ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Evaluare utilizator: / 2
Cel mai slabCel mai bun 

În luna mai 2013 la Viena au fost desfășurate mai multe acțiuni legate de cultura și arta românească, printre care amintim acțiunea desfășurată la Ambasada României din Viena, „Conferința Unifero” și serbarea „Ziua Europei” la Poarta Maramureșană.

Printre multele persoane din diferite țări sosite special la Viena pentru aceste zile dedicate culturii românesti, dintre care mulți artiști din România, care au susținut programul muzical la aceste festivități s-a numărat și micuța domnișoară cu chitara și anume Ioana, o domnișoară care a încântat publicul cu Imnul României dar și cu cântecul interpretat la Poarta Maramureșană „Avem o țară de vânzare”.

Deși era frig și ploua, cei veniți la această sărbătoare au rămas impresionați de acest cântec neauzit până atunci in Austria și totodată de felul cum l-a interpretat Ioana. De abia atunci mulți și-au dat seama de ce se numește „fetița revoluționară”. De ce revoluționară? Pentru că Ioana și-a petrecut copilăria într-o regiune din România cu o frumusețe naturală deosebită, cu apă și aer curat, iar astăzi.....gaze și natură distrusă, iar tot ceea ce poate ea să facă impotriva acestor decizii îngrijorătoare pentru toți românii este sa strige, să lupte prin cântec pentru trezirea națională. Cei prezenți au fost impresionați și de bărbatul cu barba puțin căruntă și rasă în stil modern, care deși ploua și era frig nu rata să filmeze și să facă fotografii cu tot ceea ce se petrecea în ziua de 11 mai. Fiind în ochii publicului din cauza mișcarii făcute prin ploaia care deja îl udase binișor, fiecare îl putea descoperii că este tatăl Ioanei și anume Mihai Bărbuliceanu. Filma și făcea fotografii fără să simtă ploaia și frigul, făcea totul cu multă dragoste și afecțiune pentru fiica lui, fericit și mândru de ea, mai ales că implinea 13 ani în aceea zi, era la Viena și toți cei prezenți îi cântam „La mulți ani”. A trecut frigul și ploaia, au plecat de la Viena, a venit vara, Mihai si Ioana au mers mai departe, desfășurând acțiuni, participând la diferite festivaluri, emisiuni de radio și televiziune impresionând publicul de pretutindeni.

Dar cei mai impresionați și chiar șocați au fost cei care au avut posibilitatea să participe la lansarea unui film extraordinar, un film lăudabil dar cutremurător, film prezentat la Festivalul Internaţional de Film Ecologist “Ecofest” la Băile Felix, Festival concurs care s-a desfășurat în perioada 26– 30 septembrie 2013. La concurs au participat filme produse în Suedia, Franța, Germania, Oman, Croația, Italia, Australia, SUA, Turcia și România.

Filmul este un manifest al locuitorilor din Costinești, împotriva exploatării gazelor de șist în zonă. Pe de o parte, mesajul este simplu: fracturarea hidraulică pune în pericol resursele din Dobrogea, rezervele de apă potabilă, viitorul copiilor. Pe de altă parte, pelicula sugerează că în spatele companiei care doreşte exploatarea resurselor naturale se află oameni de afaceri, care ar face orice pentru profit și nu se gândesc la urmări, nu se gândesc la populație, natură și sănatate.

O replică memorabilă din film: "de ce vreţi să ne otrăviţi? de ce aţi venit peste noi? plecaţi acas' la voi!"

Filmul se numește, “Dobrogea, dragostea mea și blestemul de pe Wall Street”, produs în studiourile Dobrogea TV de Mihai Bărbuliceanu.

Acest film a primit Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film Ecologist “Ecofest” de la Băile Felix dar şi premiul pentru originalitate.

Analistul politic Cozmin Guşă, prezent la festival, a fost impresionat de acest film.

"Filmul domului Bărbuliceanu m-a impresionat foarte mult, e o cauză pentru care merită să luptăm".

“Ecofest” a fost organizat de Iniţiativa Ecologistă Europeană, ProFamilia şi Primăria Sînmartin, în parteneriat cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Autoritatea Naţională pentru Turism şi Centrul Naţional al Cinematografiei, reprezentat de binecunoscutul regizor Cornel Diaconu, producătorul general al festivalului.

