Joom!Fish config error: Default language is inactive!
 
Please check configuration, try to use first active language

Articole

 

 

  
  
  

 ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

hunedoara1

 

 

 

 
 
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



User Rating: / 1
PoorBest 

La Viena se protestează pentru protecția mediului și a patrimoniului cultural din România, pentru o viață sănătoasă și pentru o societate informată și activă.

Pe 6 septembrie 2013 un grup de cetățeni români rezidenți ai Vienei, împreună cu susținători austrieci, s-au adunat in fața Ambasadei României din Viena, în cadrul unui protest pașnic. În centrul atenției s-a aflat proiectul de minerit cu cianură din Roșia Montana. Adiacent, s-a demonstrat și pentru alte subiecte controversate actuale - împotriva exploatării gazelor de șist, corupției politice, lipsei transparenței în sistemul politic și politizării mass-mediei din România. Acesta a fost doar începutul. De atunci, grupul de voluntari din Viena a dedicat fiecare duminică acestor acțiuni – s-au organizat 2 demonstrații, fiecare a câte 150-200 protestatari, o proiecție de film cu discuții libere și un flashmob.

Duminica aceasta ne bucurăm să ieșim înca odata în stradă, în cadrul celui de-al 3-lea protest vienez. Grupul se va strânge în centrul Vienei la Karlsplatz la orele 16:00.

RMGC depune eforturi de peste paisprezece ani pentru a obține unda verde pentru exploatarea a 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint din Munții Apuseni. Exploatarea implică distrugerea a 4 munți și utilizarea a 12.000 de tone de cianură pe an pentru obținerea metalelor prețioase. Acest fapt a stârnit îngrijorarea comunității locale, a activiștilor pentru protecția mediului și a experților din întreaga lume.

Valul actual de proteste se adresează în special faptului că prin noul proiect de lege, RMGC, o societate aflată în masura de 80% în propietate privată, va avea capacitatea de a expropria localnicii

din zonă, de a eradica obiecte de patrimoniu și împiedica orice formă de contracarare a proiectului minier prin lege. Critici și experți, precum Academia Româna, ICOMOS sau Institutul Geologic Român, și-au exprimat deja poziția oficială împotriva acestui proiect.

În cadrul acțiunilor din Viena, ne adresăm de fiecare dată și fostului prim-ministru al Austriei, Alfred Gusenbauer, care începand din 2010 este membru al directoratului Gabriel Ressources, companie care deține în prezent 80% din acțiunile RMGC.

“Susținem ferm campania Salvați Roșia Montana a organizației locale Alburnus Maior și dorim să ne exprimam solidaritatea față de toți românii care protestează la ora actuală împotriva noului proiect de lege. Cerem Parlamentului României să voteze împotriva acestei legi ce facilitează expolatarea minieră cu cianuri la Roșia Montana și să respecte drepturile constituționale ale cetățenilor români. Mai departe, cerem implementarea proiectelor de dezvoltare durabilă la Roșia Montana, care să protejeze mediul natural și patrimoniul cultural al zonei”. După cum am amintit, duminică în data de 06 octombrie vom protesta și se pare că un numar mult mai mare ca și data trecută. Protestăm pentru bunurile țării și a neamului, suntem alături de români și România, vrem să ne aparăm sănătatea noastră și a urmașilor noștri, bogăția ei și natura acesteia. Ne dorim o țară europeană modernă, o țară frumoasă și curată care să-și păstreze tot ce are mai de valoare. Nu vom renunța la proteste până când nu se vor rezolva toate cele amintite, în special gazul de șist și Roșia Montana. Vrem să mulțumim tuturor celor ce sunt alături de noi și ne sprijină prin mediatizare, ne-a declarat unul dintre organizatorii protestelor de la Viena.

Reportaj-Viena 04.10.2013

Ioan Godja

E-mail: This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

Mobil: +43 664 3419 664

Fotografii: Luiza Puiu și Codruța Decebal


rm1

rm2rm3

rm4

Duminică 06.10.2013 în sectorul 1 din Viena, începand cu orele 16:00 grupul de protestatari format din tineri români stabiliți în Viena, au pornit marșul cu strigătul: „Uniți salvați Roșia Montana” și „Refuz, rezist, nu vrem gaze de șist”.

