost prezent la toate sesiunile conferinței participând activ la discuții și mai ales, așa cum a subliniat și în declarația domniei sale, oferind soluții concrete jurnaliștilor și presei din diasporă.

 

După cum se vede din relatarea de față, această primă conferință a jurnaliștilor români din diasporă a fost un succes, atât prin prisma organizatorică, cât mai ales prin oportunitatea care a creat-o celor care au fost prezenți să învețe unii de la alții, să își împartășească problemele și nevoile dar și să găsească noi soluții. Sperăm că acest eveniment să fie numai primul dintr-o suită cât mai lungă și sperăm ca pe viitor să se bucure de o prezență și mai mare.

 

„Consider că a fost un eveniment reușit și cu siguranță vom repeta această întâlnire și anul care vine probabil într-un alt oraș din lume unde există comunități importante de români”, a declarat Cristian Bucur Președintele Asociației jurnaliștilor români de pretutindeni.

 

Bogdan Banu

Washington, DC - 24 septembrie 2017



IMG 7198


IMG 7204


IMG 7206


IMG 7208


IMG 7209


IMG 7219


IMG 7413


IMG 7418


IMG 7432


IMG 7434


IMG 7575

CONFERINȚA ASOCIAȚIILOR JURNALIŞTILOR DE PRETUTINDENI ÎN MONTREAL

 

Vineri 15 Septembrie a început în Montreal, Canada pentru 3 zile, prima conferință a jurnaliştilor români de pretutindeni. Au participat atât reprezentanţi din partea administrației de la București cât şi jurnaliști din mai multe țări unde sunt comunităţi mari de români.
„Presa din diaspora ar trebui să coaguleze comunitatea și să arate ce este mai valoros în comunitățile respective”, a declarat doamna Sanda Pralog, consilier pentru românii de pretutindeni din partea Președintelui României.
“Avem o deschidere totală pentru proiectele de presă din diaspora. Vrem să susținem financiar proiectele de jurnalism serioase print sau online care promovează România şi românii”, a declarat și Secretarul de Stat din partea Ministerului Pentru Românii de Pretutindeni, Ovidiu Iane.
“Am acceptat cu plăcere invitația AJRP de a participa la conferința jurnaliștilor români din diaspora având în vedere, mai ales, rolul de informare publică pe care trebuie să îl îndeplinească AGERPRES. Pentru că știrile AGERPRES să poată ajunge la cât mai mulţi români din diaspora, este foarte importantă colaborarea cu presa română din ţările cu comunităţi vaste de români. Pentru a aduce şi o dimensiune practică acestei colaborări, AGERPRES va furniza flux de ştiri gratuit întregii prese române din diaspora. Sper că aşa vom contribui atât la creşterea calităţii jurnalismului românesc de peste hotare, cât şi la o mai bună informare a românilor care au ales să trăiască altundeva decât în Romania’’, a declarat Alexandru Ion Giboi, director general al AGERPRES.
Majoritatea celor prezenți au fost de acord că viitorul jurnalismului este în zona online, radio, publicaţii și chiar televiziuni online. Au fost și jurnaliști care au susţinut că nimic nu poate
înlocui mirosul hârtiei imprimate și că ei se vor lupta atât cât vor putea ca să rămână la presa
tipărită.
Toți participanții au fost de acord că presa din diaspora trebuie să fie în folosul şi slujba
românilor din afara graniţelor și să rămână un element de coagulare. De asemenea, s-a împărtăşit
şi ideea unei prese mai pozitive care să arate părţile bune ale comunităţilor de români de
pretutindeni.
Întâlnirea a fost transmisă integral live pe mai multe retele de socializare.
“Consider că a fost un eveniment reușit și cu siguranță vom repeta această întâlnire şi anul
care vine probabil într-un alt oraș din lume unde există comunități importante de români”, a declarat
Cristian Bucur preşedintele Asociaţiei Jurnaliștilor Români de Pretutindeni.

 

DSC 0019

 

DSC 0027

 

DSC 0049

 

DSC 0055

 

DSC 0063

 

DSC 0065