Stând de vorbă cu domnul Mihai Bărbuliceanu ne impărtășește din emoțiile petrecute la Festivalul Concurs: "marea mea bucurie nu a fost doar premiul, a fost și acel moment când am văzut pe toți cei prezenți la concurs înclusiv juriul, impresionați de acest film, care de fapt este o realitate. Am văzut foarte emoționat și publicul prezent la cinematograful din Baile Felix unde s-a derulat acest film, la propunerea venită din partea Domnului Lucian Popus, primar al comunei Sînmartin".

Primarul Popus, a propus ca acest film să fie multiplicat pe DVD în 12 000 de exemplare și pe urmă aceste DVD-uri să fie distribuite la fiecare casă din localitățile Sînmartin, Băile Felix, Băile1 Mai, etc. Totodată a propus informarea oamenilor despre pericolul gazelor de șist și în același timp a dispus convocarea Consiliului Local pentru aprobarea referendumului referitor la interzicerea exploatării hidrocarburilor din zona localității Băile Felix, localitățile amintite și împrejurimile lor.

Domnul Bărbuliceanu ne declară că este alaturi de toți cei care iși apară bunurile țării, bogăția și natura, este alături de cei care luptă cu tărie pentru stoparea proiectului de la Roșia Montana.

Așadar semnul de trezire pentru toți românii a fost dat, într- un film realizat de această echipă formată din:

Scenariu: Mihai Bărbuliceanu, Regie/montaj/sunet: Alin Stăcescu , Voce/chitară: Ioana Bărbuliceanu si televiziunea Dobrogea Tv.

Noi nu avem decât să le spunem, „Felicitări”!

Cu siguranță toți cei care prin venele lor curge sânge românesc și mai ales tinerii, nu trăiesc cu indiferență și oriunde s-ar afla sunt alaturi de frații lor.

Protestele nu încetează, ci din contră cresc la numar, la fel cum și la Viena în duminica de 6 octombrie 2013, aproximativ 150-200 de persoane vor ieși in stradă pentru protest Roșia Montana.

Acestea sunt timpurile în care trăim, unii au puterea în propriile mâini si se zbat pentru creșterea enormă a sumelor de euro și dolari în conturile lor personale , fără să se gândeasă la consecințe si la concetățenii lor.

 

Corespondență

Ioan Godja – Austria 04.10.2013

E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Mobil: +43 664 3419 664

 

rosiaMihai Barbuliceanu&Ioana Barbuliceanu, castigatorii locului I al
festivalului de film Eco din Baile Felix „Dobroge dragostea mea”


Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 

La Viena se protestează pentru protecția mediului și a patrimoniului cultural din România, pentru o viață sănătoasă și pentru o societate informată și activă.

Pe 6 septembrie 2013 un grup de cetățeni români rezidenți ai Vienei, împreună cu susținători austrieci, s-au adunat in fața Ambasadei României din Viena, în cadrul unui protest pașnic. În centrul atenției s-a aflat proiectul de minerit cu cianură din Roșia Montana. Adiacent, s-a demonstrat și pentru alte subiecte controversate actuale - împotriva exploatării gazelor de șist, corupției politice, lipsei transparenței în sistemul politic și politizării mass-mediei din România. Acesta a fost doar începutul. De atunci, grupul de voluntari din Viena a dedicat fiecare duminică acestor acțiuni – s-au organizat 2 demonstrații, fiecare a câte 150-200 protestatari, o proiecție de film cu discuții libere și un flashmob.

Duminica aceasta ne bucurăm să ieșim înca odata în stradă, în cadrul celui de-al 3-lea protest vienez. Grupul se va strânge în centrul Vienei la Karlsplatz la orele 16:00.

RMGC depune eforturi de peste paisprezece ani pentru a obține unda verde pentru exploatarea a 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint din Munții Apuseni. Exploatarea implică distrugerea a 4 munți și utilizarea a 12.000 de tone de cianură pe an pentru obținerea metalelor prețioase. Acest fapt a stârnit îngrijorarea comunității locale, a activiștilor pentru protecția mediului și a experților din întreaga lume.

Valul actual de proteste se adresează în special faptului că prin noul proiect de lege, RMGC, o societate aflată în masura de 80% în propietate privată, va avea capacitatea de a expropria localnicii

din zonă, de a eradica obiecte de patrimoniu și împiedica orice formă de contracarare a proiectului minier prin lege. Critici și experți, precum Academia Româna, ICOMOS sau Institutul Geologic Român, și-au exprimat deja poziția oficială împotriva acestui proiect.