Demonstranții au pornit din fața Bisericii Sf. Karl (Karlskirche), au trecut pe lângă Ambasada României și au mers până în fața Institutului Cultural Român din Viena. Acolo au poposit timp de aproximativ 10 minute, timp în care în limba engleză a transmis tuturor celor prezenți mesajul acestui protest. Acești tineri inimoși au dorit să solidarizeze cu cei de acasă, care au avut inițiativa să iasă în stradă și să scandeze împotriva exploatării miniere de la Roșia Montana și a exploatarii gazelor de șist. Tinerii sunt foarte bine informați de pericolul în care se află România și de dezastrul care ar urma, dacă se va da acceptul pentru punerea în practică a celor doua proiecte. Majoritatea tinerilor care au luat parte la demonstrație sunt studenți, dar și tineri care nu de multă vreme au terminat studiile. Protestul s-a desfășurat într-un mod civilizat, fară să se provoace nici macar cel mai mic incident, fară să pună în dificultate organele de ordine, care au însoțit acest grup.

 

Timea Laslavic, om de presă și televiziune mi-a marturisit: „Am rămas cu o impresie foartă bună, cu senzația că am făcut acolo ceva important. Mi-au plăcut românii pe care i-am întâlnit la protest, și faptul că acești oameni au considerat cu toții ca fiind important să participe la marș. Nu am mai fost la un vreun eveniment de acest gen de exact 10 ani. În 2003 am protestat alături de colegii de breaslă din Timișoara, atunci când jurnalistul Ino Ardelean a fost bătut din (se pare) cauza anchetelor pe care le publicase în ziarul la care lucra”.

 

Un protest interesant, un marș bine organizat și impresionant, însa ceea ce m-a fascinat a fost solidaritatea acestor tineri cărora le pasă de neam și țară, de locurile unde și-au petrecut copilăria. Însa toți cei care insistă pin toate mijloacele posibile să patrundă în Roșia Montana, promițând localnicilor marea și sarea, nu-i pot cataloga altfel, decât tătarii din vremurile noastre” ne spune ziaristul Ionica Armanca”.

 

De la Institutul Cultural Român protestatarii s-au trecut către ORF, televiziunea națională austriacă din Viena, au trecut pe lângă Radiotv Africa și au revenit în fața Bisericii Sf. Karl ( Kalskirche). Organizatorii acestui eveniment au explicat faptul că ei nu fac parte din nici o asociație sau organizație non guvernamentală, din nici un partid politic, ei au explicat faptul că sunt mânați de educația civică pe care au primit-o aici și de cultura în care au trăit de-a lungul anilor de când sunt în Austria și totodată i-au îndemnat pe toți românii să iasă în stradă, să-și spună punctul lor de vedere și să-și ceară drepturile.

Aceasta este a patra acțiune organizată de tinerii români din Austria împotriva exploatării minere de la Roșia Montana, în care cer reprezentanților politici să respecte dorințele românilor ieșiți în stradă și anume să abroge legea ce vizează proiectul minier de la Roșia Montana și să se împiedice exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturarii hidraulice. Tototată s-a scandat împotriva corupției din România, corupție prezentă și în cazul proiectului minier din Roșia Montana și totodată împotriva lipsei transparenței sau obiectivității unora din mass media românească.

Tinerii doresc să apere cu tărie ceea ce este mai important pentu viața românilor și anume natura cu frumusețile ei inestimabile, sănătatea celor din Roșia Montana și imprejurimi. Ce poate fi mai de valoare pentru o ființă decât apa și aerul? Ce ar însemna să avem o apă otravită într-o țară în care suntem dependeți de ceea ce creștem și cultivăm, ce se va întâmpla cu populația, cu animalele și vegetația?

Mesajul tinerilor pentru toți românii este: „informați-vă, nu vă rezumați la un singur ziar sau la o singură televiziune, încercați prin toate mijloacele să obțineți informații clare, asemenea proiecte nu ar putea exista niciodata in Austria”.

 

Ioan Godja 08.10.2013

Austria


rosia2 1rosia2 2

In fata la ICR Viena                                                            Karlsplatz


rosia2 3

În fața bisericii Sf. Karl (Karlskirche)


Lansare de carte la Sighişoara – România

În numele busuiocului/ In the name of the basil”

autor Gabriella Costescu – poeme bilingve.