În cadrul acțiunilor din Viena, ne adresăm de fiecare dată și fostului prim-ministru al Austriei, Alfred Gusenbauer, care începand din 2010 este membru al directoratului Gabriel Ressources, companie care deține în prezent 80% din acțiunile RMGC.

“Susținem ferm campania Salvați Roșia Montana a organizației locale Alburnus Maior și dorim să ne exprimam solidaritatea față de toți românii care protestează la ora actuală împotriva noului proiect de lege. Cerem Parlamentului României să voteze împotriva acestei legi ce facilitează expolatarea minieră cu cianuri la Roșia Montana și să respecte drepturile constituționale ale cetățenilor români. Mai departe, cerem implementarea proiectelor de dezvoltare durabilă la Roșia Montana, care să protejeze mediul natural și patrimoniul cultural al zonei”. După cum am amintit, duminică în data de 06 octombrie vom protesta și se pare că un numar mult mai mare ca și data trecută. Protestăm pentru bunurile țării și a neamului, suntem alături de români și România, vrem să ne aparăm sănătatea noastră și a urmașilor noștri, bogăția ei și natura acesteia. Ne dorim o țară europeană modernă, o țară frumoasă și curată care să-și păstreze tot ce are mai de valoare. Nu vom renunța la proteste până când nu se vor rezolva toate cele amintite, în special gazul de șist și Roșia Montana. Vrem să mulțumim tuturor celor ce sunt alături de noi și ne sprijină prin mediatizare, ne-a declarat unul dintre organizatorii protestelor de la Viena.

Reportaj-Viena 04.10.2013

Ioan Godja

E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Mobil: +43 664 3419 664

Fotografii: Luiza Puiu și Codruța Decebal


rm1

rm2rm3

rm4

Duminică 06.10.2013 în sectorul 1 din Viena, începand cu orele 16:00 grupul de protestatari format din tineri români stabiliți în Viena, au pornit marșul cu strigătul: „Uniți salvați Roșia Montana” și „Refuz, rezist, nu vrem gaze de șist”.

Demonstranții au pornit din fața Bisericii Sf. Karl (Karlskirche), au trecut pe lângă Ambasada României și au mers până în fața Institutului Cultural Român din Viena. Acolo au poposit timp de aproximativ 10 minute, timp în care în limba engleză a transmis tuturor celor prezenți mesajul acestui protest. Acești tineri inimoși au dorit să solidarizeze cu cei de acasă, care au avut inițiativa să iasă în stradă și să scandeze împotriva exploatării miniere de la Roșia Montana și a exploatarii gazelor de șist. Tinerii sunt foarte bine informați de pericolul în care se află România și de dezastrul care ar urma, dacă se va da acceptul pentru punerea în practică a celor doua proiecte. Majoritatea tinerilor care au luat parte la demonstrație sunt studenți, dar și tineri care nu de multă vreme au terminat studiile. Protestul s-a desfășurat într-un mod civilizat, fară să se provoace nici macar cel mai mic incident, fară să pună în dificultate organele de ordine, care au însoțit acest grup.

 

Timea Laslavic, om de presă și televiziune mi-a marturisit: „Am rămas cu o impresie foartă bună, cu senzația că am făcut acolo ceva important. Mi-au plăcut românii pe care i-am întâlnit la protest, și faptul că acești oameni au considerat cu toții ca fiind important să participe la marș. Nu am mai fost la un vreun eveniment de acest gen de exact 10 ani. În 2003 am protestat alături de colegii de breaslă din Timișoara, atunci când jurnalistul Ino Ardelean a fost bătut din (se pare) cauza anchetelor pe care le publicase în ziarul la care lucra”.

 

Un protest interesant, un marș bine organizat și impresionant, însa ceea ce m-a fascinat a fost solidaritatea acestor tineri cărora le pasă de neam și țară, de locurile unde și-au petrecut copilăria. Însa toți cei care insistă pin toate mijloacele posibile să patrundă în Roșia Montana, promițând localnicilor marea și sarea, nu-i pot cataloga altfel, decât tătarii din vremurile noastre” ne spune ziaristul Ionica Armanca”.

 

De la Institutul Cultural Român protestatarii s-au trecut către ORF, televiziunea națională austriacă din Viena, au trecut pe lângă Radiotv Africa și au revenit în fața Bisericii Sf. Karl ( Kalskirche). Organizatorii acestui eveniment au explicat faptul că ei nu fac parte din nici o asociație sau organizație non guvernamentală, din nici un partid politic, ei au explicat faptul că sunt mânați de educația civică pe care au primit-o aici și de cultura în care au trăit de-a lungul anilor de când sunt în Austria și totodată i-au îndemnat pe toți românii să iasă în stradă, să-și spună punctul lor de vedere și să-și ceară drepturile.

Aceasta este a patra acțiune organizată de tinerii români din Austria împotriva exploatării minere de la Roșia Montana, în care cer reprezentanților politici să respecte dorințele românilor ieșiți în stradă și anume să abroge legea ce vizează proiectul minier de la Roșia Montana și să se împiedice exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturarii hidraulice. Tototată s-a scandat împotriva corupției din România, corupție prezentă și în cazul proiectului minier din Roșia Montana și totodată împotriva lipsei transparenței sau obiectivității unora din mass media românească.

Tinerii doresc să apere cu tărie ceea ce este mai important pentu viața românilor și anume natura cu frumusețile ei inestimabile, sănătatea celor din Roșia Montana și imprejurimi. Ce poate fi mai de valoare pentru o ființă decât apa și aerul? Ce ar însemna să avem o apă otravită într-o țară în care suntem dependeți de ceea ce creștem și cultivăm, ce se va întâmpla cu populația, cu animalele și vegetația?

Mesajul tinerilor pentru toți românii este: „informați-vă, nu vă rezumați la un singur ziar sau la o singură televiziune, încercați prin toate mijloacele să obțineți informații clare, asemenea proiecte nu ar putea exista niciodata in Austria”.

 

Ioan Godja 08.10.2013

Austria


rosia2 1rosia2 2

In fata la ICR Viena                                                            Karlsplatz


rosia2 3

În fața bisericii Sf. Karl (Karlskirche)


Lansare de carte la Sighişoara – România

În numele busuiocului/ In the name of the basil”

autor Gabriella Costescu – poeme bilingve.

 

La Sighişoara în data de 8 .10.2013, sala “Arthur” din Hotel “Cavaler” a deschis porţile spre găzduire a lansării de carte “În numele busuiocului/ In the name of the basil” autor Gabriella Costescu. Patronul hotelului domnul Petru Başa şi implicarea domniei sale în cultură, face ca zidurile legendarei cetăţi a Sighişoarei să răsune întru frumos şi poezie, găzduind mereu lansări de carte şi vernisaje.

Prezentarea cărţii a fost făcută de drd. Nicolae Băciuţ director al Culturii Culte şi Patrimoniul Naţional Mureş, care este lectorul cărţii şi a sprijinit poeta pentru a tipări această carte, munca nefiind tocmai uşoară. Cartea a făcut traseul binecuvântatei “trinităţi” Londra, Bucureşti şi Sighişoara să poată ajunge la Tg.Mureş spre tipărire.

Alături de domnia sa au mai prezentat cartea, prof. Daniela Ciucan din Sighişoara, artistul plastic Ioan Astaluş din Tg.Mureş şi subsemnatul din Târnăveni..

În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, sprijinită de Ionela Flood din Anglia, a fost tradusă de prof. pastor Ion Buciuman, consultant şi revizor Irina Marinescu ambii din Bucureşti. Grafica a fost realizată de artistul plastic Ioan Astăluş din Tg.Mureş, membru fondator al “Radio Tv. Unirea” unde Gabriella este realizator emisiuni: “Suflet de Ardeal” şi “Din comorile pământului”, emisiuni de cultură şi valori culturale.

Coperta foto a cărţii reprezintă Sarmisegetuza Regia capitala Daciei, vechi teritoriu românesc din Transilvania, sec I. d.H. Autoarea dedică această carte fiului Paul-Cristian Solomon care trăieşte şi munceşte la Amberg în Germania.

Alegerea busuiocului în poezie, reprezintă pentru autoare sfinţirea şi jertfirea poeziei ca 40 zile de post, busuiocul fiind cel care este folosit pentru aceasta, iar primordialul templu în care rugăciunea a fost înălţată, nu este altul decât Sarmisegetuza.