 

La Sighişoara în data de 8 .10.2013, sala “Arthur” din Hotel “Cavaler” a deschis porţile spre găzduire a lansării de carte “În numele busuiocului/ In the name of the basil” autor Gabriella Costescu. Patronul hotelului domnul Petru Başa şi implicarea domniei sale în cultură, face ca zidurile legendarei cetăţi a Sighişoarei să răsune întru frumos şi poezie, găzduind mereu lansări de carte şi vernisaje.

Prezentarea cărţii a fost făcută de drd. Nicolae Băciuţ director al Culturii Culte şi Patrimoniul Naţional Mureş, care este lectorul cărţii şi a sprijinit poeta pentru a tipări această carte, munca nefiind tocmai uşoară. Cartea a făcut traseul binecuvântatei “trinităţi” Londra, Bucureşti şi Sighişoara să poată ajunge la Tg.Mureş spre tipărire.

Alături de domnia sa au mai prezentat cartea, prof. Daniela Ciucan din Sighişoara, artistul plastic Ioan Astaluş din Tg.Mureş şi subsemnatul din Târnăveni..

În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, sprijinită de Ionela Flood din Anglia, a fost tradusă de prof. pastor Ion Buciuman, consultant şi revizor Irina Marinescu ambii din Bucureşti. Grafica a fost realizată de artistul plastic Ioan Astăluş din Tg.Mureş, membru fondator al “Radio Tv. Unirea” unde Gabriella este realizator emisiuni: “Suflet de Ardeal” şi “Din comorile pământului”, emisiuni de cultură şi valori culturale.

Coperta foto a cărţii reprezintă Sarmisegetuza Regia capitala Daciei, vechi teritoriu românesc din Transilvania, sec I. d.H. Autoarea dedică această carte fiului Paul-Cristian Solomon care trăieşte şi munceşte la Amberg în Germania.

Alegerea busuiocului în poezie, reprezintă pentru autoare sfinţirea şi jertfirea poeziei ca 40 zile de post, busuiocul fiind cel care este folosit pentru aceasta, iar primordialul templu în care rugăciunea a fost înălţată, nu este altul decât Sarmisegetuza.

“Una din vechile legende româneşti povesteşte cum a apărut busuiocul. O fată tânără şi foarte frumoasă moare, lăsând în urma sa pe Busuioc, un băiat care o iubise nespus de mult. Pe timpul acela se întâmplase că fusese o mare secetă şi arşiţa soarelui veştejise toate florile. Tânărul îndrăgostit şi neconsolat mergea zilnic la mormântul fetei şi vărsa şiroaie de lacrimi. În ciuda vremii secetoase, la căpătâiul fetei a început să crească o floare cu un miros deosebit, udată mereu de lacrimile băiatului. De atunci, floarea a primit numele baiatului, “busuioc.” Poate că în numele acestei plante născute din lacrimile neconsolării, poate că în numele iubirii frânte înainte de a-şi consuma combustia, poeta şi promotoarea culturii scrise din Sighişoara, Gabriella Costescu, îşi publică cea de-a doua carte personală de versuri sub acest titlu. (Prima carte s-a numit “Lacrima de liliac”, Ed. Nico, Tg.-Mures, 2009). Dar, “În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, poate fi la fel de bine şi “În numele Tatălui, Fiului şi al Sfantului Duh…”, mai ales că busuiocul este folosit şi la prepararea aghiazmei, adică a apei sfinţite, cea cu care se sfinţesc locuri şi obiecte, şi care este obiectul unei preparări ritualice de Bobotează.

Planta, puternic înrădăcinată în tradiţiile româneşti, pe lângă “calităţi magice şi tămăduitoare”, este şi una a speranţei găsirii ursitului, pentru tinerele fete nemăritate, dar şi a iubirii, norocului şi prosperităţii, inclusiv a protecţiei faţă de forţele răului. Probabil, de aceea, autoarea o invoca, punându-se sub protecţia magiei acesteia, dorind, poate, astfel, să-şi protejeze versurile cărţii, să le purifice şi să le badijoneze, în delunga conservare, întru frumos.