“Una din vechile legende româneşti povesteşte cum a apărut busuiocul. O fată tânără şi foarte frumoasă moare, lăsând în urma sa pe Busuioc, un băiat care o iubise nespus de mult. Pe timpul acela se întâmplase că fusese o mare secetă şi arşiţa soarelui veştejise toate florile. Tânărul îndrăgostit şi neconsolat mergea zilnic la mormântul fetei şi vărsa şiroaie de lacrimi. În ciuda vremii secetoase, la căpătâiul fetei a început să crească o floare cu un miros deosebit, udată mereu de lacrimile băiatului. De atunci, floarea a primit numele baiatului, “busuioc.” Poate că în numele acestei plante născute din lacrimile neconsolării, poate că în numele iubirii frânte înainte de a-şi consuma combustia, poeta şi promotoarea culturii scrise din Sighişoara, Gabriella Costescu, îşi publică cea de-a doua carte personală de versuri sub acest titlu. (Prima carte s-a numit “Lacrima de liliac”, Ed. Nico, Tg.-Mures, 2009). Dar, “În numele busuiocului”, Ed. REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON UK 2013, poate fi la fel de bine şi “În numele Tatălui, Fiului şi al Sfantului Duh…”, mai ales că busuiocul este folosit şi la prepararea aghiazmei, adică a apei sfinţite, cea cu care se sfinţesc locuri şi obiecte, şi care este obiectul unei preparări ritualice de Bobotează.

Planta, puternic înrădăcinată în tradiţiile româneşti, pe lângă “calităţi magice şi tămăduitoare”, este şi una a speranţei găsirii ursitului, pentru tinerele fete nemăritate, dar şi a iubirii, norocului şi prosperităţii, inclusiv a protecţiei faţă de forţele răului. Probabil, de aceea, autoarea o invoca, punându-se sub protecţia magiei acesteia, dorind, poate, astfel, să-şi protejeze versurile cărţii, să le purifice şi să le badijoneze, în delunga conservare, întru frumos.

Încă de la început, din vremurile mioriţei “laie”, aflăm cum”…O tufă de busuioc / De ani buni slujind/ Nemărginirea doinei….”, unde inima ei (a autoarei volumului în cauză), “picteaza legende/ În numele busuiocului” (poezia “În numele busuiocului”). Cele 40 de poeme ale cărţii, scrise şi imprimate în româneşte, sunt traduse şi în engleză, autoarea vizând, astfel, probabil, o întindere mai mare a receptării lingvistice, o internaţionalizare chiar, în condiţiile în care, Sighişoara, oraşul ei de naştere, dar şi al traiului cotidian, trăieşte din plin multiculturalismul, totul, probabil, în tendinţa generală de mondializare.

Impecabila traducere este realizată de prof. pastor Ion Buciuman realizator emisiune “Poezia Speranţei” la SPERANŢA TV Bucureşti, consultant şi revizor traducere, Irina Marinescu din Bucureşti, care sunt şi colegi ai Gabriellei înCenaclul “Fractali” – Bucureşti.

Cartea contine şi poeme olograf, menite de a da o mai mare tentă personală, dar şi desene în creion, realizate de cunoscutul miniaturist, artistul plastic Ioan Astaluş, în aceeaşi intenţie de umanizare, de carte “corpus” intim. Nu ştiu dacă autoarea acestor 40 de poeme şi-a propus o corespondenţa ale acestora cu cele 40 de zile de post, şi nici nu ştiu daca şi-a propus, programatic, şi o penitenţa, lăsând poemele să înfloreasca, în numele ei, în zilele de abţinere de la supliciile traiului “nechibzuit”, lipsit sau, poate, din contră, mustind de revelaţii poetice.

Cert este că Gabriella Costescu reuşeşte să dăruie o poezie surprinzatoare, prin curaj, prin forţă şi frumuseţea ideilor. Deşi cartea este inconstantă, eterogenă, din punct de vedere acapacităţii de trasfigurare, sunt totuşi multe poezii ce denotă un autor talentat, capabil de a aglutina texte convingătoare.

În ceea ce mă priveşte sunt, în general, destul de sceptic, fără a fi misogin, privind o anumită categorie de doamne onorabile şi destul de simandicoase, ce scriu poezie, doar pentru a-şi etala, ca o blană de nurcă, sufletul lor “nemângăiet”, mai mult pentru mulţumirea de sine şi pentru pizma suratelor din jur, ca o activitate bifată cu creionul roşu, Gabriella Costescu m-a convins de contrariu.

Ea are, categoric, ceva de spus, ieşind din sfera poeziei făcută în loc de goblen, în “lungi seri de iarnă”. Poezia ei are nerv, are coloană vertebrală, este picurătoare de reverie, spusele fiindu-i din categoria rară a “nemaispuselor”. Adeptă a expresionismului, pe un calapod folcloric, aceasta reuşeste convingatoare versuri, “pietre pentru templul său”, cum ar fi spus Lucian Blaga.

“Când pornesc oile la vale,/ Printre statuile brazilor,/ Talanga behaie blând/…” (poezia “În Numele busuiocului”); “Am văzut umbra ta,/ Alungită la plecare,/ De lumina/ Ce se isprăvea/ În candelă…” (poezia “Realitate”); “..Am vărsat în stradă butoiul furiei,/ Procopsiţi am fost cu aleşi…” (poezia “Negustor”); “…La sărbătoarea cuvântului,/ Am să tălmăcesc lumina,/ Harfă orfeică,/ Întru linişte.” (poezia “Din condei”); “Plânge în teascuri/ Lacrima viei,/..…/După frângerea în vie,/ În visul tescuit,/ Scriu cronica mustului”. (poezia “Dezlegare la cules”).

Am găsit, de asemenea, poeme întregi menite de a fi remarcate: “În numele busuiocului”, “Exil”, “Lugubru”, “Ard”, “Femeia lui Folclor”, “La solstiţiu”, “Tributar minţii”, “Ignoranţă”, “Cântecul unui lutier”, “În lumea de azi”, “Iarna gri”, “Să nu frângi” etc. Gabriella Costescu are capacitatea de a struni cu dibăcie şi simt textul poetic, de a-l dirigui spre gradele de emoţie dorite, de a-l face să rezoneze dupa coardele proprii, după propriile simţaminte. Se simte, dincolo de plăcerea scrisului, experienţa scrisului, deşi, paradoxal, autoarea a mai publicat doar două cărţi. Cred în poezia Gabriellei Costescu, atât în poezia prezentă, cât mai ales în poezia viitoare, în capacitatea acesteia de a recreea încântare, de a decopeta lumea înconjuratoare, dându-i noi carate de frumuseţe.

Voi încheia rândurile de întâmpinare a noii cărţi cu o frumoasă poezie, dedicată timpului şi vârstelor omului, cu însăşi autoarea, ca “material didactic”: “Când eram mică,/ Aveam nevoie de cineva/ Să-mi sărute genunchii/ Juliţi/ De zbenguiala copilariei./ Apoi am devenit femeie/ Şi e nevoie,/ Să-mi julesc genunchii,/ Pentru toate dorurile mele./ Cine să mi-i sărute, Doamne?/ Unde e mângâierea mea/ Şi ce mă voi face?/ Lacrima femeii/ Curge mai fluviu/ Decât lacrima copilariei!” (poezia “Mângâierea”).

Valoros este faptul că alături de Gabriella au fost colegii din Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” Piri Hanea, Ştefania Pârlea, Floare Balint, Nicolae Codrea, Anda şi Florin Voican, Marcela şi Pompiliu Rezeanu, Erica Bănărescu. Colegii Traian Comşa şi Anda Voican au cântat la chitară pe versurile Gabriellei, cât şi alte melodii.

Prima profesoară de limba şi literatura română a Gabriellei, din clasele V-VIII, doamna Anikó Domoko. De când este domnia sa profesor, din generaţiile educate de ea, au ieşit elevi care au diverse profesii, nici unul însă poet. “Nu ştiu cu ce am contribuit la realizarea ca poet a Gabriellei, poate cu recitările pe muzică clasică sau cu orele în aer liber de pe deal cântând cu chitara, cert este că trebuie să rămână “luptătoarea luminii” aşa cum am citit într-un poem.”

Foşti colegi şi prieteni din copilărie, sora ei Angela, au primit autografe de la Gabriella, florile primite, cele mai multe cu ornamente de busuioc, au întregit ritualul de purificare sufletească din locul acela. Totul a fost la înălţimea poeziei Gabriellei. Succes.

 

Profesor RĂZVAN DUCAN


DSC 5296

DSC 5299

DSC 5347

DSC 5352