Încă de la început, din vremurile mioriţei “laie”, aflăm cum”…O tufă de busuioc / De ani buni slujind/ Nemărginirea doinei….”, unde inima ei (a autoarei volumului în cauză), “picteaza legende/ În numele busuiocului” (poezia “În numele busuiocului”). Cele 40 de poeme ale cărţii, scrise şi imprimate în româneşte, sunt traduse şi în engleză, autoarea vizând, astfel, probabil, o întindere mai mare a receptării lingvistice, o internaţionalizare chiar, în condiţiile în care, Sighişoara, oraşul ei de naştere, dar şi al traiului cotidian, trăieşte din plin multiculturalismul, totul, probabil, în tendinţa generală de mondializare.

Impecabila traducere este realizată de prof. pastor Ion Buciuman realizator emisiune “Poezia Speranţei” la SPERANŢA TV Bucureşti, consultant şi revizor traducere, Irina Marinescu din Bucureşti, care sunt şi colegi ai Gabriellei înCenaclul “Fractali” – Bucureşti.

Cartea contine şi poeme olograf, menite de a da o mai mare tentă personală, dar şi desene în creion, realizate de cunoscutul miniaturist, artistul plastic Ioan Astaluş, în aceeaşi intenţie de umanizare, de carte “corpus” intim. Nu ştiu dacă autoarea acestor 40 de poeme şi-a propus o corespondenţa ale acestora cu cele 40 de zile de post, şi nici nu ştiu daca şi-a propus, programatic, şi o penitenţa, lăsând poemele să înfloreasca, în numele ei, în zilele de abţinere de la supliciile traiului “nechibzuit”, lipsit sau, poate, din contră, mustind de revelaţii poetice.

Cert este că Gabriella Costescu reuşeşte să dăruie o poezie surprinzatoare, prin curaj, prin forţă şi frumuseţea ideilor. Deşi cartea este inconstantă, eterogenă, din punct de vedere acapacităţii de trasfigurare, sunt totuşi multe poezii ce denotă un autor talentat, capabil de a aglutina texte convingătoare.

În ceea ce mă priveşte sunt, în general, destul de sceptic, fără a fi misogin, privind o anumită categorie de doamne onorabile şi destul de simandicoase, ce scriu poezie, doar pentru a-şi etala, ca o blană de nurcă, sufletul lor “nemângăiet”, mai mult pentru mulţumirea de sine şi pentru pizma suratelor din jur, ca o activitate bifată cu creionul roşu, Gabriella Costescu m-a convins de contrariu.

Ea are, categoric, ceva de spus, ieşind din sfera poeziei făcută în loc de goblen, în “lungi seri de iarnă”. Poezia ei are nerv, are coloană vertebrală, este picurătoare de reverie, spusele fiindu-i din categoria rară a “nemaispuselor”. Adeptă a expresionismului, pe un calapod folcloric, aceasta reuşeste convingatoare versuri, “pietre pentru templul său”, cum ar fi spus Lucian Blaga.

“Când pornesc oile la vale,/ Printre statuile brazilor,/ Talanga behaie blând/…” (poezia “În Numele busuiocului”); “Am văzut umbra ta,/ Alungită la plecare,/ De lumina/ Ce se isprăvea/ În candelă…” (poezia “Realitate”); “..Am vărsat în stradă butoiul furiei,/ Procopsiţi am fost cu aleşi…” (poezia “Negustor”); “…La sărbătoarea cuvântului,/ Am să tălmăcesc lumina,/ Harfă orfeică,/ Întru linişte.” (poezia “Din condei”); “Plânge în teascuri/ Lacrima viei,/..…/După frângerea în vie,/ În visul tescuit,/ Scriu cronica mustului”. (poezia “Dezlegare la cules”).

Am găsit, de asemenea, poeme întregi menite de a fi remarcate: “În numele busuiocului”, “Exil”, “Lugubru”, “Ard”, “Femeia lui Folclor”, “La solstiţiu”, “Tributar minţii”, “Ignoranţă”, “Cântecul unui lutier”, “În lumea de azi”, “Iarna gri”, “Să nu frângi” etc. Gabriella Costescu are capacitatea de a struni cu dibăcie şi simt textul poetic, de a-l dirigui spre gradele de emoţie dorite, de a-l face să rezoneze dupa coardele proprii, după propriile simţaminte. Se simte, dincolo de plăcerea scrisului, experienţa scrisului, deşi, paradoxal, autoarea a mai publicat doar două cărţi. Cred în poezia Gabriellei Costescu, atât în poezia prezentă, cât mai ales în poezia viitoare, în capacitatea acesteia de a recreea încântare, de a decopeta lumea înconjuratoare, dându-i noi carate de frumuseţe.

Voi încheia rândurile de întâmpinare a noii cărţi cu o frumoasă poezie, dedicată timpului şi vârstelor omului, cu însăşi autoarea, ca “material didactic”: “Când eram mică,/ Aveam nevoie de cineva/ Să-mi sărute genunchii/ Juliţi/ De zbenguiala copilariei./ Apoi am devenit femeie/ Şi e nevoie,/ Să-mi julesc genunchii,/ Pentru toate dorurile mele./ Cine să mi-i sărute, Doamne?/ Unde e mângâierea mea/ Şi ce mă voi face?/ Lacrima femeii/ Curge mai fluviu/ Decât lacrima copilariei!” (poezia “Mângâierea”).

Valoros este faptul că alături de Gabriella au fost colegii din Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” Piri Hanea, Ştefania Pârlea, Floare Balint, Nicolae Codrea, Anda şi Florin Voican, Marcela şi Pompiliu Rezeanu, Erica Bănărescu. Colegii Traian Comşa şi Anda Voican au cântat la chitară pe versurile Gabriellei, cât şi alte melodii.

Prima profesoară de limba şi literatura română a Gabriellei, din clasele V-VIII, doamna Anikó Domoko. De când este domnia sa profesor, din generaţiile educate de ea, au ieşit elevi care au diverse profesii, nici unul însă poet. “Nu ştiu cu ce am contribuit la realizarea ca poet a Gabriellei, poate cu recitările pe muzică clasică sau cu orele în aer liber de pe deal cântând cu chitara, cert este că trebuie să rămână “luptătoarea luminii” aşa cum am citit într-un poem.”

Foşti colegi şi prieteni din copilărie, sora ei Angela, au primit autografe de la Gabriella, florile primite, cele mai multe cu ornamente de busuioc, au întregit ritualul de purificare sufletească din locul acela. Totul a fost la înălţimea poeziei Gabriellei. Succes.

 

Profesor RĂZVAN DUCAN


DSC 5296

DSC 5299

DSC 5347

DSC 5352

User Rating: / 1
PoorBest 

rosia2 2


Se întîmplă la noi, în munţii Apuseni. Pe tacute ! Muntii Metaliferi - Iazul de decantare Valea Sesii

rosia2 2 Dimineața pornim pe ruta Lupsa - Hădărău - fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case. rosia2 2

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în munții metaliferi aproape de Roșia Montană, glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.

rosia2 2

Bineînțeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică. rosia2 2

Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

rosia2 2

Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.

rosia2 2

 

Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drepti că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

rosia2 2

 

În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul. Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul. Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca. Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.

rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2

 

Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.

rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2 rosia2 2

 

Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e ireal, pe alocuri ai senzația că ești pe altă planetă. În fața ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele deversate. Noi am numit generic aceste substanțe cianuri.

rosia2 2 rosia2 2

 

E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol și își duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.

rosia2 2 rosia2 2

 

Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. intr-adevar lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar... Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care a refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta in fiecare zi? Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat. Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei Montane. Se spune că și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Și tot așa, sacrificind niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta de la Valea Sesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare. După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a iesit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei, nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.

rosia2 2

 

Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.

rosia2 2

Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit pe nisipuri instabile, am traversat pâraie de culoare verde. Am călătorit practic pe tarimuri nepamantene. Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va intimpla asta? Ca si concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi sa treaca macar odata si sa vada acest iaz de decantare, sa traga niste invataminte si sa nu mai repete greselile trecutului. Fac un apel catre cei care citesc acest text sa arate articolul si pozele prietenilor, cunoscutilor, sa il distribuie pe retelele de socializare. În Munţii Apuseni se gasesc 24 iazuri de decantare.